52,791 matches
-
lui Liviu Rebreanu (1885-1944) la Academia Română; avea și o rubrică personală intitulată, Oameni, fapte și întrebări, care pe parcursul apariției revistei a devenit deosebit de polemică mai ales împotriva acelora care respingeau ideile critice ale lui Titu Maiorescu (1840-1917), polemizînd și cu atitudinea lui Const. Noica (1909-1987). Dan Petrașincu se preocupa și de viitorul literaturii române, a semnat numeroase recenzii de cărți, note și însemnări, polemici. A comentat și sumarul unor publicații periodice ca Revista Fundațiilor Regale, a scris despre "luna cărții" și
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
Tudoran, tocmai pentru că mi se pare că, în această perioadă, cei doi au foarte multe în comun, din punct de vedere literar. Poemul e amplu și nu se poate cita integral, dar începutul poate da o idee despre gravitatea unei atitudini poetice diferite de cele de pînă acum: "Creștem aici în borcanul ăsta de jurnal/ o sămînță amară de poeți care nu se mai pot/ întoarce acasă. Bărbați ce stau ciuciți/ în costume pătate de grăsime cu papioane unsuroase/ adunați în
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
Bujor Nedelcovici sau eu însumi, în Fisura, s-ar alătura acestui gen de dizidență aluzivă, căreia i-ar aparține, între alții, și Ștefan Agopian, Augustin Buzura ori Mircea Cărtărescu. Cred, însă, că trebuie să respectăm ceea ce e de respectat în atitudinea fățiș-dizidentă a lui Goma, Tudoran, Deșliu, Dinescu și nu mulți alții. Cît despre dizidența pe care o clamează astăzi Vadim Tudor sau Adrian Păunescu, e mai mult o problemă de minimă etică: amîndoi sînt niște... știm noi ce..., dar primul
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
cîți avea epistolierul, oamenii se simțeau foarte bătrîni) de a-și aminti trecutul. Așa că Ghica s-a pus pe treabă și, destul de enervat de prezent, socotindu-se mai degrabă om al vremilor apuse, adoptă din capul locului față de trecut o atitudine întrucîtva tendențioasă. Nerecunoștința contemporanilor tineri, de care suferea și Alecsandri, a agravat parti-pris-ul naratorului. Rezultatul nu este, după părerea mea, care ar putea fi verificată de istorici, atît o evocare exactă și plastică a secolului ce se apropia de încheiere
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
fermă a scriitorilor. Marin Preda, care tocmai își tipărise o parte a publicisticii sale îndrăznețe și originale sub semnificativul titlu Imposibila întoarcere, a amenințat că se va sinucide dacă se va reveni la dogmatism. N-am amintit întîmplător nici de atitudinea lui Preda, nici de opoziția scriitorilor. în emisiunea televizată cu pricina, la care au luat parte cîțiva scriitori care mai purtau pantaloni scurți în 1971, d-na Mariana Șipoș a acuzat în mod nediferențiat breasla literară de oportunism. Nimeni n-
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
bune în realismul-socialist. Lăsîndu-l pe dl Breban în plata propriei conștiințe, aș prefera să mă refer la rezistența pe care breasla noastră a opus-o Tezelor. D-na Șipoș nu pare să aibă nici cea mai mică idee despre adevărata atitudine a scriitorului român față cu reacțiunea comunistă. Această atitudine s-a manifestat în formele caracteristice vremii. Dacă d-na Șipoș n-a găsit-o în paginile revistelor (și cum era s-o găsească?), nu înseamnă că n-a existat. A
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
propriei conștiințe, aș prefera să mă refer la rezistența pe care breasla noastră a opus-o Tezelor. D-na Șipoș nu pare să aibă nici cea mai mică idee despre adevărata atitudine a scriitorului român față cu reacțiunea comunistă. Această atitudine s-a manifestat în formele caracteristice vremii. Dacă d-na Șipoș n-a găsit-o în paginile revistelor (și cum era s-o găsească?), nu înseamnă că n-a existat. A fost, între altele, o întîlnire, solicitată de scriitori, cu
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
de conceput. Printre cei care i-au spus ce gîndeau lui Ceaușescu s-au aflat liderii Uniunii Scriitorilor, în cap cu Zaharia Stancu, E. Jebeleanu, A.E. Baconsky și alții. Cu acel prilej s-a referit Ceaușescu, în replică, la atitudinile "ciocoiești" ale scriitorilor, fiindcă Jebeleanu îi spusese că, după părerea lui, un țăran, insuficient cultivat, nu înțelege cu adevărat Miorița. Extraordinar a fost Baconsky. Nu cred ca urechile secretarului general al PCR să mai fi auzit ce au auzit atunci
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
atrăgându-și oprobriul lor. Ironia își face rolul luându-și mereu ca țintă "nemuritorii". Apare și aici o nuanță ce nu și-a pierdut actualitatea pentru vremea noastră când blamul contra valorii, stânjenitoare pentru mediocrii gălăgioși, pare să fie unica atitudine: "Dar blamul nu se poate întoarce decât asupra celor care, ca totdeauna balasatul epocelor de tranziție, stau piedică la victoria adevărului" (s.n.). Încât, la suprafață ar părea că e flatare a mentorului revistei la care cerchiștii și-au găsit cel
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
