2,333 matches
-
distrau grozav și terminau seara la vreun cinema sau cine mai știe unde, pe când eu vizitam o prietenă, o avocată mult mai în vârstă decât mine (împlinise douăzeci și patru de ani), o frumoasă cu părul complet alb, îmi ștergea cu spirt arcadele sparte sau omoplații jupuiți, făceam dragoste. O dată, într-o duminică de toamnă, la dușuri, după meci, a venit Constantin îmbrăcat cu o superbă flanelă albă, îl mai văzusem și în alte dăți dând târcoale pe acolo; Gică Wirth, care juca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
răcoarea nopții cînd am ieșit În poartă. Felinarele de pe Ramblas desenau un bulevard de aburi, clipind În timp ce orașul se dezmorțea și se desprindea din deghizarea lui de acuarelă. Ajungînd la strada Arco del Teatro, ne-am avîntat spre Raval pe sub arcada ce promitea o boltă de ceață albastră. L-am urmat pe tata pe drumul acela Îngust, mai curînd cicatrice decît stradă, pînă cînd luminile de pe Rambla s-au pierdut În urma noastră. Limpezimea zorilor se filtra de pe balcoane și cornișe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă zoream sub aversă către Plaza Real, nu-mi puteam smulge din minte gîndul că o pusesem În primejdie pe Clara atunci cînd Îi dăruisem cartea lui Carax. Am ajuns În piață ud leoarcă. Am alergat să mă adăpostesc sub arcadele de pe strada Fernando. Mi s-a părut că zăresc contururi de umbre tîrÎndu-se În urma mea. Am căutat În mănunchiul de chei setul pe care mi-l dăduse Barceló. Aveam cu mine cheile de la prăvălie, de la apartamentul de pe Santa Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care refuzasem să-l ajut, cu cîteva clipe Înainte. Am Încuviințat, evitîndu-i privirea, rușinat. Am Început să umblu. — Așteptați puțin, măcar pînă se mai potolește ploaia, sugeră cerșetorul. Mă luă de braț și mă conduse pînă Într-un ungher de sub arcade unde avea o boccea și o geantă cu haine vechi și murdare. Am un pic de vin. Nu e rău. Beți o țîră. Vă va prinde bine ca să vă Încălziți. Și ca să se dezinfecteze aia... Am tras o dușcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
centrul străduței și pătrundea ca o procesiune funebră În inima Ravalului. Am recunoscut vechea poartă din lemn și fațada barocă la care mă condusese tata cu șase ani În urmă. Am urcat treptele și m-am adăpostit de ploaie sub arcada portalului, care mirosea a urină și a lemn mucegăit. Cimitirul Cărților Uitate mirosea a mort mai tare ca oricînd. Nu-mi aminteam că ciocănelul de bătut era un chip de drăcușor. L-am apucat și am lovit În ușă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
totul aparte, jumătate detectiv, jumătate poet, care să ceară puțin și pe care să nu-l sperie misiunile imposibile. Cred că am găsit candidatul potrivit, am zis eu. L-am găsit pe Fermín Romero de Torres În locul său obișnuit, sub arcadele de pe strada Fernando. Cerșetorul tocmai reconstituia prima pagină din Foaia de luni pornind de la niște fragmente recuperate dintr-un coș de hîrtii. Ilustrația zilei era despre lucrările publice și dezvoltare. — Fir-ar să fie! Altă belea? l-am auzit exclamînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unui bărbat care părea făcut din flăcări. O alta descria ceea ce ar fi putut să fie un Înger sau o reptilă Încolăcită pe o cruce. Se ghiceau schițe ale unei vile cu aspect extravagant, garnistă cu turnuri mari și cu arcade ca de catedrală. Linia desenului vădea siguranță și un anume instinct. TÎnărul Carax dovedea Însușirile unui desenator talentat, Însă toate imaginile rămăseseră la stadiul de schiță. Tocmai mă pregăteam să pun la loc ultimul caiet fără a-l cerceta, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
după ea. Când am ajuns jos, de aici și până la capul ei am mers în genunchi... Rodica, Rodica! Rodica n-a răspuns. Am încercat să cer un ajutor, dar când am ridicat privirea am fost lovit cu un băț la arcada ochiului, un picior de scaun, am aflat pe parcurs. Eu țin minte de o lovitură, dar amantul declară că mi-a dat trei. În acel moment nu am mai judecat, ăsta vrea să mă omoare, atunci să moară cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
