4,147 matches
-
pâlpâie îndepărtat și a vacuumului găurilor negre. Pe de altă parte, intuiam la Jean-Claude o parte mai puțin luminoasă, pe care o suspectam că provine din condiția lui de băiat de la țară, frustrat de copilăria sa plină de lipsuri, care aspira la cea mai înaltă poziție socială și materială. Iar din punctul meu de vedere, aspirațiile sale lumești mă lăsau rece, ba chiar mă înstrăinau de el. Pe măsură ce înaintam cu cursurile și aveam din ce în ce mai multe proiecte pentru școală, devenea din ce în ce mai dificil
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aceste grade superioare au fost condamnate să lupte pentru existență, nu se adaptează perfecțiunii geometrice. Și asta ne duce la anatomia păsăricii. ANATOMIA Rațiunea de a fi, deci, a păsărelei de hârtie este perfecțiunea sa geometrică, perfecțiune la care toate aspiră, deși nu reușesc să o atingă niciodată. Păsărica perfectă poate fi înscrisă într-un pătrat perfect, cum o vedem în figura de mai jos. Și dacă ne amintim că ovulul din care a ieșit era un pătrat de hârtie, vedem
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
astfel, că perfecțiunea se dobândește cu prețul personalității și cu cât mai perfectă sau arhetipică este o ființă, cu atât mai personală este, și vom vedea de aici, privindu-ne în păsărele ca într-o oglindă, dacă ne convine să aspirăm la supraom, la omul neinscriptibil în ovulul perfect, că pentru a dobândi asemenea perfecțiune, avem de renunțat fiecare la personalitatea noastră. Este adevărat că ni s-a spus că suntem perfecți ca Tatăl nostru ceresc, dar asta este ca un scop
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
la personalitatea noastră. Este adevărat că ni s-a spus că suntem perfecți ca Tatăl nostru ceresc, dar asta este ca un scop inaccesibil, spre care trebuie să tindem. Și în ultimul rând, da, renunțăm la personalitatea noastră în favoarea perfecțiunii și aspirăm să fim asemănători, perfecți, contopindu-ne cu arhetipul. Pentru că dacă Dumnezeu este, cum susțin unii, proiecția mea în infinit, cum viețile noastre paralele la infinit se întâlnesc, și în infinit coincide proiecția mea cu a ta și a altuia și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
Cu toate că parcă nu-mi vine să cred, mă tem că ai mare dreptate... ─ Oricărui guvern Îi convine ca populației să Îi fie teamă În continuare de acea instanță «superioară», de «Dumnezeu», să creadă În continuare că nu e bine să aspiri la bogăție, că cei săraci cu duhul vor stăpîni Împărăția cerurilor. Le convine, pentru că o populație de credincioși e o populație cuminte, care nu crează probleme și care văzînd că sunt săraci, se simt fericiți că a lor va fi
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ea conține în sine, în germene, întreaga poveste, întregul conflict. Prima frază este ca un embrion doldora de posibilități, ca un spermatozoid norocos, dacă îmi permiteți această comparație... Ha, ha... ascultam aceste cuvinte oarecum din politețe, dar de fapt eram aspirat de alte gînduri. avusesem, în timpul nopții, un vis bizar, aproape un coșmar : mă visasem întocmind o listă cu marile probleme ale umanității (crize, războaie, epidemii, catastrofe), dar nu reușeam să stabilesc o justă ierarhie între ele și atunci le mutam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
paralizia, epuizarea sa totală după scrierea unei singure fraze. Uneori își spunea că de fapt oceanul era de vină. Și aceasta întrucît după scrierea acelor prime fraze, privirile lui Bernard se ridicau brusc de pe foaia de hîrtie și se lăsau aspirate de orizont. într-un fel, oceanul îi prelua toată energia, îl golea de inspirație, dar și de voința de a continua. Ceea ce ar fi trebuit să devină un text, un capitol de roman sau o povestire, devenea contemplație, complicitate cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
descălțau la intrare și își puneau niște papuci de casă, defilau în grupuri mici prin apartamentele greviștilor. aceștia se lăsau fotografiați în exercițiul tăcerii, așezați la mesele lor de lucru, nemișcați în fața foilor albe sau a computerelor neaprinse, cu privirile aspirate de vid. în șoaptă, ghizii expuneau pe scurt biografiile respectivilor, rezumînd de asemenea, în cîteva cuvinte, subiectele romanelor scrise de ei pînă la acea oră. Uneori, cînd soțiile greviștilor erau acasă, vizitatorilor li se propunea și să guste din cîte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