e alesul, cel situat în "templul veșniciei", la periheliu, cum ar fi zis Macedonski, în timp ce adversarii lui "vor mușca de-a pururi țărâna". Tot ce a mai publicat Negoițescu în "Saeculum", recenzii în general, rămâne în umbra acestui articol de atitudine. S-ar mai cuveni amintit articolul Descartes moralistul, introdus în prima parte a revistei (ian.-febr. 1944). Stilul mai puțin studiat nu scade valoarea demonstrației pe care o face Negoițescu prin siguranța cu care se mișcă în spațiul moralismului francez
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
Același ziar însă nu suflă un cuvînt despre cumpărări frauduloase precum aceea a hotelului Belona de pe litoral și despre alte inginerii financiare ale "proprietarului" penal, faimosul Bivolaru. După cum au observat mai mulți comentatori, printre care și Dan Pavel, în ZIUA, atitudinea politicienilor din partidul de guvernămînt și nu numai a lor, precum și a unei părți însemnate din opinia publică față de problema restituirilor dovedește că în România ar mai fi nevoie de timp pentru ca valorile economiei de piață să fie acceptate ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
într-un fel la toată grozăvia istorică pe care n-ai cunoscut-o și pe care, fie încerci s-o înțelegi și atunci ești prins într-un proces nesfîrșit de mărturii contradictorii, fie o pui între parantezele indiferenței și ignoranței. Atitudinea polemică a lui Radu Cosașu se referă la un articol al lui Dan Petrescu din ziarul Național. Pe scurt, acestuia din urmă "îi vine greu să înțeleagă" mecanismul "orbirii" și "trezirii" din fascinația comunismului, așa cum, dacă e să fim onești
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
în fiecare zi/ mă plimb desculț ca un rege hitit." (Flori roșii). Radu Florescu - Negru transparent, Editura Timpul, Iași, 2001, 64 p., preț nemenționat. Poemul și politica " Dilema majoră de azi pentru un poet: a alege între - sau a reconcilia - atitudinea profetică (poetică) cu cea socială (politică). Altfel spus, a împăca "drumul secret ce duce înăuntru" (Novalis) cu calea cea largă a angajării în lumea exterioară" (p. 93) - notează Magda Cârneci într-un fragment "despre poezie și actualitate" la finalul antologiei
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
la insurecția metafizică", Magda Cârneci a scris constant "poeme politice" ca o mărturie continuă a existenței (și) la un nivel istoric. Parcursă cronologic (1979-1994) poezia oferă, astfel, panorama trăirilor unei conștiințe istorice acute și, totodată, evoluția unor stări, gânduri, idealuri, atitudini de la frică și supunere, prin revoltă, până la libertate și dezamăgire: Da, da, da! ba, ba, ba! ka, ka, ka!/ și boborul, boborul cum bubuie în urale și urlete/ schiaună latră mugește în coloane și hore/ face tumbe pe străzi și
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
în urmă într-o opoziție radicală cu exponenții noii puteri. Astfel, comuniștii își dau mîna cu legionarii și, pentru o vreme, ei nu par a avea prea multe trăsături de caracter vizibil diferite. Toate aceste comportamente paradoxale, aceste confuzii de atitudine, de acțiune și de morală, se vor regăsi, mai mult sau mai puțin explicit, și la nivelul reprezentării și al actului simbolic. Cultura însăși, în toate compartimentele și manifestările ei, trece exact prin aceleași experiențe și prin aceleași drame ca
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
ironice" în anumite cîmpuri lexicale sau serii sinonimice. Una dintre aceste zone semantice mi se pare a fi cea a copilului - considerat nu atât din punctul de vedere al vîrstei ("defectul" de imaturitate), cît din acela al raportului familial, al atitudinii părinților (vina alintului, ridicolul protecției exagerate). Rezultatele unei analize semantice asupra desemnărilor copilului poate produce anumite surprize, mai ales pentru cine are prejudecata că aici s-ar manifesta mai ales sentimente frumoase, sensibilitate și afectivitate pozitivă. Tema nu poate să
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
se conforma cu conștiința sa, a ales moartea, deși nimic nu iubea mai mult decît viața?", se întreabă, retoric, autoarea, dînd o definiție, prin ricoșeu, conduitei exemplare a Antigonei și, în general, oricărui act de eroism, curajului de a lua atitudine, de a ignora constrîngerile exterioare în numele "a ceva ce nu se vede, ceva nenumit, ceva inexprimabil(...), căruia unii îi zic ideal, alții conștiință; unii sminteală, alții rătăcire; unii orgoliu, alții delir; unii misionarism, alții manie" după fericita formulare a lui
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
găuri negre ale economiei autohtone. Al doilea, ceva mai complicat, e că chiar înainte de a-și schimba numele în PSD, fostul PDSR avea ca as în mînecă, pentru a-și dovedi vocația de partid socialist european, această modificare radicală de atitudine politică, dar și anumite relații cu partide socialiste puternice din Europa. Din acest punct de vedere e limpede că PSD-ul d-lui Năstase a cam luat locul PD-ului condus de dl Băsescu.
