2,292 matches
-
Îl pudrează din mers pentru a-i da părului exact nuanța dorită de el. Cum la fel de antologice sunt și cele 300 de ținute complete ale ministrului de la curtea de Saxa, Heinrich von Buhl, Însoțit mereu de 200 de servitori. Mit? Arhetip?tc "Mit? Arhetip?" Exemple - până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când toate datele poveștii despre dandysm se schimbă - s-ar mai putea găsi. Important este că toată această paradare de nume, de la Alcibiade la von Kaunitz, le sugerează câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mers pentru a-i da părului exact nuanța dorită de el. Cum la fel de antologice sunt și cele 300 de ținute complete ale ministrului de la curtea de Saxa, Heinrich von Buhl, Însoțit mereu de 200 de servitori. Mit? Arhetip?tc "Mit? Arhetip?" Exemple - până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când toate datele poveștii despre dandysm se schimbă - s-ar mai putea găsi. Important este că toată această paradare de nume, de la Alcibiade la von Kaunitz, le sugerează câtorva specialiști În ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de trib trecând, În mijlocul unei caravane, cu alura, veșmintele și chipul fardat de femeie, sunt doar trei portrete minuțios descrise la mijlocul veacului al XIX-lea de Fromentin. Atunci să fie vorba de mai mult decât despre un mit? De un arhetip? (Deși arhetipologia tradițională nu Îl recunoaște.) Părerile sunt din nou Împărțite. Cu toate că plutonul adepților unui mit, ba chiar arhetip al dandy-ului se poate mândri cu câteva nume mari (Brummell Însuși, Barbey, Baudelaire, Balzac, Huysmans, Giraudoux), armata celor care susțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
descrise la mijlocul veacului al XIX-lea de Fromentin. Atunci să fie vorba de mai mult decât despre un mit? De un arhetip? (Deși arhetipologia tradițională nu Îl recunoaște.) Părerile sunt din nou Împărțite. Cu toate că plutonul adepților unui mit, ba chiar arhetip al dandy-ului se poate mândri cu câteva nume mari (Brummell Însuși, Barbey, Baudelaire, Balzac, Huysmans, Giraudoux), armata celor care susțin că dandysmul e un fenomen strict istoric covârșește nu doar prin număr, ci și prin argumente. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
unei oglinzi (reale sau simbolice)? Interpretările sunt numeroase. Eliade, Durand, Bachelard, Otto Rank, Jung, Baltrusaitis, dar și Hocke, Rousset sau Starobinski Îl plasează pe cel ce se privește În oglindă Într-o constelație de imagini generate de câteva scheme și arhetipuri care converg. Catoptrologii moderni descifrează În secvența reflectării aducătoare de moarte un Întreg simbolism acvatic (deci feminin) nefast și, implicit, un simbolism funerar (evocat până și de rădăcina comună a narcisei cu narcoza). Dar și unul al dublului, Înțeles de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ruptură de nivel, unde spațiul devine sacru, real prin excelență. Orice creație implică o supraabundență a realității, altfel spus o izbucnire a sacrului în lume. Rezultă așadar că orice construcție sau fabricație are ca model exemplar cosmologia. Facerea Lumii devine arhetipul oricărui gest creator al omului, oricare ar fi planul său de referință. Am văzut că așezarea într-un teritoriu repetă cosmogonia. După ce am desprins valoarea cosmogonică a Centrului, înțelegem mai bine de ce orice așezare umană repetă Facerea Lumii pornind de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și sfârșind cu China și India -, Templul cunoaște o nouă și importantă valorizare: nu mai este doar o imago mundi, ci și o reproducere pământească a unui model transcendent. Iudaismul a moștenit această concepție paleo-orientală a Templului, considerat copia unui arhetip ceresc. Această idee este probabil una dintre ultimele interpretări pe care omul religios le-a dat experienței primare a spațiului sacru, în opoziție cu spațiul profan. Se cuvine să stăruim puțin asupra perspectivelor deschise de această nouă concepție religioasă. Să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
creată din nou la începutul fiecărui An. Am văzut în capitolele precedente cât de important este mitul cosmogonic ca model exemplar al oricărui tip de creație sau de construcție. Cosmogonia înseamnă și creare a Timpului, ba mai mult: cosmogonia fiind arhetipul oricărei "creații", Timpul cosmic pe care cosmogonia îl face să țâșnească este modelul exemplar al tuturor celorlalte feluri de timp, adică al Timpurilor proprii diverselor categorii de făpturi care există pe lume. Altfel spus, pentru omul religios al culturilor arhaice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de cultivarea plantelor comestibile (yam, taro și altele), de refacerea sanctuarelor. În realitate, toate aceste activități ceremoniale se deosebesc de aceleași munci făcute în zilele obișnuite prin faptul că ele nu privesc decât anumite obiecte, care sânt într-un fel arhetipurile categoriilor respective, și prin aceea că se desfășoară într-o atmosferă impregnată de sacru. Într-adevăr, indigenii sânt conștienți că reproduc în cele mai mici amănunte actele exemplare ale zeilor, așa cum aceștia le înfăptuiseră in illo tempore. Astfel, omul religios
