2,123 matches
-
de mântuire negustorilor și bancherilor contaminați de utilizarea "incorectă" a banilor, mergând pe principiul ""banii nu fac pui"", ceea ce intră în contradicție cu nevoile fundamentale ale clasei de mijloc. Bogăția bisericii a suscitat dorințe de secularizare ale averilor bisericești de către aristocrație. Reforma a avut succes și de pe urma incompatibilității dintre statul modern, care evolua spre o direcție națională, și universalismul bisericii catolice, ce se prezenta ca un organism supranațional. Statele s-au modernizat sub forma unui absolutism monarhic, realizând monopolizarea autorității pe
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
real-politice a Monarhiei Habsburgice, ministru-prezident-ul Cisleithaniei a rămas dependent exclusiv de voința împăratului (în Consiliul Imperial nu exista procedura moțiunii de cenzură care să oblige cabinetul să se retragă), iar ministru-prezident-ul Transleithaniei a rămas dependent de voința regelui și a aristocrației maghiare. De la începutul anilor 1890, cei care au ocupat funcția de ministru-prezident s-au schimbat adesea, în special în jumătatea austriacă a monarhiei; prin urmare, doar puțini politicieni au putut câștiga o influență marcantă: Sistemul militar al Monarhiei austro-ungare în
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Sarmizegetusa, descoperită la Ciumfaia. Se cultivau cereale, provincia fiind un grânar al trupelor ce staționau în provinciile alăturate. Se cultivă viță-de-vie. Pădurile erau exploatate. Creșterea animalelor era la fel de importantă. Întinse pășuni erau în proprietatea statului imperial român ce erau oferite aristocrației. Pășunile și salinele, precum și comerțul cu sare erau arendate. Erau extrase metale din munți, mai ales aur din minele de aur din Munții Apuseni, prin galerii și puțuri, se obținea aur și din nisipul râurilor, prin spălare. Minele de aur
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
centru al schimbului de mărfuri, dar și de idei. Având la bază o economie a cărei esență consta în schimbul de mărfuri, civilizația islamică se dezvoltă și se extinde, în contrast cu cea creștină, indiană sau chineză ale căror societăți erau adaptate unei aristocrații agricole. Are loc o expansiune a credinței islamice, la aceasta contribuind și misionarii sufiști care se deplasau în întreaga lume. Mulți oameni de știință și filozofi musulmani participau la dezbateri ce aveau un caracter umanist și rațional. Drept urmare, majoritatea scrierilor
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
decât o echipă de fotbal, în ele ce urmează, referirile vor fi axate pe sportul rege. Adunarea de constituire a lui MTK a avut loc la data de 16 noiembrie 1888, într-o cafenea budapestană. Membri fondatori făceau parte din aristocrația maghiară cărora li s-au alăturat și câțiva cetățeni din rândurile evreilor. Documentele au păstrat numele lui Donáth Sándor, Horner Ármin, Klauber Izidor, Kohn Arnold, Leitner Ármin, László Lajos, Müller Dávid, Sachs Lipót, Szekrényessy Kálmán, Tóth Lajos, precum și al lui
MTK Budapesta FC () [Corola-website/Science/317237_a_318566]
-
delectau cu plăcerile vieții din capitală, a cerut ca locurile de distracție preferate ale mulțimii-cîrciumile și băile-să fie închise duminica și în zilele de sărbătoare. Afară de aceasta, Athanasios nu știa să închidă ochii la realitățile comportamentului lipsit de evlavie al aristocrației din capitală și împărțea, în dreapta și în stânga, canoane severe. Într-un acces de furie, el a scris chiar un act privind excomunicarea tuturor locuitorilor Bizanțului pentru desfrâu-acest înscris a fost găsit, întâmplător, mai târziu, într-o ascunzătoare din catedrala Sfânta
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
negociat o scădere a autonomiei lor pentru a-și păstra privilegiile. Cazacii ucraineni care nu trecut de partea lui Mazepa l-au ales ataman pe Ivan Skoropadski, unul dintre „polcovnicii’ (coloneii) anti-mazepiști. Skoropadski milita pentru păstrarea autonomiei hetmanatului și privilegiilor aristocrației căzăcești, dar a avut mare grijă să evite o confruntare directă cu Rusia, căreia i-a rămas loial. Pentru a răspunde corespunzător cererilor imperiale, Skoropadski a permis staționarea pe teritoriul hetmanatului a zece regimente rusești. În același timp, cazacii au
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
după asediul nereușit al Thessalonicului, Ioan VI a suferit câteva înfrângeri serioase și a plecat, cu rămășițele armatei sale, în Sebia, sub protecția despotului Ștefan Dușan. Amestecul în războiul civil bizantin răspundea perfect planurilor de expansiune ale regelui Serbiei și aristocrației sârbești. Regele și regina Serbiei primeau cu mari onoruri la Priștina pe împăratul latin rival (iulie 1342). Tratativele lui Cantacuzino cu Dușan și aristocrații sârbi ajungeau la concluzia unei alianțe în care fiecare parte își urmărea avantajul său. În Didymotika
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
