5,079 matches
-
de credit, dacă din ele răsar alte datorii? Ce rost are? Mai bine să te lași păgubaș de tot. — Bex, nu te ambala, zice Suze. O să fie bine! Uite, luna asta nu‑ți iau banii pe chirie. Nu! sar ca arsă. Nu te prosti. Și așa ai fost prea înțelegătoare cu mine. Nu vreau să‑ți rămân datoare. Prefer să rămân datoare la M&S. Mai uit la ea și îi văd chipul îngrijorat. Suze, nu‑ți fă griji, zău! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
casei i se par din nou plăcute. Gălăgia făcută de soțul și soția care se ceartă alături îi ține coșmarurile la distanță. Pianul băiatului din vecini îi pare muzică din ceruri. Nu o mai deranjează mirosul de sos de soia ars care vine din bucătărie. Stă întinsă în pat toată ziulica și îi mai este dor încă de Yu Qiwei. Hotărăsc să-mi schimb numele. Un nume nou simbolizează o nouă viață. Vreau, de asemenea, ca numele să-mi ilustreze caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se află Pagoda Yenan, construită în timpul dinastiei Sung, pe la anul 1100 d.H. Aici e locul în care trăiește Mao Zedong, viitorul conducător al Chinei, într-o peșteră, ca un om preistoric. Doarme într-un pat zidit din cărămizi pe jumătate arse, vase de ceramică sparte și lut. Un astfel de pat se numește kang. Deși soldații cu pielea cafenie sunt slabi ca scândura, au mintea puternică. Trăiesc pentru visul pe care Mao l-a făurit pentru ei. Nu au cunoscut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pune jos. Sunetul chibritului cu care-și aprinde țigara. Nu îi plac brichetele moderne. Îi plac chibriturile mari, din lemn. Îi place să privească cum arde chibritul până când îi atinge degetele. Îi place să privească felul în care crește capătul ars. Mă întristează faptul că am ajus să-i cunosc toate micile obiceiuri. Fumul plutește încoace. Usturoiul miroase groaznic în seara asta. Îl aud mergând la birou și trăgându-și scaunul. Îl aud dând pagina unui document. Cu ochii minții, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vezi acolo? Pe mine mă văd rătăcind, istovită, picioarele Îmi tremură, mâinile Însângerate Împing o roată de bicicletă strivită, cu spițele strâmbe. Mă văd cum cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
instalație de porțelan din colțul odăii și începu minuțioasa operație de spălare a dinților. Scoase periuța de dinți dintr-un etui de argint, presără pe ea o pulbere neagră și își frecă bine dinții. Curând simți gustul amar al pâinii arse. Cu ajutorul unei raclete de argint, îndepărtă depunerile albicioase de pe limbă, apoi își frecă gingiile cu sare. În final, turnă într-un pahar cu apă câteva picături dintr-o esență concentrată de mentă și își clăti de mai multe ori gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fac o grămadă de franci. Afurisită muiere! Credeam că ne vom înțelege bine, chiar foarte bine, și, când colo, ea cică: am toată libertatea de acțiune...” În acel moment, chiar în acel moment se petrecu „luminația” și Ledoulx sări ca ars. În sfârșit, pricepuse chestia cu ouăle pe care i-o spusese, ceva mai devreme, valetul Julien. „Merde! Cum naiba face de le nimerește?” Nu găsi răspunsul imediat și, înciudat, se prăbuși cu spatele întors spre consoarta sa, adormind pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
persoana asupra căreia putea să-și descarce și furia, și frica. Dacă nu era Julien, va fi Toinette. Urcă scările și intră direct în budoarul soției sale, fără să mai bată la ușă. Îl izbi un miros grețos de păr ars și își descoperi jumătatea aproape dezbrăcată și cu părul despletit. Semăna cu o gorgonă infernală înconjurată de entități fioroase cu clești de fier înfipți în tăvi cu jar, de unde îi ridicau rotindu-i și clămpănindu-i amenințător prin aer, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