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cum anume se repară bărcile. Nu mai este vorba de o operație empirică, ci de un act religios, de o imitatio dei. Lucrul care trebuie reparat nu este doar unul dintre cele care alcătuiesc numeroasa categorie a "bărcilor", ci un arhetip mitic: barca de care zeii s-au folosit "in illo tempore". Timpul în care are loc repararea rituală a bărcilor amintește de Timpul primordial, adică Timpul în care lucrau zeii. Exemplul pe care l-am analizat nu se poate aplica
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vegetației taina Vieții și a Creației, cea a reînnoirii, a tinereții și a nemuririi. S-ar putea spune că toți arborii și toate plantele socotite sacre (de pildă arbustul ashvatha, în India) își datorează acest statut privilegiat faptului că reprezintă arhetipul, imaginea exemplară a vegetației. Pe de altă parte, faptul că o plantă este îngrijită și cultivată se datorează valorii sale religioase. După unii autori, toate plantele cultivate în zilele noastre au fost socotite la început plante sacre.29 Cultele vegetației
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Strămoșul mitic a trecut de la preexistență la existență, iar Soarele de la întuneric la lumină. Trebuie remarcat că acest fel de "trecere" se încadrează într-un sistem mai complex, ale cărui articulații le-am abordat când am vorbit despre Lună ca arhetip al devenirii cosmice, despre vegetație ca simbol al reînnoirii universale și mai ales despre numeroasele feluri de repetare rituală a cosmogoniei, adică trecerea exemplară de la virtual la formal. Se cuvine să precizăm că toate aceste ritualuri și simbolisme ale "trecerii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cuvinte misterioase. Avem, conform schemei tipice, și un detectiv, în persoana șefului siguranței publice, polițistul Costache. Cele două linii ale cărții, una fantastică și cealaltă detectivistică, formează un contrapunct ce grăbește din ce în ce mai ritmat către un final comun. Tema fantastică urmează arhetipul Caspar Hauser: tânărul Dan Krețu se trezește într-o lume necunoscută, într-un București scufundat în timp. Pentru toți, el e un străin, îmbrăcat ciudat, arătând altfel decât oamenii obișnuiți. Pare un locuitor al unei alte lumi și fiecare personaj
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Clitemnestre, Oedipi, Agamemnoni, Medei, Alceste? Foarte simplu: deschizi televizorul și te așezi confortabil într-un fotoliu. Un singur lucru nu vei vedea însă, la televizor: personajul și scena pe care el ar putea evolua. Nu vei vedea, cu alte cuvinte, arhetipul. Ceva cu ce să compari ceea ce se întâmplă în „realitatea” atât de brută și atât de trecătoare. În acest caz, întâmplările respective n-ar fi devenit mituri. Ar fi devenit simple obiecte demne de duzină, de aruncat la coș. Rebuturi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu care ieșea, nu spusese „Încântată să te cunosc“. Ani de zile oscilase indecisă Între clase sociale, fără să aparțină alteia decât teatrului, pierzându-și bunul simț Înnăscut și neavând acces la rafinamentul natural. Acum se Întoarse cu plăcere la arhetip. — N-aș vrea să fiu o sperietoare ca tine nici să mă plătești! Nu-i de mirare că te doare burta, când ai o față ca asta. Nu-i de mirare că boșorogul tău și-ar dori să mai schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se poată identifica și cu ființa dragă, dar și cu sentimentul iubirii sau cu arta, de vreme ce atributele acestora se asemănă până la îngemănare, așa încât Vas de libații îmi ești, / iar meșteșugul sărutului e orb. În poezia lui Ovidiu Genaru, femeia e arhetipul lumii. Spre deosebire de alți poeți, în operele cărora chipul ei împrumută din imaginea întrupărilor naturii, aici ea este modelul spre care tind toate ale firii, fără a reuși însă vreodată să o egaleze: fumul e strâmt în șolduri, vânturile vădesc pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