lansate de cei doi aliați împotriva fortăreței Srrehes în 1342-1343 nu aveau succes. Campania lui Cantacuzino se reducea la aproximativ 500 de oameni. În acest moment, sosea vestea că Thessalonicul îl recunoștea ca împăra. Țara marilor proprietari se alia șefului aristocrației bizantine. Acesta încredința provincia, administrației viagere a vechiului său prieten Ioan Angelos, acesta domnind într-o semi-independență, dar fără a înceta să recunoască drepturile suverane ale stăpânului său în Epir, Acarnania, Etolia și Thessalia, reușind să-și extindă domeniul în detrimentul
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
din Franța. Regele avea, tot mai des, accese de nebunie și, cu fiecare zi, speranța lui Manuel de a se întoarce acasă în fruntea armatelor din Occident se topea. Ambasada bizantină a produs o anumită impresie asupra părții cultivate a aristocrației europene. Manuel II însuși strălucea prin cultura și talentul său de scriitor. În condițiile unei insuficiențe acute de resurse, împăratul acesta nu uita nicicând să susțină cu bani știința constantinopolitană. Papa Pius II (1458+1468) scria, ulterior, că, pe vremea
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
Sobornoe ulojenie (Соборное уложение), un cod de legi curpinzător. În acele timpuri, boierii și noua elită conducătoare s-au unit pentru a forma noua nobilime, dvorianstvo, care trebuia să servească statul. Statul cerea ca atât vechea boierime cât și noua aristocrație să servească statul în primul rând din punct de vedere militar, datorită stării continui de război din regiunile sudice și vestice și a atacurilor popoarelor nomade. În schimb, nobilimea a primit pământ și țărani iobagi. În perioada de până în 1649
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Parte din intenția Complotului Prafului de Pușcă din 1605 a fost să o răpească pe Elisabeta care avea nouă ani și s-o pună pe tronul Angliei (și, probabil, Irlandei și Scoției) ca monarh catolic după asasinarea tatăl ei a aristocrației protestante engleze. Acest lucru nu s-a întâmplat, Guy Fawkes a fost capturat de soldații regelui înainte ca el să aprindă pulberea. Elisabeta a primit o educație cuprinzătoare pentru o prințesă la acel moment. Această educație a inclus instruire în
Elisabeta de Bohemia () [Corola-website/Science/317826_a_319155]
-
în 1812. Liverpool a condus partidul său la trei alegerile generale victorioase înainte de 1826. Liderul conservator al Camerei Comunelor înainte de 1822, când s-a sinucis,a fost Robert Stewart. El a cunoscut titlul de viconte de Castlereagh, până când a moștenit aristocrația tatălui său irlandez și a devenit al doilea marchiz Londonderry în 1821. Londonderry a fost înlocuit ca lider de George Canning, care a rămas lider al Camerei Comunelor în 1826. Partidul Whig a continuat să sufere din cauza conducerii slabe, în
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1826 () [Corola-website/Science/319622_a_320951]
-
orice preț și și-a trimis propriul delegat, Johan Adler Salvius. Cu puțin înainte de constatarea acordului de pace, ea l-a admis pe Salvius în Consiliul Național împotriva dorinței cancelarului Oxenstierna. Salvius nu era aristocrat însă Cristina voia o opoziție aristocrației de atunci. În 1648 Cristina a obținut un loc în Dieta Imperială a Sfântului Imperiu Roman când Bremen-Verden și Suedia Pomerania au fost alocate Suediei prin Tratatul de la Osnabrück. În 1649, cu ajutorul unchiului ei, Ioan Cazimir, și a vărului ei
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
aveau să devină „”, denumire care sublinia pretențiile Regatului Ungariei asupra acestor teritorii. După a treia împărțire a Poloniei, Regatului i-a mai fost adăugată Galiția apuseană (Galiția Nouă). Orașul Lemberg a devenit capitala noii entități. Conducerea regatului era dominată de aristocrația poloneză, în ciuda faptului că majoritatea populației, în principal în zona estică, era formată din ucraineni (ruteni, cum erau cunoscuți în acea perioadă). În afară de ucraineni și polonezi, regiunea era locuită și de evrei, care erau concentrați în special în regiunile estice
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
evrei, care erau concentrați în special în regiunile estice. În timpul primilor zeci de ani de stăpânire austriacă, Galiția a fost guvernată direct de la Viena, birocrația austriacă (formată din germani și cehi germanizați) a aplicat în regiune o serie de reforme. Aristocrația locală a primit garanții cu privire la anumite drepturi, drepturi care au fost însă puternic îngrădite. Foștii iobagi au devenit supuși ai legii statului austriac, fiind scoși de sub dominația marilor moșieri. Țăranilor le-au fost garantate anumite libertăți personale, cum ar fi
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
punând-o astfel pe picior de egalitate cu Biserica Romano Catolică. Greco-catolicii au reușit în aceste condiții să creeze, și cu ajutorul autorităților austriece, mai multe seminare și să-și aleagă un mitropolit. Toate reformele au fost acceptate cu greu de către aristocrația locală, dar au fost primite foarte bine de majoritatea populației, atât cea poloneză cât și cea ucraineană, ceea ce a dus la apariția unui curent favorabil împăratului de la Viena, atitudine care nu s-a schimbat până la sfârșitul dominației austriece. Pe de
