41,209 matches
-
în mine e un cîine care trage să moară." Rămîne orașul de hîrtie, orașul care trăiește într-o singură carte, orașul cu un singur locuitor care vă așteaptă să-i treceți pragul! Și cred că au mai rămas multe lucruri ascunse în această carte, ca într-un sipet foarte prețios și fin în care Nora Iuga a închis sentimente, impresii, imagini, chipuri salvate după experiența terbilă a acestei "été inoubliable".
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
generalizată": " Fiecare fapt esențial din viață trebuie asimilat de intelect. Asumat moral și afectiv. Dacă nu înțeleg, înnebunesc". "Scrînteala" începe cînd refuzi să afli și să discerni din dorința deșartă că o să dormi liniștit. Tocmai în coșmaruri apar vinovățiile noastre ascunse de lumina zilei și de ochii lucizi". Ne aflăm între zeița uitării, Lethe, și zeița adevărului, Authecatos, adică între "spălarea creierului" și veracitatea în gîndire și faptă, obligați a o accepta doar pe una dintre ele. Metanoia, transformarea lăuntrică, e
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
apăreau, interesul presei franceze s-a diminuat treptat și acum a dispărut aproape total. Și poate este mai bine așa! Ce să scrie? Că ancheta de la Căciulați este continuată de o echipă de antropologi din America Latină? Că vînzarea flotei comerciale ascunde o mare escrocherie națională? Că în România corupția este tolerată și acceptată chiar de Parlament? Că Parlamentul European a cerut guvernului românesc diminuarea rolului jucat de SRI în administrație și guvern?". Trecută la coada țărilor din Est, România apare nu
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
ajungînd frecvent la o prosperitate pe care nici n-au visat-o înainte. De ce "construcția noii societăți" din România se prăbușește continuu, iar așa-zișii ziditori nu sînt capabili a înălța o nouă Cetate, se întreabă Bujor Nedelcovici. Unde se ascunde taina ce face ca temeliile să nu rămînă pe teren durabil? Ce viciu de construcție sau nuanță născătoare de discordie macină în secret - ca un mucegai sau o igrasie - arcadele și contraforturile noii Catedrale?" O sumă de legende sau mituri
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
să nu insist asupra ideii, fiindcă, vezi Doamne, asta ar dovedi că nu vreau să mă implic cu adevărat!), mă face să cred că este altceva la mijloc. Am să spun ce, pentru că nu-mi stă în obicei să mă ascund diplomatic după cuvinte: la mijloc este un anume interes al președintelui interimar și al unui grup din jurul său de a se menține la conducere. Președintele actual n-a fost niciodată ales (ca vicepreședinte, pe vremea lui L. Ulici, beneficiind de
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
și cum îi administrează, în lipsa Fondului, Uniunea, e greu de știut. Conducerea actuală ar trebui să înceapă prin a lămuri aceste lucruri înainte de a se lansa într-o campanie electorală deșănțată și susținută din bani publici. Așa că nu-mi pot ascunde pesimismul cu privire la faptul dacă scriitorii sînt, ei, pe deplin conștienți de importanța unei Conferințe Naționale din care Uniunea să iasă renăscută, eventual sub vechiul ei nume, doar ușor amendat, de Societate a Scriitorilor din România, cu un nou statut și
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
timpul, la New Orleans, unde trăiesc acum. Sînt în viața literară americană, toată viața mea adultă mi-am trăit-o printre americani... Așa că... îmi place ideea, dar... chiar să ocupe un loc central în viața mea?... Nu știu... Nonconformismul dumneavoastră ascunde o riguroasă disciplină. Care e programul dumneavoastră de lucru? Cîte ore scrieți și cîte ore citiți pe zi? În biblioteci? Cît de disciplinat trebuie să fii ca să te poți impune ca nonconformist? M-ai prins... nonconformitatea asta e trudă, pur
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
jaful și distrugerea, adică un masacru de un fel mai aparte. Ordonînd deportările, autoritățile turcești au semnat, de fapt, condamnarea la moarte a unei întregi națiuni, lucru de care erau perfect conștienți și nu-și mai băteau capul să-l ascundă nici măcar în convorbirile cu mine". În tot cursul primăverii și verii anului 1915 au avut loc aceste deportări. Au fost cruțate doar Constantinopol, Smirna și Alep. În rest, practic oriunde se afla măcar o familie de armeni era expediată în
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
cu tonalitatea ironică "ce nu e totdeauna nimicitoare, ci în frăție cu zona melancoliei și a lucidității" - Al. George. La poarta unei instituții grandioase care nu poate fi alta decât aceea a literaturii, eul narator "în căutarea prezentului ce se ascunde după trecut cu o obstinație de neînchipuit", își creează "un univers discreționar ce te umple de tristețe până la refuzul acelor vieți imaginare în care ai dus-o mai rău - și mai puțin - decât în aceasta, cu ce patos, însă!" (p.
