2,718 matches
-
da seama că ceea ce ai plasat în locul acesta sau acela nu a fost imaginat pentru el? Dumneata te-ai gândit la spectator, el i se va adresa tot lui. Ai dorit să fii aplaudat, va dori și el să fie aplaudat; și nu știu ce se va mai întâmpla cu iluzia. Am observat că actorul juca prost tot ceea ce compusese poetul pentru spectator; și că, dacă parterul și-ar fi jucat rolul, ar fi spus la pasajul respectiv: "Pe cine vă este ciudă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuit mai multe ore pentru toate aceste evenimente. Totuși, dacă, în timpul disputei lui Ahile cu Agamemnon, își scoate ceasul, acesta îi spune: Ora opt și un sfert. Ce spectator s-ar mira de acest lucru? Și totuși piesa la care aplaudă a durat deja mai multe ore. Asta pentru că și spectatorul dumitale parizian este obișnuit să vadă timpul mergând cu un pas diferit pe scenă decât în sală. Iată un fapt pe care nu mi-l puteți nega." Prin intermediul cuvintelor ironice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bune zile ale lui Talma, mulțimea nu a fost mai considerabilă. De la locurile de sub acoperiș, până la locurile rezervate muzicienilor, totul este invadat. Se câștigă cinci mii de franci cu niște piese care câștigau cinci sute; se ascultă cu religiozitate, se aplaudă cu entuziasm Horace, Mithridate, Cinna; se plânge la Andromaca și la Tancrède." 6. Teatrul naturalist Cu naturalismul se operează o reîntoarcere în forță a realismului scenic pe care îl proslăvea drama burgheză. Zola (1840-1902), care îi este marele teoretician, se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
între două maluri eu pe un pod suspendat invizibil mi se fac semne din ambele părți nimeni nu înțelege ce caut acolo desenez un curcubeu la picioare apoi mă rup în două ajung pe fiecare mal în același timp spectatorii aplaudă abia pe urmă privesc înapoi privirile mele se îmbrățișează printre confetti vlăguită albia secată a râului imploră lacrimi care nu vin 29 august 2011 Toamna artistului eu sunt un artist mușc din fiecare frunză trag sevă din dezamăgiri storc strugurii
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
se tem de ei înșiși unii oameni nu privesc oglinzile în fiecare zi își sufocă sufletele cu o pernă a ipocriziei apoi se strecoară printre ceilalți zâmbesc strâmb fac glume răsuflate socializează de complezență și (nici nu e de mirare) aplaudă mecanic oamenii aceștia se ascund de propriile obsesii numai că (fără să știe) le trag după ei cotidian pietre de moară prinse pentru totdeauna la glezne vine o vreme trebuie să te scuturi de umbra lor oamenii fără chipuri putrezesc
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
napolitană În vârful unei Înghețate pe băț. Erau mai puține șanse ca oamenilor de la Femina să le placă spectacolul decât posibilitatea reconstruirii Reichstagului: râdeau În timpul cântecelor, cântau În timpul monologului comicului, iar palmele lor nu se apropiau una de alta ca să aplaude nici cât s-ar fi apropiat de un câine turbat. Uitându-mă În jurul meu prin local, am descoperit că spre mine fluturau atâtea gene false, Încât am Început să mă simt secătuit. La câteva mese mai Încolo, o grăsană mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-i pun la respect. Pornind din capătul arenei și venind în galop spre tribună, călărețul trebuie să se oprească din viteză într-un punct fix, însemnat cu var, strunind calul brusc și luând să scrâșnească nisipul sub picioarele lui. Publicul aplaudă primele încercări reușite. Dar încă mai păstrează rezerve de entuziasm. Știe că vor urma probe mai grele. Ele urmează, într-adevăr. Un taur e gonit în arenă. Călărețul trebuie să-l urmărească și, prinzîndu-i coada și răsucind-o, să-l
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
zi de tabără, și cu ocazia lor se producea un dialog 78 al galeriilor, exuberant și colorat, la care luau parte băieții care nu jucau și mai ales fetele, care râdeau și fredonau încîn-tate, se ridicau de pe bănci și țopăiau, aplaudau prostește fiecare fază mai deosebită a meciului... Lulu, liderul galeriei din Cantemir, era mereu în picioare, pitic cu umeri prea lați, cu o față de păsăroi, cu ochii holbați și injectați sub sprâncenele îmbinate, mereu transpirat, răcnind până nu mai avea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model, cu ambele palme pe un șold scos mult în afară, uitătura languroasă, rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau, strigau, aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile de treizeci și patru de ani anvergură ale vieții mele. Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare, idolului aceluia grotesc, dar am simțit brusc, la prima răbufnire
