2,499 matches
-
1988, majoritatea armeană din provincie (populația - 186.610 (1989), 138.600 (73,5%) armeni și 47 500 (25,3%) azeri) a început manifestații în favoarea alipirii regiunii la Armenia, iar în 1989 Sovietul Suprem al Armeniei a adoptat o lege de anexare a acesteia. Imediat după pregătirea politică a urmat faza violentă a acestui proces: organizarea unităților armene de autoapărare, inzestrate cu artilerie și tancuri de la trupele rusești din bazele militare din apropiere, care au fuzionat mai târziu într-o veritabilă armată
Nagorno-Karabah () [Corola-website/Science/298158_a_299487]
-
acela de a se asigura că locuitorii teritoriilor ocupate votează pentru unirea cu URSS. Printr-o combinație de propagandă, minciuni privind obiectul votului, și fraudă fățișă, sovieticii s-au asigurat că noile teritorii aleg adunări care să ceară în unanimitate anexarea la URSS. Când noile adunări au acționat exact astfel, cererile lor au fost „acceptate” de Sovietul Suprem al URSS, iar Ucraina de Vest a devenit parte a RSS Ucrainene la 1 noiembrie 1939. Unele stângăcii ale sovieticilor, cum ar fi
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
înstărită din Viena. Deși Liechtenstein nu avea înregistrat vreun partid nazist, în cadrul Partidului Uniunea Națională a apărut o mișcare cu simpatii naziste. Naziștii locali din Liechtenstein au identificat-o pe Elisabeth ca „problema lor evreiască”. În martie 1938, imediat după anexarea Austriei de către Germania Nazistă, principele Franz l-a numit pe vărul său, principele Franz Joseph, regent și prinț moștenitor. Franz a murit în luna iulie a aceluiași an, iar Franz Joseph i-a urmat pe tron. Franz Joseph al II
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Joseph, regent și prinț moștenitor. Franz a murit în luna iulie a aceluiași an, iar Franz Joseph i-a urmat pe tron. Franz Joseph al II-lea se mutase în Liechtenstein pentru prima oară în 1938, la câteva zile după anexare. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Liechtenstein a ramas oficial stat neutru, căutând asistență și îndrumare de la Elveția vecină, în timp ce tezaurul familiei din posesiunile dinastice din Boemia, Moravia și Silezia a fost adus în Liechtenstein pentru păstrare. La încheierea
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
pe teritoriul Imperiului Otoman. Prima organizație care s-a opus divizării Albaniei și a cerut autonomie sporită a fost Liga de la Prizren, formată la 1 iunie 1878, în Prizren, Kosovo. Liga de la Prizren a folosit forța militară pentru a împiedica anexarea nordului Albaniei la Muntenegru și Serbia, și sudul Albaniei la Grecia, la Congresul de la Berlin. După mai multe lupte cu trupele muntenegrene, liga a fost forțată să cedeze Ulcinj Muntenegrului, după care a fost învinsă de o armată otomană trimisă
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
ocazia intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei), pretenții exprimate de România la Conferința de Pace prin prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, Antonescu susținând că în viitor nu era exclus un posibil conflict armat în acest sens [al anexării Banatului de către România]. În martie 1920, noul prim-ministru generalul Averescu l-a propus pe Antonescu ca atașat militar la Paris. Propunerea a fost respinsă în urma raportului nefavorabil al observatorului militar al Franței la București, generalul Victor Pétin, care îl
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Herța, teritorii ocupate de agresorul sovietic, care n-au aparținut niciodată și nu-i aparțin Ucrainei (în urma nulității protocolului secret Ribbentrop/Molotov). În schimb, vestul fostei Republici Autonome Moldovenești (actuala Republică Transnistreană) a fost alipit de Stalin nou-createi RSS Moldovenești. Anexările teritoriale abuzive ale URSS au fost recunoscute de tratatele de pace din 1947. În prezent, în urma recunoașterii, inclusiv de Duma de Stat a Rusiei, nulității Pactului Hitler-Stalin (cunoscut ca Pactul Ribbentrop-Molotov), efectele tratatelor din 1947 sunt nule de drept. Ca
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
stat comun era "Împărat al Austriei și Rege Apostolic al Ungariei" din casa de Habsburg-Lorena. Din 1867 până în 1916 a domnit Francisc Iosif I, apoi, până în 1918, strănepotul său Carol I / IV. Cu aproximativ 676.000 km², cât avea după anexarea Bosniei și Herțegovinei, era în 1908 al doilea stat ca întindere al Europei (după Imperiul Rus), iar cu cele 52,8 milioane de locuitori (1914) era al treilea stat european ca populație (după Imperiul Rus și după Imperiul German). Teritoriul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
