4,163 matches
-
cu ei. Și totuși el incarnează incontestabil o amenințare venită din partea unor puteri stranii, ce reapar după o absență mai mult sau mai puțin îndelungată, puteri ce-și au sediul într-un altundeva temporal și spațial, ale cărui teritorii se aseamănă mult cu cele ale morții. În cazul lui Ibsen, am putea relua, așadar, ideea „celui de-al treilea personaj”, cu mențiunea că, spre deosebire de Maeterlinck, la dramaturgul norvegian, el are cel mai adesea chipul trecutului. De la Stâlpii societății la Când ne
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
grămadă de zdrențe de culoare neagră pe care le va împături tacticos, în timp ce din dulap se va revărsa o cantitate imensă de saci. „Odată cu sacii cad inerți și Actorii amestecați printre ei”, notează Kantor, adăugând: „corpurile lor moi, flasce, se aseamănă cu sacii”. În continuare, Kantor va insista asupra ideii că actorii „nu se deosebesc aproape deloc de sacii alături de care stau”. Inerția este permanent asociată aici noțiunii de obiect, de personaj-obiect, ca și imaginii unui manechin. Spectacolul, în care actorul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
deprimat refuză acest travaliu de distanțare și de punere la distanță, fie datorită faptului că obiectul încorporat este perceput ca fragil, fie pentru că sinele a suferit deja durerea unei pierderi sau a unei amenințări de pierdere precoce. Depresia adolescentului „se aseamănă mai mult cu refuzul unei realități dezamăgitoare și o repliere pe pozițiile fantasmatice infantile legate tocmai de menținerea investiției relațiilor cu aceste imagini arhaice decât cu o renunțare și un abandon al acestor relații” ne spune Jeammet (1985). Adolescentul deprimat
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
destructivă a altora amenință mereu această dualitate atât de fericită și de satisfăcută: orice rău este proiectat în exterior de dualitate. Iată de ce prima dragoste trebuie să rămână în zona psihicului și să se evite împlinirea ei: relația sexuală se aseamănă cu fantasma unui semiincest sau a unei posesii orgasmice. Moartea este prețul plătit dacă nu ținem cont de această interdicție (Tristan și Isolda, Paul și Virginie, Romeo și Julieta). Ne permitem, de altfel, o remarcă în legătură cu acest subiect: altădată această
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
probleme de somn) și funcțională (spasmofilie, indispoziție), o creștere a consumului de substanțe psihotrope, de alcool (stare de ebrietate) și de produse ilicite. Aceste trăsături îi diferențiază net de băieții care sunt non-predispuși la sinucidere. Băieții predispuși la sinucidere se aseamănă cu populația feminină generală prin câteva elemente (semne ale unei stări depresive, tulburări funcționale). În afară de acestea, ei au mai des decât fetele cu tentativă de suicid probleme școlare: repetarea anului, eșec școlar. După unii autori: „Aceste rezultate sugerează deci faptul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în dimensiunea globalității conștienței și în globalizarea experienței pentru performanță în materie de consecințe de tip confort prin care să se favorizeze diversitatea preferințelor în calitatea ei de lege naturală. Inversiunea concretă asigură cadrul global pentru gândire, adică ceea ce ne aseamănă ca specie, și suportul local al acțiunii creative, adică ceea ce ne diferențiază ca indivizi în sine și ca exprimare intersubiectivă în comunități valorice. Inversiunile în procesul cogniției se referă strict la reprezentări, acea stare a întemeierii gândului în forma expresivă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Economia este și mai puțin Știință și mai puțin Artă în raport cu alte tipuri de cunoaștere. Economia este, într-un fel, aproximativă în esență și ca Știință și ca Artă. Dintre toate îndrăznelile și teoretice și practice ale omului, Economia se aseamănă cu Medicina, care nu are niciodată posibilitatea să uzeze de legi naturale pentru a trata boli, ci de rețete particularizate, contextualizate, ce descriu situații concrete de natură personală nerepetitivă, adică rezolvă starea unui bolnav, tratează un bolnav, și nu boala
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
consistența și coerența semnificațiilor, ca și de proeminența și prevalența umană. Primele decantări Clasificarea, ca ordonare primară a cunoașterii, a fost și este încă operația cel mai adesea legată de sistem nu pentru că ar prefigura existența acestuia, ci pentru că se aseamănă cu o verbalizare a substantivului sistem: sistematizarea. Familia de cuvinte asociată sistemului păstrează aceeași dependență explicativă de sensul timpului ca flux al conștienței. Sistematizarea este o operație de dicționarizare a cunoștințelor la un moment dat, de clasare a lor după