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
căcat, bombăni el, lovind copiatorul cu pumnul. S-a auzit un țiuit, apoi o pocnitură, și mașinăria a început să scuipe pagină după pagină. Copiatorul funcționa din nou! — Avem tehnologie! Jack Devine este eroul zilei, declară Ashling și începu să aplaude. Au urmat-o și ceilalți. Jack se uită în jurul său la tot biroul care îl aplauda și apoi, spre surprinderea tuturor, a început să râdă. Dintr-odată, arăta ca un alt om, mai tânăr și mai drăguț. — Ce nebunie, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mașinăria a început să scuipe pagină după pagină. Copiatorul funcționa din nou! — Avem tehnologie! Jack Devine este eroul zilei, declară Ashling și începu să aplaude. Au urmat-o și ceilalți. Jack se uită în jurul său la tot biroul care îl aplauda și apoi, spre surprinderea tuturor, a început să râdă. Dintr-odată, arăta ca un alt om, mai tânăr și mai drăguț. — Ce nebunie, mormăi el. Ashling era total de acord. Jack plutea în incertitudine. Să meargă după Mai sau... Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
despre Dublin, despre reviste și despre cât de fabuloasă era Colleen. —Și cea care a făcut totul posibil... spuse el, întinzând mâna în direcția Lisei. Doamnelor și domnilor, v-o prezint pe editoarea Lisa Edwards. În timp ce toată lumea a început să aplaude, Lisa a urcat pe podium. —Aplaudă, îi șopti Ashling lui Mercedes. Dacă nu, ești concediată. Mercedes râse sumbră și rămase cu brațele încrucișate. Ashling a privit-o nervoasă, dar nu a putut-o imita. Era la datorie. Era, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cât de fabuloasă era Colleen. —Și cea care a făcut totul posibil... spuse el, întinzând mâna în direcția Lisei. Doamnelor și domnilor, v-o prezint pe editoarea Lisa Edwards. În timp ce toată lumea a început să aplaude, Lisa a urcat pe podium. —Aplaudă, îi șopti Ashling lui Mercedes. Dacă nu, ești concediată. Mercedes râse sumbră și rămase cu brațele încrucișate. Ashling a privit-o nervoasă, dar nu a putut-o imita. Era la datorie. Era, de asemenea, destul de beată - o combinație de epuizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
până-n picioare pe Blanchard. Trunchiul îi părea foarte puternic, dar abdomenul îi era fleșcăit, iar eu eram mai tânăr, mai înalt și, probabil, mult mai rapid. Fără să stau mult pe gânduri, am spus: — Sunt de acord. Ștabii mi-au aplaudat decizia. Ellis Loew zâmbi, dezvelindu-și dinții, care aduceau cu cei ai unui pui de rechin. — Am fixat meciul pe 29 octombrie, cu o săptămână înainte de alegeri, spuse el. Amândoi veți avea acces nelimitat la sala de sport a Academiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de el, când arbitrul a sărit între noi și a strigat „Gongul! Gongul!“ M-am întors în colțul meu. Duane Fisk mi-a scos proteza și mi-a șters obrajii cu un prosop umed. M-am uitat spre suporterii care aplaudau, ridicați în picioare. Pe fiecare chip pe care-l vedeam citeam ceea ce eu, unul, știam prea bine: puteam să-l desființez pe Blanchard cât ai bate din palme. Și, timp de o fracțiune de secundă, mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stat ascuns în cămăruță până i-am auzit că ies pe coridor. Când în birou se așternu tăcerea, m-am îndreptat spre o ușă pe care scria SALA DE ȘEDINȚE. Iar când am intrat, am fost ovaționat îndelung. Am fost aplaudat în stil milităresc. Cei aproximativ patruzeci de polițiști în civil s-au ridicat în picioare și au bătut din palme la unison. Am privit spre partea din față a încăperii și am văzut o tablă pe care scria cu cretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
le căutau pe ale mele și făcându-le să se plece. În spatele meu auzeam șuierături: „Trădător!“ „Bolșevic!“ Aproape că ieșisem din încăpere, când am auzit aplauze, iar când m-am întors, i-am văzut pe Russ Millard și Thad Green aplaudându-mă în semn de rămas-bun. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Eram exilat în iad și mă mândream cu asta. Aveam la dispoziție două săptămâni de frecat menta până să-mi încep executarea pedepsei într-o secție de tot rahatul a Departamentului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i târâse până acolo, dar era deja prea târziu. Se auzi un hohot de râs, iar Logan se Întoarse pentru a o vedea pe fetița de la supermarket sărind În sus și-n jos Într-o baltă, În vreme ce bunicuța râdea și aplauda. Stătu și se uită la scena aceea, iar fruntea e se Încruntă ușor. Dacă tatălui lui Richard Erskine nu i se dădea voie să-și vadă fiul, probabil că nici bunicilor. Toți aveau de pierdut... Dormitorul principal nu prea semănase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