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
a unei patimi belicoase care a alimentat orgoliul de "stăpîni ai lumii". La final, eroul își va demonstra ascendentul moral asupra progeniturii bicisnice și patricide, încărcată și cu alte păcate: invidia și iubirea incestuoasă, lașitatea și autoritatea tiranică etc. Gladiator ascunde în sine cîteva momente - aproape subliminale - de o mare frumusețe: îndemnîndu-și oștenii la luptă, comandantul le dă întîlnire în moarte, în Cîmpiile Elisee, locul de retragere postumă a celor protejați de zei. Laitmotiv frisonant: în tonuri de albastru cenușiu evocînd
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
sângelui, toți acești gradați de doi lei se închină unui singur interes: prezervarea privilegiilor și ridicarea de ziduri impenetrabile în jurul vilelor supradimensionate construite, desigur, din leafa de bugetar! Dincolo de naivitate, precipitarea pedesereilor de a-și alcătui servicii de spionaj proprii ascunde o uriașă spaimă. Ajunși la putere în circumstanțe tulburi pentru țară, ei se găsesc între ciocan și nicovală. Pe de-o parte, trebuie să danseze după cum le cântă organismele financiare internaționale, pe de alta, sunt obligați să-și respecte angajamentele
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
sereiștii de azi sunt urmașii direcți, sau elevii urmașilor direcți, ai securității lui Ceaușescu, nu întrevăd nimic bun pentru cei care, în diperare de cauză, ajung la măsuri de mână forte (despre asta e vorba, în fond!) pentru a guverna. Ascunzându-se îndărătul ordinelor, al jurământului și al pseudonimelor, securiștii de școală nouă se vor lepăda de ei cu aceeași grație (și greață) cu care au făcut-o înaintașii lor când Ceaușescu scăpase din mână sceptrul puterii! Știu că e prea
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
aici dă impresia a fi ca altădată, dar semnele reînnoirii acoperă autenticitatea. Doar eu văd,... am prilejul să observ, pe ușa de la intrare, dată de perete, - cu pornirea mea de a mă interesa mai întîi de ceea ce pare să se ascundă: din modestie, - plăcuța de alamă coclită, pe care, concentrîndu-te, poți desluși numele: Mihai Ralea. E, sînt convins, singurul lucru rămas la locul lui, nemișcat. Dovadă acțiunea de eroziune a timpului. Tot astfel, o dată, la Istria, cu mulți ani în urmă
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
lua Fondul literar sau diverse alte avantaje, îmbrăcaseră blănuri de tigri. Erau violenți și puri! Unii anticomuniști de ultimă oră deveniseră mai duri, mai intransigenți chiar decît comuniștii. În locul operei, de cele mai multe ori inexistente, acești vajnici apărători ai democrației se ascundeau în spatele diverselor carnete de partid. Și, în plus, a unor biografii falsificate. Scriau despre cenzură cei ce nu prea aveau idee cum arată o conversație "pe text" cu un cenzor sau cu un securist. Hemoragie de procurori naționali, lumini călăuzitoare
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
merită nici o atenție. Că mi se face mie un hatîr, că de astă dată au închis ochii, dar... Mulți ne invidiază pentru ce se vede, ținuta, relațiile noastre în lume. Dar cîtă umilință, cîtă muncă disperată și cîte renunțări se ascund în spatele acestor succese! Ca să nu mai vorbesc de turnătorii, controale și, mai ales, tentative ale unor instituții de a ne lua sub aripa lor protectoare. În 1999 ați publicat un roman așteptat de multă lume, Recviem pentru nebuni și bestii
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
diverse motive, adesea din vina lor, oricum au lipsit și lipsesc. Oamenii? Cine a fost bun înainte este bun și acum; cine a fost lepră, tot așa a rămas. Nu s-au produs minuni, atîta doar că nu se mai ascund, îi vezi fără efort așa cum sînt. Și uneori mă îngrijorează. Un egoism pustiitor face ravagii, o incapacitate de a accepta că salvarea depinde numai și numai de noi, că munca disperată solidară și solitară e marea taină a dăinuirii. Munca
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
de dezmierdare,/ Vierme de sărut" (Fără nume): "Coropișniță de vorbă, șobolan de inteligență ce ești" (ibidem). Altfel spus, Alexandru Mușina pare a îngroșa familia, impunătoare oricum, a sentimentalilor ce-și bruiază sentimentul din pudoare. E o manieră de a-și ascunde frustrarea și - de ce nu? - de a-și deruta destinul. Masca sceptică ori de-a dreptul sardonică are un iz superstițios, ține de magia exorcizării "ghinionului" care uneori poate avea extinderea unei întregi vieți: "Nu trece timpul. Sau trece? Mai contează