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe revoluțiile industriale. Totodată, răstoarnă și aliniamentele pe care societatea globală este înghesuită în semnificațiile impregnate de revoluțiile naționale în materialul construcției lumii pe interdependențe care exhibă diferențele. Societatea globală - ca suport al societății cunoașterii - consacră preeminența a ceea ce ne aseamănă ca oameni și trece în surdină invențiile de valori funcționalizate de revoluțiile naționale - de la crearea statului națiune până la îngrădirile pluriforme pe suportul suveranității! Opțiunea crescândă pentru conceptele de globalizare și societate a cunoașterii în locul celor de postcapitalism sau postindustrialism nu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și acceptant. Empatia are mai mult de-a face cu atitudinea decât cu tehnica. Necesită creativitate din partea terapeutului pentru a intra în multele lumi diferite ale pacienților din punctele de vedere ale pacienților. O’Leary (1993Ă spunea: Empatia poate fi asemănată cu două corzi care se acordează în aceeași notă. Atunci când una este lovită cealaltă prinde sunetul emis de prima fără să piardă nimic din natura sa esențială. Empatia înseamnă acordarea la lungimea de undă a clientului. Consilierul trebuie să se
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
repetiției” în lucrul hipnotic cu visele. În această tehnică pacientul derulează din nou visul și cu fiecare repetare schimbă personajele și scena visului. Această abordare permite pacienților să tragă propriile concluzii în ce privește rezolvarea optimă a problemelor. Edgette și Edgette (1995Ă aseamănă această tehnică cu „ o floare care începe să înflorească, cu petalele devenind din ce în ce mai deschise cu fiecare vis” (p.166Ă. În contextul hipnoterapiei pare adecvat să cerem pacienților să repete visul în ședința de terapie precum și între ședințele de terapie. De
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
al cauzei și efectului care să lege între ele evenimentele de la nivel celular și psihologic. Chiar și așa, intervențiile neurofarmacologice primitive, cum este tratamentul electro-convulsivant sau Ritalinul uneori funcționează, deși motivele pentru care funcționează nu sunt exact înțelese. McCrone (1999Ă aseamănă această abordare cu aceea în care „lovim un vechi televizor”, ceea ce poate să meargă. În unele privințe hipnoterapia este similară, prin aceea că adesea funcționează, sau cel puțin i se pot atribui unele efecte, deși motivele pentru care funcționează nu
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse și destine post-mortem, pentru a te teme de zei sau de ceea ce li se aseamănă, pentru a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
spre acest punct focal: plăcerea, precum și modul în care doctrina Grădinii propune o arhitectonică a rațiunii empirice... Reflecția asupra condițiilor plăcerii trece, în amonte, printr-o prelucrare intelectuală a dorințelor. Ce sunt ele? Ce anume le definește? Cu ce se aseamănă? Le putem clasa? Putem face distincții între ele? După ce criterii? Luate în sine, sunt bune sau rele? Sau se situează dincolo de bine și de rău? Trebuie să le judecăm în funcție de ceva? Dacă da, în funcție de ce anume? Care le sunt finalitățile
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să trăim în acord cu ceea ce ne învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o nouă ocazie de a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! 14 O plăcere atomică. Ce este plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs - dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
puteri sau al unei instanțe ierarhic superioare, voyeurisme-ul se practică în nume personal, expresie a unui irezistibil impuls fizic secret. În fine, supravegherea se distinge printr-o implicație socială sporită, în vreme ce voyeurisme-ul este de ordin privat. Cele două activități se aseamănă, dar nu se confundă. În acest câmp lexical, devierile semantice, cât și alunecările de la un cuvânt la altul se pot produce cu destulă ușurință; totuși, din exemplele evocate aici, textuale sau scenice, reiese limpede că termenul care se impune este
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supravegherea cunoaște un proces asemănător, ilustrare clară a faptului că, dacă mecanismele se înrudesc, efectele pot oricând să se deosebească. Exemplele sunt nenumărate. Dar cum se operează inversiunea? Ce deplasări se produc? Ce motivații explică neprevăzutul reacțiilor, căci totul se aseamănă și, în același timp, totul este diferit? De la Labiche la Feydeau, o relație erotică tăinuită, ferită de ochii lumii, face ca „situația de supraveghere” să intervină pe neașteptate, iar dispozitivul supravegherii să se instaleze cu totul întâmplător. Această absență a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