atârne la câțiva centimetri de botnița gri a câinelui. La televizor, un ogar cenușiu cu o basma galbenă la gât ataca spre linia de sosire, chiar la un pas de unul În albastru. Cei doi pariori săriră În picioare și aplaudară. Ceilalți doi drăcuiră. Urechile câinelui adormit se ciuliră din cauza zgomotului neașteptat, și-și ridică brusc capul său bătrân, ca de lup. Preț de o clipă, câinele privi Îngrijitorul, cu bățul și bucla bălăngănindu-se. Îngrijitorul făcu Aaaa! și se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dintre acele documente. Nu vreau să știu nimic de ele. Un murmur străbătu adunarea. El continuă: — Scrierile acelea aparțin trecutului. Vor fi arse. Nu avem nevoie de informatori, îi vom destitui. Pe când vorbea astfel, spaimele multora se prefăceau în ușurare. Aplaudară puternic, apoi tăcură. Unii se întrebau totuși dacă declarația aceea mărinimoasă nu era cumva o capcană sinistră. „Nu a spus câte și ce anume erau documentele acelea...“ Dar el, schimbând tonul, îi anunță că existau multe probleme de rezolvat. Descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să devină celebră - ajungi să fii în siguranță. Fascinanta putere a tinereții, părul castaniu ușor ondulat, ochii limpezi, corpul atletic și agil datorită anilor petrecuți în castrum dădeau cuvintelor sale o forță extraordinară, mai presus de orice logică. Emoționați, populares aplaudară; dezamăgiților optimates discursul li se păru însă utopic, rod al lipsei de experiență. Se știa totuși că anunțarea unor măsuri liniștește adesea poporul, ca și cum respectivele măsuri s-ar și pune în practică; și cum liniștea romanilor era imperios necesară, aplaudară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aplaudară; dezamăgiților optimates discursul li se păru însă utopic, rod al lipsei de experiență. Se știa totuși că anunțarea unor măsuri liniștește adesea poporul, ca și cum respectivele măsuri s-ar și pune în practică; și cum liniștea romanilor era imperios necesară, aplaudară și ei, cu inima ușoară. Iar când un senator se ridică și declară solemn: „Propun ca acest superb discurs să fie sculptat în marmură și zidit pe Capitolium“, toți aprobară aclamând. Tânărului Împărat, acel consens i se păru o sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tânărului nostru candidat? Te întrebai cine i-a inspirat discursul programatic? N-ai fi putut niciodată să afli, fiindcă l-a scris singur. A izvorât din creierul lui.“ Și proroci: „Nu se va limita la cuvintele sculptate în piatră“. Populares aplaudară, fără să-și dea seama câte ambiguități ascundea în sine intervenția lui, un bun exemplu cu privire la priceperea și nerușinarea cu care se pot schimba opiniile și alinierea politică. Prima înfruntare fu legată, ca întotdeauna, de tema impozitelor. În timpul costisitoarelor convulsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iernii, la Roma se răspândise povestea despre documentele găsite în camerele lui Tiberius. De atunci nimic nu mai era ca înainte. Poporul vedea că Împăratul demascase și, în cele din urmă, distrusese clica senatorilor. Când apărea în public, oamenii îl aplaudau, iar unii strigau: „Ucide-i!“ „Înțelepciunea oamenilor simpli“, comentau populares, care i-ar fi ucis bucuroși, dar nu aveau putere. Printre optimates se răspândea însă ideea că ei și Împăratul nu puteau supraviețui împreună la Roma. Și pentru că ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
e o vrăjitorie înspăimântătoare. Trebuie s-o luăm imediat, s-o facem bucăți, s-o topim într-un cuptor înainte s-o ascundă careva... Saturninus bea și își consulta notițele. Discursul acela nenorocit din prima zi, pe care l-ați aplaudat și voi și pe care l-am gravat în piatră pe Capitolium... Asiaticus încercă să-l liniștească. — Trimitem patru oameni cu bâte de fier. Or să facă bucăți placa aceea într-o clipă. Atunci interveni intrigantul Annius Vinicianus, care, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]