KorAP: Find »[drukola/base=apărător & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...438 >

10,938 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

și vom da semnalul de Întoarcere când vom considera că ea a fost Îndeplinită. Este esențial să mai știți un lucru. Nu sunteți trimiși acolo ca să luptați. Evitați orice confruntare, chiar dacă sunteți provocați. Informațiile voastre sunt extrem de importante pentru alți Apărători, care vor avea cu totul alte misiuni. Printre care și aceea de a ucide. Dar, repet, aceia nu sunteți voi. Întrebări? Cei doisprezece tăcură, Încercând să Înțeleagă mai mult decât spusese căpitanul Oană. Știau că tot ceea ce nu aflaseră acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că un grup de războinici mongoli, Închinători ai semnului șarpelui și săgeții, trecuseră cu puțin timp Înainte spre Samarkand. Nu se opriseră nicăieri și nu căutaseră nici o caravană. De aceea, prezența lor nu alertase pe nimeni. Știrile sosite prin rețeaua Apărătorilor spuneau, totuși, că acel grup reprezintă un mare pericol. Graba cu care se deplasau indica o misiune clară, cu un termen scurt de Îndeplinire. Misiunea lor putea fi aceeași cu a Oilor Albe: găsirea călătorului care sosea din China. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ascuns, nu s-ar fi putut ascunde atât de bine. L-am fi găsit. - Și atunci? Întrebă primul luptător. - N-avem decât o soluție. Să urmărim călătoria mongolilor spre Samarkand. Dacă nici acolo nu găsim nimic, va trebui să transmitem Apărătorilor vestea proastă. Tânărul a dispărut sau a fost ucis și Îngropat undeva În timpul nopții. -Mongolii sunt cu două zile Înaintea noastră, spuse același luptător. -Atunci să ne grăbim, răspunse Moussa. Altfel veștile rele vor ajunge Înaintea noastră. Călăreții albi porniră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
neapărat barbă) și cu mișcări sigure, cu o autoritate totală asupra echipajului de marinari. Zvonul că ar fi un apropiat al voievodului Îi sporea aura de mister și cota de respect a celor din jur. Al doilea regizor era Gabriel, Apărătorul care fusese numit de căpitanul Oană comandant al celor doisprezece. Avea În jur de treizeci de ani, nu atrăgea atenția prin nimic, dar după vorbă părea experimentat În misiuni dificile. Alexandru nu-l văzuse decât de curând, poate fiindcă abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din misterioase străinătăți. Avea o față rotundă, păr și barbă de culoare castanie, ochi negri, mereu scrutând depărtările. Era puțin mai scund decât Morovan, dar mult mai vânjos. Părea a fi singurul care știa cu precizie ce misiune avea fiecare Apărător. De aceea, poate, Gabriel era cel care nu avea o misiune anume, ci trebuia să vegheze asupra celorlalți. Deși echipajul și Apărătorii abia Începuseră să se cunoască, legăturile dintre ei erau deja solide. Porniseră cu toții spre un loc periculos, de unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
decât Morovan, dar mult mai vânjos. Părea a fi singurul care știa cu precizie ce misiune avea fiecare Apărător. De aceea, poate, Gabriel era cel care nu avea o misiune anume, ci trebuia să vegheze asupra celorlalți. Deși echipajul și Apărătorii abia Începuseră să se cunoască, legăturile dintre ei erau deja solide. Porniseră cu toții spre un loc periculos, de unde nu aveau să se Întoarcă teferi decât dacă aveau Încredere unii În ceilalți. Iar corabia lor era mai mult decât un vas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Că un drum al alaiului domnesc pentru scaunele de judecată de la Dunăre e un prilej bun pentru prinderea lui. Și acum, când totul e pus la cale, vrei să amânăm plecarea? Căpitanul Oană tăcu. Știa că voievodul avea dreptate. Rețeaua Apărătorilor descoperise că mesajele cifrate plecau din Suceava spre moșia Brăneștilor În apropierea Dunării, și că de acolo ajungeau la pescarii turci de pe malul dobrogean. Sursa era vornicul Isaia, care asista la toate adunările Sfatului domnesc și avea putința de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dunării dovedea că Ștefan e stăpânul absolut al ținuturilor moldovene și nu are a se teme de nici un atac venit de pe celălalt mal al fluviului. Din punctul de vedere al lui Oană, acesta era prilejul perfect pentru o prezență a Apărătorilor În sudul țării și pentru arestarea tuturor celor implicați În trădare. - Eu cred, Cosmin, spuse Ștefan pe tonul prietenesc pe care Îl Întrebuința când nu era nimeni de față și barierele dintre ei cădeau, că neliniștea ta vine din altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de vrei să-o Înhami la viața ta aspră și plină de primejdii. Și, dacă