29,817 matches
-
aproape de locul unde naște o femeie. Ăsta era un lucru atât de evident, încât nici nu mai era nevoie să-l aduci în discuție. Totuși, prin alte țări erau la modă ideile acelea năstrușnice cum că bărbații chiar trebuie să asiste la nașterea copiilor lor. Când Mma Ramotswe citise despre așa ceva într-o revistă, i se tăiase răsuflarea. Apoi se întrebase de ce să nu vadă și un tată cum vine pe lume copilul său, să-i ureze bun venit și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că o chinuie o migrenă chiar înainte să se pună la coada lungă a rudelor care așteptau să intre în vizită. Fratele ei fusese implicat în furturi de mașini și, deși ea depusese mărturie în favoarea lui, afirmând sub jurământ că asistase la o întâlnire în timpul căreia el fusese de acord să se îngrijească de mașina unui prieten - o minciună gogonată - știa că este vinovat, după cum demonstrase acuzarea. Într-adevăr, infracțiunile pentru care fusese condamnat la cinci ani de închisoare erau probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și deasupra capului. Îmi strâng picioarele să fac loc unei doctorițe. Transpir. Iute, îmi țâșnește apa din pori. De câte ori încerc să mă socializez, încep să transpir în halul ăsta, îmi simt eu mirosul de capră. - ...putem spune, fără îndoială, că asistăm la un moment memorabil. Lansatorul de profesie își mângâie pântecul: „Să salutăm această apariție! Să ne crească literatura!”. S-au terminat intervențiile. În unanimitate, au ajuns la concluzia că acest roman marchează literatura de azi, care-a mai fost marcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai aproape, mai trebuie cam jumătate de metru... Cât de mult se străduiește rechinul să ia o îmbucătură din cărnița de mulatră, phui! Ce chin pe capul lui, câte geamuri de protecție trebuie să spargă biata jivină! Cum trebuie s-asiste și la un număr rapid pe colacul de salvare, între cei doi care înfruntă moartea! Dar cine i-a pus și pe ăștia să-i educe pe rechini? Fie, am îmbătrânit, asta e, dar tare mi-aș mai dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și cu aparenta-i fragilitate. Fu, neîndoielnic, un moment magic pentru cei prezenți, dar mai ales pentru bărbatul care pîndea din beznă și care rămăsese acolo tăcut, ținîndu-și răsuflarea și cu părul zbîrlit, pentru că era prima oară cînd reușea să asiste, fie și din umbră, la o scenă atît de simplă ca aceea, În care o femeie normală - nu o prostituată jegoasă de tavernă portuară - să cînte, cu grație și sentiment, pentru un mic grup de prieteni. CÎntecul, cum părea obligatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De acord, admise el cu naturalețe. E prietenul tău, ai navigat mulți ani cu el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
eșecul căsătoriei sale, chiar și surorii ei văduve, cu care petrecea lungile ceasuri de singurătate și tăcere, și refuză la fel de ritos să primească vizitele neliniștitului și Îndrăgostitului ei văr Roberto. Aflînd despre moartea soțului ei, se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă, la funeraliile dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum morți, Începu să vîslească foarte Încet, În acel ritm lent, monoton și constant pe care-l impusese din prima clipă. Portughezul Ferreira, care asistase la desfășurarea scenei cu indiferența unui somnambul, se ciuci pe banca lui ca și cum nimic din toate acelea nu ar fi avut vreo legătură cu el și adormi imediat. VÎslind fără Încetare, Oberlus o lovi ușor cu piciorul pe Carmen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