platoul de joc. Supraveghetorii, plasați în primul rând al sălii, fac legătura dintre cele două arii și le asigură comunicarea. S-au făcut apropieri, și pe bună dreptate, între Disputa și celebra „aventură” televizată din Loft1... e adevărat, scenariile se aseamănă, dar gradul de prezență este totuși diferit. Deși izolați în ungherul lor și ca atare invizibili, prințul și prințesa sunt implicați într-o poveste în care atât ei, cât și ființele supuse observației participă la aceeași realitate, ceea ce, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Panopticonul cu celulele sale. O lectură a Balconului din perspectiva supravegherii conduce la triada teatru-închisoare-bordel și orice punere în scenă care încearcă să reprezinte această triadă nu poate decât să câștige dacă știe să-i exploateze bogăția contradictorie. Locurile se aseamănă datorită privirilor și oglinzilor ce dezvăluie tot atât cât disimulează, fără a scăpa vreodată autorității Ochiului Central. La Genet, bordelul se organizează atât în jurul oglinzilor perverse, cât și în jurul circularității neclintite a Panopticonului, îmbinare excitantă a plăcerii cu pedeapsa. Supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe gnosticul Cerdon, care a venit la Roma din Siria În timpul episcopului Hyginus (Iren. I 27.1). Dacă Întîlnirea a avut Într-adevăr loc, ea a rămas cu siguranță fără rezultat. Biserica marcionită era bine organizată și, potrivit lui Tertulian, se asemăna mult celei creștine. Avea o ierarhie funcțională, supusă aceleiași discipline stricte ca și restul credincioșilor. Femeile dețineau roluri de conducere. Toți membrii comunității practicau un ascetism sever, precum și encratismul (respingerea căsătoriei). Carnea și vinul erau interzise, peștele Însă nu. Sabatul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
alt capitol), s-ar părea că această Cupă a Uitării n-ar fi altceva decît constelația Craterului sau Caliciului. Această băutură letală se preface Într-un fel de corp (soma) În care este Înfășurat sufletul (psyche) și care i se aseamănă; de aceea este numit spirit contrafăcut (antimimon pneuma) și formează ca un Înveliș 87 pentru suflet. În al doilea caz, atunci cînd Arhonții făuresc noi suflete, cei cinci cîrmuitori ai Fatalității astrale (heimarmene), respectiv planetele Saturn, Marte, Mercur, Venus și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sînt ofiții sau naasenii, Îl consideră rău; Șarpele este Îngerul Nelegiuirii pentru naaseni 242 și Diavolul pentru ofiți, cu toate că Sophia se folosește de el pentru a face să-i ajungă mesajul la cuplul omenesc primordial. În Tratatul Tripartit 243 se aseamănă Diavolului, și este Moluchtas, VÎntul ofidian cel rău În Parafraza lui Sem244. Alți gnostici În schimb cred că Șarpele este Sophia Însăși 245, În vreme ce gnosticii lui Epifaniu, În cartea lor, astăzi pierdută, Evanghelia Evei, consideră că Șarpele i-a dăruit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de abjurare le atribuie (În mod improbabil) respingerea căsătoriei 33. Nici pronunțata respingere pauliciană a sfintelor taine nu Își are vreo paralelă În marcionism. Marcioniții practicau botezul, Împărtășania (cu apă În loc de vin) și ungerea cu mir, iar liturghia lor se aseamănă cu cea a Bisericii primitive 34. Totuși, faptul că toate aceste elemente ale paulicianismului nu există În marcionism, despre care se presupune că ar fi „originea” paulicianismului, nu Înseamnă că paulicienii au trebuit să le „Împrumute” de undeva. Teoria actuală
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Eftimie de la Mânăstirea Maicii Domnului scria pe la 10504, În aceeași perioadă În care Mihail Psellos Își compunea al său Dialogus de daemonum operatione, În care sînt cuprinse o serie de informații destul de Îndoielnice despre niște „euchites” (mesalieni) părînd să se asemene cu bogomilii. Un secol mai tîrziu, capturarea lui Vasile, Îndîrjitul conducător al bogomililor din Constantinopol, este povestită cu toate pitoreștile ei amănunte În Alexiada Anei Comnena (1148). Împăratul Alexios reușește, printr-un șiretlic, să obțină de la Vasile o expunere a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
curente nihiliste, va trebui să definim nihilismul lor ca pe cel mai puternic nihilism metafizic din istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care apropie nihilismul modern de gnosticism și le face să se asemene puternic Între ele: faptul că, În scopuri diametral opuse, ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]