vom crede de cuviință, poate Îți vom da și binecuvântarea... - Dacă... ? - Dacă. Iar acum mai lasă-mă cu ninsorile și cu Îndoielile tale și pregătește Apărătorii de drum. - Am să fac cum poruncești. Dar ceva nu e bine. În Țara de Jos va curge sânge. - Poate ai cam multe coșmaruri, căpitane. Cuvântul „căpitane” era un semnal că voievodul se Întorcea la ipostaza sa oficială. - Cine face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fuseseră coborâte pe punte, În lăcașuri special cioplite și acoperite cu mărfuri. Pavilionul Moldovei fusese coborât și el imediat după ieșirea În larg din portul Varna. Genova era aliată a Imperiului Otoman, Moldova era cel mai aprig dușman. Cei doisprezece Apărători se Îmbrăcară În noile costume de negustori, cu excepția lui Alexandru, care deveni subit pictor genovez. Înaintea intrării În portul Istanbul, Gabriel chemă Apărătorii pe punte. Era ultima Întâlnire În acea formulă. - Imediat după acostare, spuse Gabriel, veți pleca spre locurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din portul Varna. Genova era aliată a Imperiului Otoman, Moldova era cel mai aprig dușman. Cei doisprezece Apărători se Îmbrăcară În noile costume de negustori, cu excepția lui Alexandru, care deveni subit pictor genovez. Înaintea intrării În portul Istanbul, Gabriel chemă Apărătorii pe punte. Era ultima Întâlnire În acea formulă. - Imediat după acostare, spuse Gabriel, veți pleca spre locurile indicate. Aveți bani suficienți ca să plătiți câte o cameră la han pentru o lună. Fiecăruia vă e clară misiunea. Unii dintre voi vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
caravelele de comerț. La scurt timp, corabia moldoveană cârmi spre stânga și merse aproape două mile de-a lungul țărmului, ancorând la ultimul chei. - Aveți În față, la doar cinci sute de pași, catedrala Sfânta Sofia, spuse Morovan revenind În mijlocul Apărătorilor. La dreapta, palatul În construcție, Topkapî. Aripa dreaptă este terminată și găzduiește deja Întâlniri ale sultanului cu vizirii și pașalele. În spatele moscheii din dreapta, În partea Mării Marmara, vedeți turlele palatului Ak Sarai. Este zona În care, din câte Înțeleg, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
explicații până la ridicarea ancorei. - Gabriel, interveni Alexandru, cine sunt Îngerii noștri păzitori? Cum Îi identificăm? - Nu-i puteți identifica În nici un fel. Ei vă cunosc, Însă. V-au văzut de multe ori, la Suceava sau În tabăra de la Tudora. Sunt Apărători pregătiți de căpitanul Oană să-și dea viața pentru salvarea voastră, dacă e nevoie. Luptători excepționali, care, spre deosebire de voi, au arme și au libertatea de a ucide pe oricine vă amenință. Au sosit aici cu două luni Înaintea voastră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pictor simțea, Însă, forța negrului. Norii doar păreau a fi de un gri Închis. În realitate erau absorbiți de negru, ca de o amenințare care se apropia implacabil. 27 decembrie 1475, ora 9.00. Cetatea Albă, Moldova Cei cincizeci de Apărători ieșiră Încet pe porțile cetății, mergând vreme de un ceas pe malul Dunării și apoi urcând, pe drumul Galaților, spre moșia Brăneștilor. Căpitanul Oană socotise că, dacă e vreo primejdie, aceea stă asupra voievodului. Cetatea Albă i se părea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că nici o armată turcească sau tătară nu se afla pe malul celălalt. Era iarnă, iar trupele sultanului se aflau În garnizoana de la Adrianopole și În cea de la Nicopole, ambele suficient de Îndepărtate de țărmul moldovean. Ștefan socotise că deplasarea tuturor Apărătorilor era o măsură exagerată, odată ce țara nu se află În război și nici o forță dușmană nu e amplasată la mai puțin de patru zile călare față de hotarele țării. Și, teoretic, căpitanul Îi dădea dreptate. Erau primele sărbători de iarnă după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
forță dușmană nu e amplasată la mai puțin de patru zile călare față de hotarele țării. Și, teoretic, căpitanul Îi dădea dreptate. Erau primele sărbători de iarnă după bătălia de la Vaslui. Țara avea nevoie de liniște și de bucurie. Chiar și Apărătorii aveau dreptul la un răgaz alături de familii. De aceea, cinci sute dintre ei fuseseră lăsați liberi pentru o săptămână, urmând să se adune la Cetatea Albă a treia zi după Anul Nou, pentru a-l escorta pe domnitor spre Suceava