Privatizarea ca ironie a sorții by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15993_a_17318]
-
Un gol, atât în fața ta se cască Ai vrea să pleci, dar nu-ți cunoști cărarea Și nici un semn în noaptea ta nu pare-a Vesti că zorii pot să se mai nască." Dincolo de glumă, de autoironie sau ironie, de atitudinea polemică sau detașată, de persiflare, dincolo de gândul sfâșietor al zădărniciei și, cu toate că "scrisul e-o povară" și: O noapte dau pe-un vers, în disperare/ Cu gestul unui rege: - dați-mi versul/ Acela chinuitul, ștersul,/ Ca un metal bătut în
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
lumea: ce este literatura? Nu am un răspuns -mă grăbesc să precizez ca să spulber orice suspiciune de prea mare naivitate din partea mea - după cum nici autorul cărții pe care o comentez, The Autonomy of Literature, nu se încumetă să propună unul. Atitudinea lui Richard Lansdown în acest volum e mai degrabă surprinzătoare, cel puțin pentru contextul obsedat de interdisciplinaritate în care ne aflăm. În esență, autorul insistă să "apere" literatura de principalii agresori, the usual suspects, cum s-ar spune: filozofia, psihoanaliza
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
sau excesul de expresivitate chiar și în acele zone ale discursului teoretic unde se impune mai cu seamă evitarea lor..." Or, Maiorescu, crede autorul nostru, a fost primul care a oferit suportul - alibi teoretic care justifică și încurajează astfel de atitudini. Să observ că acest literaturo-centrism e o stare de fapt generalizată, practic, în lume, peste tot avînd preeminență acei cugetători care creează și în spațiul literaturii sau au contingență cu ea. Dar e adevărat, poate, că mai ales la noi
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
are aerul unei reprezentații cu motivație temperamentală, desigur, însă cu o infrastructură de suprarealism endemic. Poetul e doar un regizor operînd pe baza unui scenariu tipic. De unde, evident, invalidarea tezei iraționalității ce ar sta la baza actului suprarealist ortodox. Prin atitudinea d-sale, funciară, de neîncredere în absolutul vizionar, Paul Aretzu cultivă nu o poezie irațională, ci una, după cum sugerează el însuși, "supralucidă": "sufeream de o supraluciditate ca atunci cînd te dor ochii și vezi lumea filtrată prin durerea ta" (ibidem
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
Pe de o parte, pe unii îi auzeam zicînd: - Domnule, mă feresc, nu mă uit să văd filmele altora, nu mă duc la expoziții, ca să nu fiu influențat! E o mare prostie! Ca și provincialismul complementar, care se reduce la atitudinea cetățenilor de pe stradă, în momentul cînd se apropie de ei un aparat fotografic: - Stați să mă aranjez puțin! Dacă eu mă duc la maică-mea și-i spun, hai să-ți fac o fotografie, trece dincolo și-și pune o
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
lui Antohi. Cronicarul se îndoiește că dl Antohi a citit cu atenție tot ce se publică în România de azi. Un spirit acut și fin ca al d-sale nu putea rămîne impasibil, dacă citea, la coerența și consecvența unor atitudini democratice și educative existente într-o, cum s-ar zice, anumită parte a presei românești actuale. În cadrul aceleiași anchete, cu o privire, de data asta asupra trecutului cultural comunist, dar la fel de drastică, vine dl Al. Mușina. D-sa nu crede
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
cunosc o vină mai mare decît a lui Isus". Și apoi: Nu se poate crede ceva precis și hotărît despre sfinți. Ei reprezintă un absolut, de care nu e bine nici să ne atașăm, dar nici să-l refuzăm. Orice atitudine ne condamnă. Fiind cu sfinții, ne-am pierdut viața, fiind împotriva lor, ne-am pus rău cu absolutul. Pare că tot eram mai liberi, de n-ar fi existat ei. De cîte îndoieli n-am fi fost cruțați! Ce ni
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]