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
ei aproximativ o jumăte dintre membri proveniți din rândul țărănimii prohabsburgice poloneze și ucrainene, iar chestiunea națională ucraineană a fost pusă pe ordinea de zi, presiunile administrative au limitat eficacitatea ei. Treptat, Dieta Galiției a ajuns să fie dominată de aristocrația poloneză, favorabilă autonomiei. În același an, în teritoriile poloneze aflate sub dominația țaristă au izbucnit o serie de tulburări, care și-au făcută influența și în Galiția. În fața amenințărilor naționaliste poloneze, administrația de la Viena a hotărât desființarea Dietei. După izbucnirea
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
reformat și transformat în Dubla Monarhie austro-ungară. Deși planurile polonezilor și cehilor pentru includerea teritoriilor locuite de ei într-o structură federală au eșuat, în Galiția a început să se dezvolte un proces lent, dar continuu, de liberalizare politică. Reprezentanții aristocrației și intelectualității poloneze au cerut împăratului o mai mare autonomie a Galiției. Dacă cererile polonezilor nu au fost acceptate la început, în cursul anilor care au urmat au fost făcute concesii importante în chestiunea autonomiei Galiției. Galiția a devenit autonomă
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
cu inamicii Poloniei, în principal cu Imperiul Austriac, concentrarea asupra dezvoltării economice și acceptarea concesiunilor politice oferite de Viena. Această grupare politică a fost cunoscută cu numele de „Stanczykiști” sau „Conservatorii de la Cracovia”. Împreună cu moșierii polonezi din Galiția răsăriteană și aristocrația podoliană, ei au deținut puterea politică în Galiția până în 1917. Mutarea centrului de greutate politică de la Viena spre clasa avută poloneză nu a fost văzută cu ochi buni de ruteni, a căror orientări politice s-au divizat clar între rusofili
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
a treia cruciadă în scopul recuceririi acestei cetăți de către creștini pentru a doua oară. Regatul Ierusalimului, slăbit de lupte interne, a fost învins în bătălia de la Hattin care a avut loc la 4 iulie 1187. Cea mai mare parte a aristocrației cetății, din care făcea parte și regele Guy de Lusignan, a fost făcută prizonieră iar Saladin a luat sub stăpânire cetatea. Prin septembrie, sultanul cucerește și Acra, Nablus, Jaffa, Toron, Sidon, Beirut și Ascalon, având ca prim scop împiedicarea debarcării
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
aleși, bine plătiți, nu mai trebuiră să-și cumpere slujbele și să stoarcă oamenii spre a-și scoate banii. Strângătorii impozitelor fură supravegheați cu atenție; o justiție bună și rapidă fu asigurată tuturor, chiar împotriva celor puternici. În sfârșit, șefii aristocrației, adversarii obișnuiți ai absolutismului imperial, fură loviți cu o asprime deosebită. În adevăr, în aceste chestiuni, Andronic, care-și bătea joc ușor de lucrurile cele mai grave, înceta de a mai glumi. Autoritar, aspru, imperios, el înțelegea să fie ascultat
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
200 000 de oameni, puși sub comanda celui mai capabil comandant austriac, arhiducele Carol, urma să lanseze ofensiva în sudul Germaniei și să învingă aici armata principală franceză. Este de notat totuși că arhiducele împărtășea viziunea tuturor militarilor din înalta aristocrație habsburgică, conform căreia armata era un liant care trebuia să asigure unitatea imperiului multinațional. Din această cauză, pierderea armatei într-o bătălie decisivă ar fi fost o catastrofă ce ar fi putut amenința chiar existența monarhiei, motiv pentru care arhiducele
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
nu era potrivit pentru soția prințului Prusiei, forțând casătoria cu o pereche mai potrivită . Soția aleasă, Augusta de Saxa-Weimar, fusese crescută într-o atmosferă intelectuală și artistică la Weimar, zonă unde populația avea participare mai mare la conducere și puterea aristocrației era limitată printr-o constituție. Augusta era bine cunoscută în Europa pentru punctele ei de vedere liberale. Cuplul nu a avut o relație fericită, din cauza diferențelor de opinie, Frederic crescând într-un cămin cu probleme, lăsându-i amintiri despre o
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
excludeau copii proveniți din aceste căsătorii din succesiunea la tron. Nu există dovezi nici despre căsătorie nici de divorț. De asemenea, nu există nici o dovadă că Marele Duce a solicitat permisiunea de a se căsători. Cum Alexandra Jukovskaia nu aparținea aristocrației și în plus era fiica unui fiu nelegitim al unui proprietar rus și a unei sclave turce, o astfel de căsătorie era de neconceput. Deranjat de aventura fiului său, Alexandru al II-lea a refuzat chiar să acorde Alexandrei Jukovskaia
Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315863_a_317192]