de ani ocupată și administrată de Dubla Monarhie, rămăsese totuși în mod oficial o parte a Imperiului Otoman. Francisc Iosif I a găsit că era o bună ocazie de a fi „întregitor al imperiului” și a consimțit la planul de anexare al Ministerului Imperial și Regal de Finanțe, după care, în 5 octombrie 1908, ministrul de externe Contele Aehrenthal a consemnat încorporarea oficială a acelei regiuni. Actul legal unilateral, nesusținut de nici o conferință internațională, care confirma extinderea autorității suverane a Dublei
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
parte trăiau dincolo de limesul nordic, răsăritean și vestic al provinciei române: geto-dacii și tracii liberi septentrionali că biefii, arsietai, carpii și costobocii. Erau cunoscuți pentru acțiunile lor războinice. Dacii din vest sunt atestați în zona Crișanei, Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și nord de provincia română sunt abandonate și dacii "liberi" se stabilesc în zona colinara și de câmpie. Dacii de vest erau strâmtorați de sarmați, de vandali și de români. Sunt menționați în discursul
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
și 1996. De-a lungul existenței sale, PRM s-a opus reformelor de trecere la economia de piață, și aderării la NATO și UE, acordării de drepturi culturale minorităților (mai ales celei maghiare și celei rome) și a militat în favoarea anexării Republicii Moldova și a emiterii de pretenții teritoriale față de Ucraina. Președinte fondator al partidului a fost Corneliu Vadim Tudor. Actualul președinte al partidului este Emil Străinu. Analiști culturali notabili au criticat calitatea discursului politic postdecembrist românesc, pe care Andrei Pleșu îl
Politica României () [Corola-website/Science/296708_a_298037]
-
în Suedia, a fost retrasă după câteva zile. Erik Brandt a explicat gestul său ca o ironie în urma nominalizării primului ministru britanic Neville Chamberlain la acest premiu, pentru „modul în care în care a evitat izbucnirea unui război mondial după anexarea de către Hitler a Sudetenland, consfințită prin Acordul de la München”. Imagini și clipuri video Discursuri și publicații
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
246 (în 1920) și 5.693 (în 1941). Astfel, în perioada interbelică, în oraș funcționau două sinagogi (ambele ortodoxe): una pe str. Brăilei și alta pe str. Școlii, cu o capacitate totală de 1.200 locuri. Dictatul de la Viena și anexarea nordului Transilvaniei de către Ungaria în septembrie 1940 a avut efecte dezastroase pentru comunitatea evreilor din oraș. În anul 1944, în oraș locuiau aproape 8.000 de evrei, care reprezentau 16% din populația totală. Autoritățile horthyste maghiare i-au concentrat pe
Sinagoga Status Quo Ante din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/317004_a_318333]
-
idiș și menținea o tradiție ortodoxă. Numai elita orașului vorbea limba germană și practica cultul mozaic de rit reformat. Tenorul Josef Schmidt (1904-1942) a cântat în cor pe când era copil și apoi a fost cantor când a devenit adult. După anexarea Bucovinei de Nord (din care Cernăuți era cel mai mare oraș) de către guvernul sovietic în 1940, templul a fost închis și confiscat de statul sovietic. La 5 iulie 1941, orașul a fost eliberat de către armatele române și germane, însoțite de
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
să părăsească Bulgaria, fiind înlocuite de trupele rusești, a căror ocupație urma să dureze doi ani (articolul 8). Sub premisele tratatului, independentă Muntenegrului a fost recunoscută de către Imperiul Otoman (articolul 2), iar teritoriul său s-a dublat ca mărime, prin anexarea unor foste regiuni otomane precum Nikšić, Podgorica și Antivari (articolul 1). Șerbia a obținut, de asemenea, independența și a anexat orașele Niš și Leskovac (articolul 3). Independența României a fost recunoscută de Imperiul Otoman (articolul 5), insă România a fost
Tratatul de la San Stefano () [Corola-website/Science/317041_a_318370]
-
îi permitea să realizeze negocieri și acțiuni militare. Intră în conflict cu coroana maghiară, dorind să unească Banatul de Severin la Țara Românească. Au loc negocieri, domnitorul român trebuind să plătească astfel 7000 de mărci de argint, să renunțe la anexarea teritoriului, să trimită un fiu ca garanție la curtea ungară și să plătească tributul anual. Carol Robert de Anjou, devenit rege al Ungariei în 1308, nu acceptă oferta lui Basarab și începe războiul. În perioada 9-12 noiembrie 1330 are loc
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
Ioan cu nepotul său, Andronic Tarchaniotes). Suveranul Thessaliei devenea curând dușmanul cel mai aprig al imperiului și Tarchaniotes făcea cauză comună cu Ioan. Realizarea unei înțelegeri între Bizanț și regatul grec separatist era dificilă, cu atât mai mult cu cât anexarea acestui regat constituia un obiectiv esențial al împăratului. Planurile de recucerire ale împăratului bizantin comportau o apropiere de regatele slave. Micile regate grecești și latine din Balcani, ca și țările din sud trebuiau să intre în imperiul recucerit; aceasta rezultă