marină, sporit și de alergătura trăsurii, făcea ca pălăria Otiliei să fluture, deși era ținută bine cu mâna. Otilia și-o scoase în cele din urmă de pe cap și, trecând un braț pe sub brațul lui Pascalopol, rămase cu capul gol, aspirând cu nările desfăcute mirosul câmpului. Vântul îi arunca pletele, ținute într-un pieptene lat, peste urechi, masculinizîndu-i fața. Câmpia era așa de plată și de întinsă, încît nu i se zărea nici o margine. Fâșii enorme de pământ, care fusese lanuri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încît să nu mă suferi în fața ochilor tăi. Dar poți și așa să fii fericită. Poate iubești pe cineva, spune-mi ca unui frate... - Ce? zise aspru Olimpia, privindu-l fix.Stănică se fâstâci puțin. - Zic, poate iubești pe cineva, aspiri, mă rog, la altcineva,s-au mai văzut cazuri. Eu sunt om inteligent, suntem oameni moderni, amândoi. Ne căutăm fiecare fericirea care ni se potrivește, fără să o stricăm pe asta de azi. Eu sunt un om preocupat, inapt pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bazeze pe o credință tradițională dacă mai apoi nu au capacitatea să dea un sens momentelor de nesiguranță care se prezintă în viața lor. Același lucru s-ar putea spune și cu referință la fericire: nu este suficient să se aspire la o fericire ideală, dacă ea nu este fortificată în nesiguranțele pe care viața le comportă. La fel invers, fericirea adevărată nu se teme de dubiu și de precaritatea existenței, ci dimpotrivă, descoperă tocmai în momentele de slăbiciune forța care
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de sine. Numai atunci diferitele dimensiuni ale naturii umane se dezvoltă armonios și dobândesc adevăratul lor sens, care este o condiție indispensabilă pentru o viață pe deplin fericită. Acest tip de fericire este atent la trăirile existențiale ale persoanei și aspiră la valorile fundamentale care trec dincolo de nevoile de bază și deschid persoanei drumul spre partea cea mai profundă a propriei existențe, partea spirituală și transcendentă. Aceste dimensiuni nu sunt separate de ceea ce este uman și concret, așa cum nu sunt dislocate
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
comprima, cățărîndu-i-se pe piept. Gabi cel Norocos și Relu Înmiresmatul, luptând, îl obligau să-și mențină brațele în prelungirea trupului. Pe când, cu răsuflare hârjâită de dragon misterios, Fiorosul Marcel își desfăcuse, generos precum o umbrelă, maxilarele, nesolidarizate de nici un cartilaj. Aspirând în măruntaie trunchiul cilindric al scundului propagandist, din care, o secundă înainte de ultima îmbucătură, rămăsese afară doar frizura albită, bogată, tunsă scurt, plus limba ascuțită a cravatei, care i se ridicase și îi spânzura peste creștet. În sfârșit, în cel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
om politic față de Buddha, cu toate abilitățile oratorice ale acestuia. Dacă până astăzi propaganda electorală a creștinismului s-a menținut în toi... Cine se apucă de lectura Evangheliilor cu interes politic are ce învăța pentru viața practică. Nimeni să nu aspire a deveni șef înainte de a fi meditat politicește Evanghelia Sfântului Ioan. Schimbați câțiva termeni, înlocuiți-i cu expresii din lumea noastră și ați găsit cheia ascensiunii. Nu s-a făcut așa de ușor o dictatură două mii de ani... Să fie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un cadru al gustului politic. Frecvența acestui impuls, ce rămâne în sfera redusă a subiectivului, este mult mai mare decât se crede. Toată ploaia de oameni politici pe care i-a lansat democrația aparține acestui gen de egoiști minori, care aspiră la celebritate pentru ca apoi anonimatul să-i înghită și mai amarnic. Regimul democratic, cu al său sistem parlamentar, dând posibilitatea fiecărui cetățean să participe activ la viața publică, a dezvoltat latura meschin politică din fiecare individ, o megalomanie a omului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în acel moment de după Revoluție: • dispariția bruscă a limitelor internaționale ale schimbării: a devenit posibilă o programare a schimbării sociale care să nu mai țină seama de vechea polarizare politică mondială; • larga popularitate a modelului occidental: vasta majoritate a populației aspira către asimilarea modelului occidental de organizare socială; • deplasarea orientării politice a tuturor țărilor foste socialiste europene de la Est (Uniunea Sovietică) spre Vest, mai ales spre Uniunea Europeană: România se despărțise de Uniunea Sovietică încă din 1964, iar această independență politică, ostentativ
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