despre fericirea Vladiei. Într-un fel sau altul sîntem amîndoi responsabili de ea. Doar știi la fel de bine ca și mine (aici K. F. sărise nițel peste cal, el, Radul Popianu știa mai bine decît oricine!) că oamenii ăștia, locuitorii Vladiei, asistă pe zi ce trece la degradarea idealurilor lor, a speranțelor care nu se împlinesc. Idealul este adevăratul stăpîn al omului, nu-i așa, domnule adjutant? Iar dacă idealul se degradează, se prăfuiește, se subțiază, hai să zic, se trivializează prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai fragil, aproape o odaliscă sub imperiul emoției, dar inginerul nu deschise gura. A făcut un gest de nemulțumire, de intimidare (?), care putea fi luat și drept unul de întîmpinare, Pangratty îl luă ca atare și Leonard Bîlbîie a putut asista la o îmbrățișare plină de efuziune, la bătăi pe umăr și pe burtă, la pupături sonore care îl făcură să se pleoștească pentru o clipă. Toată profeția prințului nu era decît o gargară și el prostul... Dar n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stuf și papură pe care le cercetase mai cu de-amănuntul decît un veritabil contrabandist. Cu toate că manualul în vigoare nu prevedea vreun fel de experiență ori împăieri, ori disecții, domnu' Schmeltzer se hotăra ca o dată pe an fiecare clasă să asiste la "lucrări practice" și în anul acela a introdus o noutate care a provocat indignarea tuturor părinților care-și dăduseră copiii pe mîna lui să-i învețe științele naturii. Indignarea nu provenea de la experiența în sine, ci de la proliferarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
proprietăți care ar trebui să privească îndeobște sufletul, inima, nu mintea, dar, mă rog, asta-i situația, deci o farsă este pusă la cale și s-ar putea să se termine cu o dramă, poate chiar cu o tragedie, ori asistăm la o desfășurare dramatică de evenimente care, iertată să-mi fie aprecierea, ca toate desfășurările provinciale, se va sfârși cu un bairam în toată legea, unde toată lumea se va pupa în "peața endependenții"?" Prințul Basarab Cantaeuzino deschise ochii brusc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceea ce ii permise să se ridice dintr-un salt, înainte ca necunoscutul agresor să aibă timp să-și revină după lovitura ratată și să încerce din nou. Se priviră la lumina stelelor. Era, desigur, cea mai inegala confruntare la care asistaseră acestea, întrucat agresorul avea toate șansele de a învinge în fața unui adversar dezarmat și mult mai slab. Tapú observa și el acest lucru și, deși o groaza de nestăpânit făcea să-i tremure genunchii și îl împiedică să respire, isi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un mârâit care nu pe puțini îi făcu să se dea cu un pas înapoi, temându-se de o mușcătură. — Cine ești? întreba Hiro Tavaeárii. De unde vii? În acel moment se petrecu lucrul cel mai impresionant la care Tapú Tetuanúi asistase vreodată: ca si cum ar fi înțeles întrebarea, bestia își scoase limba mai bine de jumătate și, închizându-și maxilarele cu o violență neobișnuită, și-o reteza. Aceasta îi căzu pe piept și apoi jos. Un șuvoi de sânge îi izvorî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
curajoși, spuse. Și mi-ați amintit o lecție pe care-o uitasem: în clipele dificile, trebuie acceptat și cel mai neînsemnat ajutor, trebuie ascultat și cel mai umil sfat... Zâmbi cu afecțiune. Că premiu pentru efortul vostru, vă permit să asistați la deliberările Consiliului. Dar nu sunt decât niște copii!... încerca să protesteze Roonuí-Roonuí, însă o privire severă și autoritara a regentului îl făcu să tacă. Puțin după aceea, Hiro Tavaeárii se așeza la picioarele tronului, pe care nu-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai greu să capete râvnitul titlu de Mare Navigator, dar era evident că Miti Matái îl obținuse, iar cei patru băieți ai lui reprezentau dovadă că n-a făcut parte niciodată din temută sectă. O oră mai tarziu trebui să asiste răbdător la lungă și complicată ceremonie a aducerii la bordul Mararei a uneia dintre pietrele sfinte din Marae, pentru cazul în care navă n-ar mai fi reușit să se întoarcă în Bora Bora, iar echipajul s-ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Ai înțeles? Tapú Tetuanúi statu câteva minute, cugetând la cele ce-i spusese, cercetând valurile, ascultându-le ecoul, care acuma într-adevăr i se părea slab, ritmic și profund și, în cele din urmă, aprobă, cu aerul unuia care tocmai asistase la un surprinzător miracol: — Cred că da, bolborosi. Cred c-am înțeles. —Bine! Ai fi în stare să calculezi la ce distanță se află acea insula? Băiatul rămase atât de șocat, de parcă l-ar fi întrebat distanță de la pământ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fu o arbaleta. În ziua când