motiv sau altul, însă, „urechea” nu mai prinsese și ultima parte a discuției, cu referire la „planul european” și la „cartea măsluită a francezilor”. Altminteri, consulul n-ar mai fi avut timp să savureze nimic, ci ar fi sărit ca ars. PAGINĂ NOUĂ 10 Manuc scoase pumnalul din teaca lui aurită. Îl primise mai demult împreună cu alte daruri, atunci când Mustafa Bairaktar îi încredințase, ca unui frate iubit, funcția de haznadar al averii sale. Și dacă celelalte daruri îi fuseseră aduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care face un leac minunat din broaște țestoase hrănite doar cu dulceață de trandafiri. După ce ating dimensiunea dorită, le taie capetele și picioarele, iar restul îl pune la fiert. Zeama o vinde ca decoct și din resturile de carne uscate, arse și mărunțite face niște hapuri foarte bune, mi s-a spus, pentru ofticoși. Destul! Aaau! Mă doare din ce în ce mai rău. Mmm! Își aminti că în aceeași zi mai trebuia să meargă și la întâlnirea cu un zaraf binevoitor, ceea ce îi spori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la ieșirea triumfală a generalului Kutuzov de pe scena românească a războiului ruso-turc. Amiralul, însă, nu era deloc răcit, ci cu totul scârbit. În drumul lui spre București întâlnise dovezi clare ale abuzurilor armatei ruse asupra populației. Sate întregi părăsite, păduri arse, băjenari flămânzi și înfrigurați, orășele și târguri terorizate, jecmănite, fete, neveste luate cu de-a sila, umilite, violate, ucise... Soldații rechiziționau tot, dar fără să plătească nici măcar o copeică. țarul îi vorbise consternat despre toate aceste „excese” înainte de a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acolo... Urmăritorii lui se apropiau... Încerca să se cațere pe obeliscul adus de la templul Karnak... Cădea în mâinile urmăritorilor și cineva îi șoptea ceva la ureche... Apoi, cumplita, marea durere... Adevăratul sens al cuvintelor... Groaznica moarte a celor dragi... Trupurile arse înfipte în țepe și expuse la marginea pieței... Exact pe locul în care fuseseră astfel expuși prietenul său Mustafa, sclava lui favorită și eunucul negru... Se trezea cu fața și perna udate de lacrimi. Plângea în hohote. De obicei, Mariam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și flăcăi... Toți tineri... Atât de frumoși... Dimineața, când deschideam ochii, mă credeam ajuns în Paradis, printre îngeri. Lumânările ardeau mai tot timpul, ziua ca și noaptea, pentru că nu le mai deosebeam... Și peste tot, în orice odaie, doar arome arse, flori în glastre, fructe stivuite în tipsii printre petale și frunze... Cum aș putea uita vreodată toate astea? Aceea a fost adevărata mea viață. Iancu îl asculta și tăcea. Avea cu totul alte amintiri. Bunicul îi apărea din copilărie stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uite responsabilitățile. Întoarse lucrurile pe toate părțile, dar nimic nu-i ridica moralul. Când bucătarul îi servi cina, căci era destul de târziu, fu și mai descurajat; văzu, cu o strângere de inimă, că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi trebuit să fie un model cu flori sau, să spunem, cu dungi, farfuria era pătată cu urme de degete murdare. Bucătarul i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
el zâmbind, cu toate că ochii îi erau triști. Prăjitorul de pâine a scos un sunet ca un clinc și două felii de pâine au sărit în sus. Pe o parte erau palide și călduțe, iar pe cealaltă parte erau negre și arse. Prăjitorul ăla fusese cadoul de nuntă din partea lui Jake, iar Fiona începea să se întrebe dacă nu cumva puștiul nu-i făcuse ceva ca să nu meargă ca lumea. —Ai vorbit cu el în dimineața asta? l-a întrebat ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tot orașul ar fi fost - și de fapt era - construit pe o mare adâncă de rahat. Și aerul era dens. Calm și dens în noaptea caldă. Umed, sărat, calm și dens. Aer cu miros de pucioasă și plumb; de benzină arsă incomplet; de ulei care s-a prăjit de mii de ori. Rămase nemișcat, stând pe gânduri dacă să pătrundă în orașul adormit sau să se întoarcă și să-și caute și el adăpost pe una dintre acele bănci lungi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-se, până la fântâna din apropiere, unde se spălă cu chiu, cu vai și reuși să-și desprindă bandajul, ce părea că se făcuse una cu pielea lui. După patru zile, oricine ar fi îndrăznit să se aventureze în interiorul vechii biserici arse s-ar fi îngrozit văzând o fantomă înaltă, scheletică și șovăitoare, care își târa picioarele