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aveau să primească și ei o săptămână liberă după Întoarcerea primilor. Doar căpitanul Gâlcă rămăsese la Suceava, cu zece oameni. Se aflau alături de voievod trei sute de vânători domnești sub comanda tânărului spătar Mihai și căpitanul Petru Ilaș, cu aproape toți Apărătorii rămași. Oană și Lacrămă plecaseră Într-una din cele mai ușoare misiuni: arestarea vornicului Isaia și a slujitorilor săi de la Brănești. Data stabilită era de ziua Sfântului Ștefan, când nimeni nu se aștepta la o descindere a Apărătorilor. Iar aducerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aproape toți Apărătorii rămași. Oană și Lacrămă plecaseră Într-una din cele mai ușoare misiuni: arestarea vornicului Isaia și a slujitorilor săi de la Brănești. Data stabilită era de ziua Sfântului Ștefan, când nimeni nu se aștepta la o descindere a Apărătorilor. Iar aducerea trădătorului era un cadou pe care voievodul și-l dorea de mult timp. Era un drum de doar patru ceasuri, pe care Oană Îl străbătu În tăcere. Avea În minte amintiri proaspete și Întrebări vechi. Era ziua Sfântului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană auzi din nou tropotele cailor Înăbușite de zăpada proaspătă și moale. Conacul Brăneștilor se profila deja În mijlocul unui crâng Înghețat. Drumul până acolo fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În zăpadă. Apărătorii se opriră. Urmele veneau din satul aflat În apropiere. Și nu erau de copite, ci de Încălțări ușoare. - Colindători... spuse arcașul Simion, care descălecase și privise atent semnele din zăpadă. Tălpi mici, ușoare. Vreo douăzeci. Era adevărat. Nici o altă urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe mare așteptau, la ancoră, mult mai multe ambarcațiuni militare decât În anii trecuți. Era evident că se pregătea o mare campanie, dar nimeni nu știa Împotriva cui și În ce moment va porni. Aceste informații cădeau În sarcina altor Apărători strecurați printre oștenii imperiului. Deocamdată, Alexandru continua să picteze. Această Întoarcere la pictură Îi făcea bine. Îi era foame de imagini, de culori, de exercițiul perspectivelor. Îi era foame și de nou, de pitoresc, iar Istanbulul Îi oferea totul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
n-ar risca să stea acolo, În mijlocul pieței, fără nici o armă. Era doar un om bolnav și disperat, care cerșea un bănuț pentru o felie de kebap. 27 decembrie ora 12.30, conacul Brănești, Moldova de Sud Cei cincizeci de Apărători ajunseră În fața porții Brăneștilor și cerură să intre. Le ieși În Întâmpinare Însuși vornicul Isaia, Îmbrăcat de oaspeți, cu fața Îmbujorată. - Căpitane Oană! E o mare cinste pentru mine! Intrați, vă rog, intrați! Numai ce plecară colindătorii! Oană se Întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană! E o mare cinste pentru mine! Intrați, vă rog, intrați! Numai ce plecară colindătorii! Oană se Întoarse spre Simion, care dădu din cap negativ, șoptind: - Urmele sunt de ieri... - Dar văd că ai venit cu escortă puternică... Cincizeci de Apărători pentru un biet drum de la Cetatea Albă la Brănești... spuse Isaia. Să Înțeleg că măria sa ți-a Încredințat vreo misiune... ? - Adevărat, vornice Isaia. Măria sa mi-a Încredințat o misiune. Iar escorta nu e pentru mine, ci pentru domnia ta. Vom face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
am oaspeți... Pe zidurile de apărare ale conacului apărură peste o sută de arcași. În aceeași clipă, curtea fu năpădită de ieniceri. În crângurile din jurul casei se auziră tropote, iar În câteva secunde un mare număr de spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca Întârzia. Dintr-o privire, Oană Își dădu seama că În jurul lor se află aproape două mii de războinici ai Semilunei, disciplinați și experimentați. La cea mai mică mișcare a Apărătorilor, arcașii de pe ziduri i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca Întârzia. Dintr-o privire, Oană Își dădu seama că În jurul lor se află aproape două mii de războinici ai Semilunei, disciplinați și experimentați. La cea mai mică mișcare a Apărătorilor, arcașii de pe ziduri i-ar fi ucis pe toți. Sau, dacă vreunul ar fi scăpat, ar fi fost strivit de sutele de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia se retrase În pridvorul casei. Deasupra lui, pe scări, apărură doi oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-și putea aminti unde și când. - Căpitane Oană! spuse comandantul turc cu un glas puternic, dar calm. Nu avem nimic cu oamenii tăi! Poruncește-le să se Întoarcă la Cetatea Albă și nu vor păți nimic! - În veci! strigă Lacrămă. Apărători! Zid În jurul căpitanului Oană! Cei cincizeci de călăreți executară ordinul cu iuțeală. Asemeni lui Ștefan pe câmpul de luptă, căpitanul lor se pomeni Înconjurat de o falangă de luptători gata să primească moartea apărându-l. Înțelegea, Însă, că aceasta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]