impersonale. De unde incertitudinea, anxietatea difuză a fiecărui om care se simte jucăria unor forțe ostile și necunoscute. De unde și căutarea unui ideal, a unei credințe, nevoia de-a avea un model care să-i permită să restaureze integritatea la care aspiră. Această "mizerie psihologică a maselor", cum bine spunea Freud, atinge dimensiuni universale. Ea pregătește decorul în care conducătorii prestigioși sau charismatici, care au vocația de a aduna laolaltă grupuri de oameni, recreează puternice legături comune. Ei propun un exemplu și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lor. Dar alunecarea la care fac aluzie are, în cultura noastră, o origine mult mai veche, care urcă pînă la Aristotel. Pentru greci, ca și pentru noi, materia a avut întotdeauna imaginea femeii, și ea creatură receptivă, cu care bărbatul aspiră să se unească și pe care vrea s-o domine, așa cum sculptorul stăpînește piatra pe care-o lucrează, lemnul pe care-l dăltuiește. Extremismul mulțimilor se recunoaște după rapiditatea cu care adoptă opinii unilaterale și le împing pînă la consecințele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o infinitate de nume: speranța. Toți zeii lor nu sînt decît un singur zeu"182. Adorîndu-l cu o atare constanță, mulțimile sînt receptive la credințele legate de el și care promit realizarea, în această lume, a tuturor fericirilor către care aspiră. Poate că va fi fiind o himeră, dar e o himeră în stare să ridice o adevărată mare de oameni. Utopie? dar o utopie care recreează, pornind de la dorințe, o societate deplină, autentică, fără urmă de nedreptate și corupție, adică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a caracterului, a inteligenței chiar"305. În cursul acestei evoluții ce duce la victoria numărului, cărțile și ziarele au înlăturat barierele spațiale, temporale și de apartenență la o anume clasă socială. Scriitorii și ziariștii, acționînd ca niște moderne pompe care aspiră și ridică apa prin presiune, au canalizat toate rîurile, toate pîrîiașele opiniilor particulare înspre marele bazin al opiniei publice. Acesta crește tot mai mult iar apa lui e în permanență împrospătată. Ei au debutat modest, precum cronicari sau condeieri care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în regularitatea raporturilor întreținute cu el și aceasta este îndeajuns pentru a pune bazele unei legături sociale stabile. Desigur că tensiunea între libido și mimesis rămîne constantă. Primul nu are știință de reîntoarcerea în același punct. Cel de al doilea aspiră să-l găsească și să restabilească starea anterioară. Fiecare individ, fiecare grup, se strecoară printre ele. Cu timpul, între acestea se produce o diviziune și o colaborare. Diviziunea se manifestă prin faptul că libidoul definește, pentru a spune astfel, subiectul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fiii s-au adunat pentru a-l doborî. În mod sigur însă, aceștia au fost încurajați și protejați de mamele înjosite care, încă din copilăria lor, le ațîțau ostilitatea. Era nevoie de asocierea lor în această coaliție întrucît și ele aspirau la o anumită libertate. Cu atît mai mult cu cît, tocmai în acele vremuri, femeile au inventat agricultura 468. Rezultatul acestei conspirații este evident: unul dintre frați, probabil cel mai tînăr, cel de la care se aștepta cel mai puțin, a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
demodat, demn de dispreț. Mai apoi, dragostea pentru Gilberte și familia Swann apune. Admirația lui Marcel este transferată asupra ducelui și a ducesei de Guermantes. Face din ei noii săi părinți care-l introduc în lumea bună la care a aspirat dintotdeauna. III Geneza psihologiei unei personalități, presupunînd că ar fi deosebită, se înscrie în acest cadru. Cele două istorii intră în conflict. Ele întrețin în fiecare persoană un fel de război civil între complexul de familie dat și romanul de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
socială supunerea personală față de el și de numele lui. Acestea sînt amăgirile pe care trebuie să le refuze, să le respingă mulțimile, dar și conducătorii, pentru a regăsi o parte din terenul pierdut de rațiune. Numai cu această condiție pot aspira ca într-o zi să trăiască într-o lume așa cum trebuie aceasta să fie, o lume despre care ni se spune în Zohar că "va fi o lume fără de imagini, una în care nu va exista o comparație între imagine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
13 iunie 1990, mișcare de protest în care Ion Iliescu a văzut, în mod obsesiv, un atac la adresa democrației, care a declanșat o „rebeliune de tip legionar”! * Constantin Sava și Constantin Monac (Adevăr despre decembrie 1989. Conspirație, diversiune, revoluție..., 1999) aspiră să înfățișeze în lucrarea lor punctul de vedere al Armatei, folosindu-se de documente din arhivă. Astfel, autorii consideră că la nivelul Marilor Puteri (Gorbaciov, Bush) se știa de iminența prăbușirii regimului Ceaușescu, așa încât întâlnirea de la Malta ar putea fi
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]