văzu cum unul dintre acei oameni urât mirositori ia o arbaleta, îi fixează o săgeată și perforează cu ea o scândură groasă, aflată la pește treizeci de pași depărtare, ajunse la concluzia că tocmai asistase la cel mai grozav miracol care poate avea loc pe suprafața pământului. Faptul că un proiectil cu vârf de metal traversa aerul atât de rapid, încât nu-l putea urmări cu privirea, si se înfigea cu o asemenea violență, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în vreme ce Navigatorul-Căpitan al insulei avea să urce pe catamaran, unde avea să petreacă noaptea, pentru a-i putea explica lui Miti Matái calea pe care trebuia s-o urmeze pentru a ajunge, fără greș, pe coastele sângeroșilor Te-Onó. Tapú Tetuanúi asista de aproape la discuția lungă pe care o purtară cei doi piloți și, deși se vădi din prima clipă că resursele limitate ale indigenului nu se comparau cu atât de vastele cunoștințe ale lui Miti Matái, colaborarea lui se dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lupta împotriva forțelor dezlănțuite ale naturii, care părea dispusă să distrugă, dintr-o lovitură, tot ce construise timp de secole, astfel că miezul nopții îl găsi implorându-l pe Tané că acesta să fie primul și ultimul taifun la care asistă, căci nu se simțea în stare să mai trăiască încă o dată o experiență atât de traumatizanta. Din locul în care se află, la câțiva metri de intrarea în peștera, se vedeau clar fulgerele teribile care brăzdau cerul, ca niște săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atenție și de aproape. Deși, pentru asta, erau nevoiți să aștepte să stea ploaia. Ceea ce se și întâmplă la amiază. Vântul se opri și el, iar când își făcu apariția un soare timid, care părea întristat de evenimentele la care asistase în acea zi, Roonuí-Roonuí se puse în fruntea oamenilor lui, hotărât să-și ducă la îndeplinire răzbunarea pentru toate câte suferiseră. În peștera nu mai ramaseră decât femeile, grăsanul Oripo, Vetéa Pitó, care n-avea dreptul să se expună, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceea ce zicea. Peste jumătate dintre oameni sunt Arioi. La bord, toată lumea i se supune lui Miti Matái. — Când navigam, sublinie Tapú Tetuanúi. Dar atâta vreme cât Roonuí-Roonuí nu hotărăște plecarea, el este cel care decide. Răsuflă adânc. Nu mi-ar plăcea să asist la o înfruntare între ei. Se respectă prea mult ca să se-nfrunte, remarcă Chimé din Farepíti. —Știu, dar mă tem că Roonuí-Roonuí va refuza să se-ntoarcă cu mâinile goale. A venit după prințesa Anuanúa și n-o să se-ntoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mă duci înapoi lângă tatăl fiului meu. Acest copil trebuie să se nască pe insula pe care va fi rege. Se lasă o tăcere lungă și încordata, poate cea mai lungă și, în orice caz, cea mai încordata la care asistase vreodată Tapú Tetuanúi, căci, la fel ca și colegii lui, băiatul o privea pe prințesa că pe o ființă divină, sosita din altă lume. Era aceeași, nu încăpea nici o îndoială;cu aceiași ochi și cu același chip pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Se scurseră, interminabile, minutele. Se auzeau foarte clar vocile oamenilor de pe navele dușmane. Soarele dispăruse complet în spatele norului roșiatic, si o scurtă rafala de vânt făcu palmierii să tremure. Întindeți velele! ordona Miti Matái. Oamenii se supuseră, iar Tapú Tetuanúi asista la ceva ce nu și-ar fi imaginat niciodată: două vele spaniole albe, puternice și flexibile se întinseră de la un capăt la altul al ambarcațiunii, din vârful catargelor până la extremitatea balansierelor, formând două triunghiuri uriașe care acopereau puntea în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putea sfâșia o fată că Purúa, care făcuse dragoste cu majoritatea celor de față, si, după ce le lasă un timp ca să reflecteze, o altă față adaugă cu glas stins: A fost un adevărat coșmar, pentru că ne mai și obligă să asistăm la ceea ce făcea cu prietenele noastre, conștiente fiind că după aceea urmăm noi. În ceea ce mă privește pe mine, vă jur că, dacă n-aș fi fost legată, m-aș fi aruncat în mare, căci aș fi preferat să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]