prin nava pustie, învingându-și oboseala și vărsăturile, hotărâtă, cu o voință supraomenească, să-și redobândească echilibrul și să revină la viață. Gacel Sayah știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vaiți de zic că dă cu biciu-n tine, curge din tine cântecul jelaniei iubirii, Milică-tată, te fericesc, ai iubit-o, atâta că n-ar trebui s-o spui atât de des și cui se nimerește, la care Milică sare ca ars: el a iubit-o sincer, din inimă; păi, dacă și ea l-ar fi iubit, nu i-ar fi dat mâna, mă rog, Rafael e de părere că-i cu atât mai bine pentru el că a iubit-o fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în zori și-n amurg, Mirelo, lumina scăzând și crescând din visul ăla lânced, îmbâcsit de fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie de sârmă ghimpată: halele garajelor, cimentul cu pete și bălți de ulei ars și câinii murdari umblând printre basculante ridicate pe cricuri și cu capotele căscate, arătându-și viscerele motoarelor, și ea așteptând și amânând de pe o zi pe alta, Mirelo, oare ce o ținea în loc de nu se mișca odată să se rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e în stare să se umilească până într-atât încât să se lase de fumat. Ar putea rezista la nesfârșit cu ceai de izmă și câteva felii de pâine, dar uite că fără țigări... Freca între degete, deasupra farfurioarei-scrumieră, capătul ars al unui Wincester fumat pe sfert, pătat și jilav, și parcă ar fi avut urme de ruj pe filtru. — Așa ne umplem de microbi și boli, dragostea mea. SIDA, sifilis, TBC. Să nu uităm însă că, întotdeauna, e loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe care ea aproape că nu i-o recunoștea, o întrebă pentru ce-l caută, ce vrea, și că are de lucru, n-are timp de pierdut. Era în halatul de lucru din doc albastru, cu poalele pătate de ulei ars, și cu căciula rusească, din blană de pisică, înfundată peste urechi. Fața lui prelungă și osoasă, de cocoș și drac împielițat, se făcuse de ger și mai stacojie decât era de felul ei. Era vânăt și încruntat, cum ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din Piața Mare, prin cartiere și prin mahalale, prin preajma Porții Arse, Întotdeauna beți, pândind ocazia unei răscumpărări, a unui jaf, hoardele lor necontrolate năpădeau câmpurile vecine. Nu ne dorim oare, de obicei, ca postul să se Încheie, să vină ziua sărbătorii? În acel an, oamenii și-ar fi dorit ca postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
La moarte!” De acum Încolo, trebuia să te ascunzi ca să rostești cuvintele „libertate”, „democrație”, „dreptate”. Viitorul nu mai era decât un vis interzis, partizanii Constituției erau vânați pe străzi, sediile „fiilor lui Adam” erau devastate, cărțile lor făcute morman și arse. Nicăieri, pe toată Întinderea Persiei, odioasa evoluție a evenimentelor n-a putut fi Împiedicată. Nicăieri altundeva decât În Tabriz. Și chiar În eroicul oraș, după ce se scurse, În fine, nesfârșita zi a loviturii de stat, din treizeci de cartiere principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
printr-o casă, era o construcție veche, pe dedesubt avea catacombe și bolți, în curtea din spate Francesco și Paolo jucau seara volei. Pe culoarul îngust, vizavi de intrarea în subsol, o nișă adăpostea o mică statuie pictată din ceramică arsă. Îi ziceau Madonna și câteodată își făceau cruce în fața ei. Madonna spuneau italienii și când erau luați prin surprindere. Când erau furioși, spuneau porco Dio. Însemna că se enervaseră de-a binelea. Deodată, din dreapta mea a apărat Anna. Fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi-aș crea iluzii, sunt un funcționar, Cunoașteți vechea zicală, să nu spui niciodată din această apă n-am să beau, Chiar În acest moment, domnule ministru, aveți de băut o apă destul de amară, spuse superiorul arătând spre resturile benzii arse, Când se urmărește o strategie bine definită și se cunosc suficient datele problemei, nu e greu de trasat o linie de acțiune sigură, Sunt numai urechi, domnule ministru, Poimâine, directorul dumneavoastră de serviciu, odată ce el Îi va răspunde emisarului, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]