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
ce vor locui, iarăși veșnic, în grădinile Edenului. Acum ne putem arăta mulțumiți: eternitatea a fost salvată. Revin asupra unei afirmații scăpate anterior de sub condei. Pomeneam de o "cultură dinamică, debarasată de spaimele identitare". Se pare că tocmai aici se ascunde călcîiul lui Ahile. M-a frapat de la începutul dezbaterii că, în rîvna cu care diverși combatanți săreau "în ajutorul" poetului, se străvedea neîncrederea în forța acestuia de a rezista de unul singur aprecierilor negative ale unuia sau altuia, fondate fie
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
cu sicriul unui muncitor mort într-un accident de mașină și se opriseră să privească... O singură babă se închina pe trotuar. Fanfara civilă executa un marș funebru pășind alene, cu șeful ei în frunte care sufla într-un clarinet ascuns într-o pungă de plastic, probabil instrumentistul să nu inhaleze praful... Plecaseră mai departe cu o dispoziție funebră care îl făcea pe anticar să filozofeze... Nu există lucruri - spunea el - există numai niște procese, numai niște mișcări, vibrații, ele doar
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
în jurul tău îți sugerează libertate? E o agonie continuă, așteptăm doar sfârșitul. Dramatizezi, ca de obicei. E atât de frumos! E viață, sunt oameni care trăiesc! E o realitate brută, fără mască de ipocrizie. Ți-ar fi plăcut să fie ascuns totul sub o perfecțiune aparentă? Să fie lăsat să putrezească în interior? Sunt toate amintirile pe care le-am lăsat aici. E tot ceea ce sunt. Iubesc țara asta! De ce nu poți înțelege? Pentru că eu nu cunosc și cealaltă parte și
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
ceea ce nu putem avea. Pentru că poate până și pe mine m-au convins știrile cu mizeria lor. Tocmai mie îmi spui? 9 ani și pot să îți spun ce ai purtat în ultima zi, la aeroport, și cum te-ai ascuns după ușă pentru ca să nu realizez că golul ce îl lăsam era pentru totdeauna. Vrei să pleci pentru că nu accepți să te identifici cu toți acei oameni pe care îi condamni, nu vrei să faci parte dintr-un tot pe care
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
zici. Și ce, sunt proști? Ce dacă!... - cel dintîi. - Ai dreptate - al doilea - dacă zici că au carne... * "Realitatea nu iartă nici o eroare teoretică" (Trotzky). Nebunia te readuce la realitate. La realitatea irațională, la ceea ce noi încercăm să reprimăm, să ascundem, să organizăm altfel, dîndu-i înțelegerea noastră liniștitoare... * Complexitatea sufletului iezuit la A.N. de pus în relație cu datele unui suflet marxist, - deși nu suflet, spirit mai de grabă. Ofițerul rus țarist ajuns porcar după revoluție în Basarabia. După ce moare
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
Ana-Maria Popescu "n-am să-ți iert niciodată această infirmitate,/ acest deget pe care trebuie să-l ascund îndărătul creionului/ și care a crescut fără oprire zi de zi, m-a/ pîndit ani la rînd, m-a ascultat cu sete oarbă...". Acest straniu "instrument" viu a scris pe rînd Ieudul fără ieșire (1994), Porcec (1996), Pantelimon 113 bis
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
acesta, este perceput ca o construcție ce ține mai degrabă de filozofia istoriei, decât de literatură. Se prea poate însă ca aceasta să fi fost chiar intenția lui Sade căci, în mod evident, Francezi încă un efort... este un text ascuns într-o operă de ficțiune. A circulat, de altfel, legenda că astfel de texte, trimise în afară de marchizul întemnițat ar fi alimentat furia ce a dus la căderea Bastiliei... E, fără îndoială, un text periculos. Și în același timp, unul dificil
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
proptirii tot mai ferme a regimului în parii securismului, nimic de semnalat. Nici o undă de speranță, nici un curent de aer proaspăt: aceleași figuri smochinit-tuciurii, îmbătrânite cu patru ani, aceeași aroganță stupidă, aceeași suficiență tâmpă și același limbaj primitiv, menit să ascundă o impotență de decenii. Descurajarea populară e atât de mare, încât nimeni nu se revoltă că televiziunile au pus, la unison, bazele noului cult al personalității lui Ion Iliescu. Deși prezidentul calcă în străchini la fiecare apariție publică, o doamnă
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]