documentar despre mahalalele din Rio de Janeiro: o mulțime de barăci aliniate pe coastele unor dealuri. Pe vremea când eram student, am fost În excursie la Sanya și Îmi amintesc că am văzut un fel de poartă În formă de arcadă prin care se intra În cartierele de mahala. De asemenea, am citit Într-o carte că mahalalele din Bombay se Întindeau În jurul unui templu și erau separate de restul lumii printr-un grilaj de fier. Unii au scris chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind a canale de scurgere, pavilioane înfundate cu țipete. Sub frunte, ca sub o piatră funerară, mormânt pentru toate păcatele lumii. 66. Mașina de teren gonea pe drumul Feleacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în sânge și, Doamne, cum mai apasă și, Doamne, cum mai sufocă. Suprema durere se cheamă dor și, Doamne, cum nicio iluzie nu-i poate plomba absența. Atunci, în decembrie, unghiile mâinii drepte i-au fost smulse la tocul ușii, arcadele sparte, palmele arse cu țigara, clavicula stângă dislocată, 3 coaste fisurate. Acum, încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășit într-o gravitație a absurdului, cu tâmpla atârnată într-o scamă de soare, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ului lui Heydrich, Serviciul de Siguranță a Statului, aflat la nr. 102 pe Wilhelmstrasse, părea destul de inofensiv pe dinafară. Elegant, chiar. La fiecare dintre capetele unui șir de coloane ionice se găsea câte o lojă cu două etaje și o arcadă care ducea spre curtea din spate. O perdea de copaci îngreuna vederea asupra a ceea ce se afla dincolo și numai prezența a două santinele îți indica faptul că acolo se afla o clădire oficială. Am intrat cu mașina pe poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
printr-un punct de control și mergând mai departe te găseai la baza unei scări care era la fel de mare ca un apeduct. Sus, la capătul scărilor, te trezeai într-o cameră de așteptare cu tavan boltit, cu trei ferestre cu arcadă de dimensiunile unei locomotive. Sub fiecare dintre ferestre se afla o bancă din lemn de felul celor pe care le vezi la biserică și acolo am așteptat așa cum mi se spusese. Între ferestre, pe niște postamente, erau așezate busturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de săptămână. Cu o cupă în mână salutam în dreapta și în stânga. Supus ca un apostol. Lângă masa cu aperitive, Elsa vorbea cu Manlio și cu soția lui, își mișca mâinile și părul, zâmbea. Buzele ei splendide se deschideau repetat pe arcada superioară a dinților, ușor pronunțată, conștiente de puterea strânsă în acel mic defect. Rochia de satin, roșu-închis ca și rujul, îi mângâia tresăririle sânilor tari, atunci când râdea. La petreceri ne despărțeam întotdeauna, ne plăcea să o facem. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trase. Era o zi foarte friguroasă și fără soare. M-am refugiat în biserica cartierului. Era aproape pustie la ora aceea intermediară, dar se simțeau încă urmele credincioșilor care o umpluseră probabil la slujba de dimineață. M-am îndreptat pe sub arcade, prin partea laterală, spre locul în care se afla ieslea sfântă. Câteva figuri de ghips aproape de mărime naturală. Fecioara într-o mantie cu lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
m-a recunoscut de la emisiune. Cum altfel s-ar putea explica faptul că ne-a oferit masa aceasta, nu? Abia atunci Leigh observă că aveau de departe cea mai bună masă din tot restaurantul. Din balconul lor aflat sub o arcadă impunătoare, puteau cuprinde cu privirea toată sala aceea superbă. Lumina era plăcută, perfectă, iar Leigh se gândi că poate o face să arate bine, iar brocartul greu și nesfârșitele falduri de catifea roșie, bogată, parcă te linișteau după o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe care le putem avea în aceasta chestiune. Catedrala orașului nostru, în orice caz, a fost aproape plină de credincioși în timpul întregii săptămâni. În primele zile, mulți locuitori stăteau încă în grădinile de palmieri și rodii care se întindeau în fața arcadelor de la intrare, ca să asculte murmurul crescând de invocații și rugăciuni ce se revărsau până în stradă. Încetul cu încetul însă, atrași de exemplul celorlalți, aceiași auditori se hotărâseră să intre și să adauge și vocea lor timidă la răspunsurile cântate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
