2,645 matches
-
stat a existat după transformarea Imperiului Austriac într-o dublă monarhie pe baza compromisului austro-ungar din 8 iunie 1867, recunoscut în Austria prin constituție începând cu 21 decembrie 1867, până în 31 Octombrie 1918 (când Ungaria a ieșit din uniune). Monarhia austro-ungară se compunea din două state: din „Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial”, inoficial Cisleithania (stat numit oficial "Austria" doar din 1915), și din „Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan“, inoficial Transleithania (stat numit colocvial "Ungaria"). Altfel spus, Dubla
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
respectiv au pecetluit sfârșitul Austro-Ungariei. Republica succesoare a păstrat numele „austriac”, a abolit nobilimea și i-a expulzat pe Habsburgi din țară. Nu în ultimul rând pe baza experiențelor din deceniile care au urmat, administrației habsburgice, inclusiv din perioada ei austro-ungară, i se păstrează în Austria zilelor noastre o amintire în mare măsură pozitivă. Denumirea oficială "Monarhia Austro-Ungară" (în germană "Österreichisch-Ungarische Monarchie"; în maghiară "Osztrák-Magyar Monarchia") a fost stabilită de către împăratul și regele Francisc Iosif I într-un document scris de
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
expulzat pe Habsburgi din țară. Nu în ultimul rând pe baza experiențelor din deceniile care au urmat, administrației habsburgice, inclusiv din perioada ei austro-ungară, i se păstrează în Austria zilelor noastre o amintire în mare măsură pozitivă. Denumirea oficială "Monarhia Austro-Ungară" (în germană "Österreichisch-Ungarische Monarchie"; în maghiară "Osztrák-Magyar Monarchia") a fost stabilită de către împăratul și regele Francisc Iosif I într-un document scris de mână în 14 noiembrie 1868. În mod alternativ, Dubla Monarhie se mai numea și "Monarhia chezărească și
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
denumire oficială în 1915. Apelativul literar "Kakania", imaginat de Robert Musil în romanul „Omul fără însușiri”, derivă de la prescurtarea k.u.k. a termenului german kaiserlich und königlich (în română, chezăresc și crăiesc sau imperial și regal) folosit în perioada austro-ungară pentru a desemna întreaga dublă monarhie (a nu se confunda k.u.k. cu k.k. — cezaro-crăiesc, termen folosit după 1867 doar pentru Cisleithania). Denumirea "Imperiul Austro-Ungar", deși folosită, este eronată dat fiind că Austro-Ungaria era împărătească și crăiască, adică
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
königlich (în română, chezăresc și crăiesc sau imperial și regal) folosit în perioada austro-ungară pentru a desemna întreaga dublă monarhie (a nu se confunda k.u.k. cu k.k. — cezaro-crăiesc, termen folosit după 1867 doar pentru Cisleithania). Denumirea "Imperiul Austro-Ungar", deși folosită, este eronată dat fiind că Austro-Ungaria era împărătească și crăiască, adică era o uniune formată din Imperiul Austriei și din Regatul Ungariei în care termenul de „imperiu” era folosit exclusiv pentru a face referință la partea austriacă a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
pentru marina militară și de război. Cu toate acestea, din cauza condițiilor de război, noile steaguri nu au intrat niciodată în uz. În schimb, noul steag de război putea fi văzut, de exemplu, tipărit pe cărți poștale. De asemenea, unele avioane austro-ungare afișau noul steag pe coadă. Culorile Casei de Habsburg (negru-galben) erau folosite în Cisleithania. A nu se confunda Cisleithania cu Arhiducatul Austriei unde, pe lângă steagul Casei de Habsburg, mai era folosit și steagul istoric al arhiducatului (roșu-alb-roșu). Jumătatea maghiară a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
încheiate o zi mai târziu. În 27 februarie 1867 a fost reinstaurată Dieta Ungariei. În 15 Martie, contele Andrássy și guvernul său din Buda au depus jurământul de credință împăratului Francisc Iosif I. Concomitent au intrat în vigoare dispozițiile Compromisului austro-ungar. Aceste evenimente au marcat "de facto" ziua de naștere a Dublei Monarhii, chiar dacă tratatul Compromisului încheiat în Ungaria în 12 iunie a fost sancționat de Consiliul Imperial austriac abia în 21 decembrie 1867 și a devenit valid începând cu 22
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Ungaria, a mai participat și o echipă proprie Boemiei. În 1905, în urma Alegerilor parlamentare din Ungaria, s-a ajuns la Criza maghiară în care Partidul Independenței, căruia i s-a interzis guvernarea deși avea majoritate parlamentară, susținea separarea Armatei Comune austro-ungare, ceea ce ar fi însemnat sfârșitul de facto al Dublei Monarhii. Împăratul și regele Francisc Iosif I a declanșat noi alegeri în 1906, care au dus la sfâșitul crizei. În 1908 a izbucnit revoluția junilor turci din Imperiul Otoman. Austro-Ungariei i
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