noiembrie. Cacofonia accentuează, ca și alteori în volum, senzația de înstăpânire a concretului, care nu mai dă răgazul de a se prefira vorbele în care se traduce. Femeia continuă să fie, și în partea a doua a volumului, receptată ca arhetip: Arde pădurea fără flacără / după așezarea părului tău. Un remediu în fața cotidianului este aducerea aminte (Temerar e cel fericit / ocrotit de aduceri / aminte / cavaler al frunzei de ulm), însă, în spațul domestic, parte consistentă a acestuia, înnobilat prin prezența dragostei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ce detesta el în climatul cultural actual. Nu mă dezic de nici un cuvânt din articol, spuse el. Și tu știi prea bine că o meriți. Ai umplut mult spațiu editorial de-a lungul anilor cu atacuri împotriva mea - eu ca arhetip, nu ca individ. Regreți vreodată că m-ai ajutat atât de mult, întrebă Hilary, când constați ce fiară ai trimis în lume? — Tot ai fi ajuns aici, mai curând sau mai târziu. Hilary își luă cafeaua și se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ridică mâna. Un sentiment sincer, nobil, profund, complex care dezvăluie structura ființei umane... ─ Altcineva... Zi tu! O temă lirică universală ce poate fi regăsită în operele tuturor marilor scriitori și poeți și semnifică arheotipul uman. ─ Bravo, foarte bine, se zice arhetip, nu-i nimic, să lăsăm și pe altcineva. Ia zi tu, Cristi. Băiatul din banca a treia o privește aiurit. Un motiv în poezia lirică? încearcă el. Sorana surâde viclean. Din clasa alăturată se pornește repetiția de pian și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
distinge figura lui Antonius Primus, curajosul general al armatei romane, numit de istorici „eroul lungului an“, personaj-cheie al întâmplărilor. Protagonistul romanului este fratele lui Antonius Primus, Valerius, un medic care, prin forța împrejurărilor, ajunge cel mai bun gladiator din Imperiu. Arhetip al figurii gladiatorului, Valerius își trăiește aventurile și își îndeplinește misiunea în cadrul unor evenimente în care sunt implicate personaje istorice sau fictive: Antonius Primus, Galba, Otho, Vitellius, marele maestru Proculus, gladiatorul Titus etc. Romanul, ce prezintă eroismul individual și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
probat parcursul biologic al speciei; (În general, un text se constituie corporal ca o sumă de alte texte, conștient valorizate În tine); există semne ce se fixează adânc În memoria ereditară. Acestea dau ceea ce se Înțelege În general prin cultură: arhetipuri precise macerate În plasma câtorva generații. (Aristocrația culturii are sens Înțeleasă mai ales ca o conservare a corpului.) (vineri) Orice maculare mă poate distruge; trebuie să nu mă cobor, să mă păstrez pur, să nu mă Împrăștii În carnal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
inutile, ceva exces În poza trufașă a personajului principal și În cea ironică a naratorului. Important e că Intermezzo are, dincolo de defecte, substanță reală și rezistă la analiză. Romanul ar putea fi și psihanalizat, pornind de la indicarea repetată a unui „arhetip“ al iubirii lui M. („Eu nu o iubesc decât pe E.“ etc., p. 382); e vorba despre E., colegă În anii de școală („Mă obsedează E.“ etc., p. 410) și văzând - poate - În moartea Aurei o sublimare erotică („puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dobândind ca atare și mai multă forță. Acestui ideal al marii iubiri, simbolizat prin sărut, îi corespund noi modele feminine și masculine, puse și ele în circulație de către cea de-a șaptea artă. La începuturile sale, cinematograful moștenise desigur marile arhetipuri tradiționale. Până în anii '20, vor triumfa pe ecran vampele nimicitoare Theda Bara de pildă, o adevărată diavoliță distrugătoare de căsnicii, întruchipare a păcatului cărnii și reprezentările victoriene Mary Pickford, Lillian Gish, care dezarmează cu puritatea lor, cu ochii lor imenși
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să seducă. America nu numai că încetase a fi puritană, dar devenise pe deasupra hollywoodiană, capitala mondială a industriei cinematografice, această imensă cutie de visuri. O țară întreagă aclamă, celebrează frumusețea care vrăjește, strălucirea starurilor și a sex-simbolurilor sale, al căror arhetip este, desigur, Marilyn Monroe. Cum să nu fie tinerele tentate să le imite atunci când flirtează? În plus, tinerele americance nu se lasă întotdeauna legănate de iluzia iubirii. Ele știu că, în ceea ce le privește, reușita socială și financiară, primordială în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
probabilit??ilor) care �?i ia exemplele din datele statistice privind populă?ia, s?r?cia sau consumul. Coexist?, deci, mai multe demersuri de cunoa?tere a faptelor sociale ?i toate se vor ?tiin?ifice, cu toate c? se refer? la arhetipuri diferite. Pe de o parte, modelul biologic, propus de c?tre medici, care �mprumut? vocabularul ?i conceptele din anatomie sau fiziologie; ei s�nt aceia care, de exemplu, �ntrev?d posibilit??ile oferite de no?iunea de func?ie (termen
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]