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
doar un singur sat cu denumirea Dărmănești Hatna, așa cum apare pe lista posturilor de pază la frontieră între anii 1787-1824. După Unirea Bucovinei cu România (1918), cele două sate, Hatna și Dărmănești, s-au unificat sub numele de Dărmănești. După anexare, austriecii au început colonizarea de populații din Galiția, în special ruteni. Dacă până atunci, sătenii se duceau la slujbele religioase oficiate la Mănăstirea Pătrăuți, odată cu creșterea numerică a populației a devenit necesară construirea unei biserici în Dărmănești. La sfârșitul secolului
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
se referă la actualul stat, Austria, și la statele predecesoare, începând din antichitate, trecând prin perioadele de existență a unor fome de stat suverane, anexarea de către cel de-al Treilea Reich, împărțirea în urma celui de-al Doilea Război Mondial și dezvoltarea statului actual. Cele mai vechi urme ale existenței umane pe aceste ținuturi datează din paleolitic, lucru dovedit de vestigiile atribuite Neanderthalilor. Astfel, în peștera
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
împărat al Sfântului Imperiu și îl adoptă pe cel de împărat ereditar al Austriei sub numele de "Francisc I al Austriei". 11 august 1804 este data fondării Imperiului Austriac de către Francisc; capitala este Viena. În 1805, provocată la război datorită anexării Italiei de către Napoleon, Austria este învinsă în Bătălia de la Ulm și cea de la Austerlitz, în urma cărora Viena este ocupată de francezi, iar, un an mai târziu, în 1806, în urma Bătăliei de la Jena Sfântul Imperiu este dizolvat. Prin Tratatul de pace
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
este arestat. Parlamentul austriac este dizolvat, moneda națională Schilling este înlocuită de marca germană. Armata austriacă este încorporată la cea a Germaniei, fiind este utilizată în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial, pe frontul de est în campaniile împotriva URSS. Anexarea "Anschluss" s-a realizat practic fără nicio rezistență armată. Totuși din partea austriecilor a existat o nemulțumire generală, majoritatea populației fiind antinazistă, lucru vizibil în numeroasele acte de sabotaj din timpul războiului. Pe 10 aprilie 1938, are loc referendumul care ar
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
să legifereze actul Germaniei. Procesul electoral a fost pur formal, supus presiunilor lui Hitler. În perioada premergătoare votului fiind arestați evreii și majoritatea potențialilor opozanți (circa 70.000 de persoane). Conform rapoartelor oficiale naziste 99,73% din votanți au susținut anexarea Austriei, care devine parte a celui de-Al Treilea Reich. Anexarea a avut efecte devastatoare pentru Austria: are loc o diminuare a resurselor economice iar populația țării scade de la 10 milioane, valoarea din 1943, până la 7 milioane în preajma marii conflagrații
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
presiunilor lui Hitler. În perioada premergătoare votului fiind arestați evreii și majoritatea potențialilor opozanți (circa 70.000 de persoane). Conform rapoartelor oficiale naziste 99,73% din votanți au susținut anexarea Austriei, care devine parte a celui de-Al Treilea Reich. Anexarea a avut efecte devastatoare pentru Austria: are loc o diminuare a resurselor economice iar populația țării scade de la 10 milioane, valoarea din 1943, până la 7 milioane în preajma marii conflagrații mondiale. La acestea au contribuit și distrugerile cauzate de război, când
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
care se declară « români » pentru a păstra acest drept, sunt socotiți « minoritate națională » în propria lor țară. Printre principalii promotori actuali ai moldovenismului în Republica Moldova, se numără: Mihail Garbuz și formațiunea sa maximalistă „Patrioții Moldovei” care militează pentru „Moldova Mare” (anexarea Moldovei dintre Carpați și Prut de către Rep. Moldova); Nicolae Pascaru, fondator al asociațiilor „Mișcarea Voievod” și „Scutul Moldovenesc”, președintele Federației de lupte „Voievod” și fondator al portalului moldovenii.md; Vasile Stati, istoric și politician controversat, autor a unor opere la fel de
Moldovenism () [Corola-website/Science/317276_a_318605]
-
în diverse țări europene și în Africa, pictând peisaje caracterizate prin culori violente. Are și o bogată activitate în dramaturgie, fiind autorul unor piese de teatru cu tendință expresionistă. Abia întors la Viena în 1937, se refugiază la Praga în urma anexării Austriei de regimul nazist din Germania. Când, în 1938, trupele hitleriste invadară și Cehoslovacia, Kokoschka emigră la Londra. Regimul nazist îi caracterizează opera drept „artă degenerată” și îi confiscă tablourile aflate în diverse colecții. După sfârșitul celui de al doilea
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]