si pe deasupra caselor. Întâi se pornise un vânt puternic și fierbinte care a suflat o zi și care a uscat zidurile. Soarele a înțepenit. Valuri neîntrerupte de căldură și de lumină inundară orașul de dimineață până seara. În afara străzilor cu arcade și a apartamentelor, se părea că nicăieri în oraș nu există un loc care să nu fie plasat sub cea mai orbitoare reverberație de lumină. Soarele îi urmărea pe concetățenii noștri prin toate colțurile străzilor și, dacă se opreau, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
A! zise Cottard, nu e ușor, veniți cu mine. Erau orele patru după-amiaza. Sub un cer greu, orașul se cocea încet. Toate magazinele aveau storurile lăsate. Marile artere erau pustii. Cottard și Rambert au luat-o pe niște străzi cu arcade și au mers îndelung fără să vorbească. Această tăcere, această moarte a culorilor și a mișcărilor putea fi atât de bine a verii ca și a flagelului. Nu știai dacă aerul era greu de amenințări sau de pulbere și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai creșteau acolo, ele vor rămâne permanent pe cămașa lui Hristos. Începând cu Galata se introduc forme noi de decorare a fațadelor, care vor intra în ansamblul arhitectonic al celor mai importante biserici din secolul al XVII-lea (brâul înconjurător, arcadele de o parte și de alta ale brâului nu numai la altar ci și absidele laterale, trei ferestre la fiecare absidă, zidul de piatră cioplită care alternează cu cărămida). La Dragomirna, de exemplu, fațada exterioară a turlei este împodobită cu
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pictura exterioară înlocuiește decorul sculptural al fațadelor. În secolul al XVII-lea la elementele vechi se adaugă o puternică influență orientală, de origine caucaziană și arabă venită prin Rusia. Se înlocuiește zidul despărțitor dintre naos și pronaos cu o triplă arcadă sprijinită pe doi stâlpi, se măresc numărul de ferestre în naos și altar, se lărgesc pridvoarele, iar stilul moldovenesc al fațadelor se înlocuiește cu motivee arnamentale muntenești (brâul median, arcade oarbe, firide dreptunghiulare și rotunde etc.) De la jumătatea secolului al
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
înlocuiește zidul despărțitor dintre naos și pronaos cu o triplă arcadă sprijinită pe doi stâlpi, se măresc numărul de ferestre în naos și altar, se lărgesc pridvoarele, iar stilul moldovenesc al fațadelor se înlocuiește cu motivee arnamentale muntenești (brâul median, arcade oarbe, firide dreptunghiulare și rotunde etc.) De la jumătatea secolului al XVII-lea apar influențe eterogene venite din Occident (prin Polonia). Ele alternează stilul moldovenesc prin motive neoclasice care ornează fațadele așa cum vedem la Golia. Combinațiile cu stilul baroc și cu
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
apare un curent de artă neoclasică venit prin Rusia, așa cum vedem la Iași la bisericile Sfântul Spiridon și Frumoasa. La Cetățuia planul bisericii a menținut binecunoscuta împărțire în: altar, naos, pronaos și pridvor. Apar și elemente noi cum ar fi arcadele sprijinite pe coloane puternice, cu capitele, care despart naosul de pronaos. Boltirea pronaosului este similară cu a naosului, iar nervurile care susțin bolțile și arcurile dublouri sunt decorate cu torsade în formă de frânghie pe care sunt aplicate rozete rotunde
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea se văd în arhitectura din Moldova și influențe muntenești. La Hlincea 1586-1587, Aroneanu 1594, Galata 1584 apar aceste influențe: pridvorul deschis pe coloane de cărămidă, decorația fațadelor cu registre în arcade cu arhivolte intrânde, și o mai ușoară trecere din pronaos în naos prin îndepărtarea peretelui despărțitor, iar ușa mediană este înlocuită cu o triplă arcadă. La Galata apare pentru prima dată în Moldova turla pe pronaos, după modelul bisericilor din
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
1584 apar aceste influențe: pridvorul deschis pe coloane de cărămidă, decorația fațadelor cu registre în arcade cu arhivolte intrânde, și o mai ușoară trecere din pronaos în naos prin îndepărtarea peretelui despărțitor, iar ușa mediană este înlocuită cu o triplă arcadă. La Galata apare pentru prima dată în Moldova turla pe pronaos, după modelul bisericilor din Țara Românească. Putem bănui că barocul a influențat și arhitectura din Moldova prin punerea în turla din pronaos a chipului Fecioarei Maria, iar prin renunțarea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]