impus un ultimatum Serbiei deoarece se presupunea că Serbia a jucat un rol hotărâtor în atentat. Răspunsul Belgradului a fost moale și cooperativ. Însă cu toate acestea, Sârbii nu au acceptat integral condițiile Dublei Monarhii. Politicienii și militarii de vârf austro-ungari au profitat prin urmare bucuroși de ocazie pentru a respinge răspunsul sârbilor ca incomplet. Apreciind total greșit locul Dublei Monarhii în lume și slăbiciunile ei, aceștia l-au motivat pe împăratul și regele în vârstă de 84 de ani, care
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
conducătorii politici ai crizei din iulie se așteptau doar la un conflict de scurtă durată, care ar fi trebuit să rezolve problemele politice, fără să ajungă să avarieze slaba structură politică și economică a monarhiei. Precum politica germană, și politica austro-ungară era încă prea mult prizoniera concepțiilor învechite de război de cabinet a ultimelor secole. Această politică de cabinet foarte anacronică, care pur și simplu muta din loc popoare și granițe, era însă adesea amestecată cu politică modernă, care aparent acorda
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
mult mai mult. Ca urmare, în 1915, fostul aliat al Austro-Ungariei a trecut de cealaltă parte, în speranța că astfel va încheia Risorgimento-ul și că va putea stăpâni ambele maluri ale Adriaticii („mare nostro”). În ciuda fragilității statului multinațional, Armata Austro-Ungară a luptat până la sfârșitul războiului. La începutul conflagrației, spre sfârșitul verii lui 1914, Armata Comună a suferit înfrângeri grele în fața atacurilor Armatei Imperiale Ruse pe frontul din Galiția. Pierderi de neînlocuit a suferit în aceste lupte intense în special corpul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
toate acestea, situația s-a acutizat din nou în vara lui 1916, când Armata Comună a înfruntat forțele țariste reîntărite în cadrul Ofensivei Brusilov. Încă o dată Imperiul German și-a sprijinit aliatul aflat la mare nevoie, astfel încât o spargere a frontului austro-ungar de căre ruși a putut fi împiedicată. În 1916/1917, Vechiul Regat al României, un adversar nou intrat în război, a fost combătut tot cu un ajutor german decisiv. Astfel, marele pericol apărut la sfârșitul verii lui 1916 pe flancul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
otoman. În ianuarie 1916 a fost cucerit și ocupat și Regatul Muntenegrului. În cele douăsprezece lupte de la Isonzo, Italia nu a reușit să pătrundă în presupusul „pântece slab” al Dublei Monarhii; în schimb, după cea de-a douăsprezecea bătălie, trupele austro-ungare sprijinite de cea de-a 14-a armată germană au înaintat până la Piave. Și în Războiul din munți, în Dolomiți, în Tirolul de Sud, Italia a rămas fără succes. Marea Adriatică a fost stăpânită mai degrabă de marina militară k. u
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
au fost închiși, printre altele, în marile lagăre Sigmundsherberg și Feldbach, aflate în Austria de astăzi. Mari lagăre de internare se găseau la Drosendorf, Karlstein an der Thaya și Grossau. Nu erau internați doar prizonierii de război, ci și cetățenii austro-ungari care „nu inspirau încredere”. De exemplu, rutenii rusofili din Galiția, din Bucovina și din Transcarpatia au fost deportați în lagărele Thalerhof și Theresienstadt, unde mulți dintre ei au murit. Speranța cultivată în 1917 că un armistițiu cu Rusia, încheiat în
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
a aristocrației maghiare. De la începutul anilor 1890, cei care au ocupat funcția de ministru-prezident s-au schimbat adesea, în special în jumătatea austriacă a monarhiei; prin urmare, doar puțini politicieni au putut câștiga o influență marcantă: Sistemul militar al Monarhiei austro-ungare în ambele (părți) de stat(e) s-a bazat din 1868 pe principiul datoriei universale și personale a fiecărui cetățan de a lua arma în mână. Forțele armate erau constituite din Armata Comună, din forțele de apărare ale ambelor state
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
două forțe de apărare (k.k. Landwehr și Honvéd) erau subordonate Ministerului apărării cezaro-crăiesc, respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. O amplă restructurare a Armatei Comune a avut loc pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial, între 1914 și 1918. Forțele armate austro-ungare s-au dezintegrat în același timp cu Dubla Monarhie în 1918. În 31 octombrie 1918, Ungaria a anunțat sfârșitul uniunii reale cu Austria și prin aceasta a făcut în întregime obsolete atât structura, cât și datoriile părților în vigoare din
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
mai mari zăcăminte de petrol cunoscute din Europa și s-a ridicat în 1912, printr-o producție de 2,9 milioane de tone, pe locul al treilea în ierarhia mondială a producătorilor de petrol (după SUA și Imperiul Rus). Economia austro-ungară s-a schimbat considerabil între 1867 și 1918. Inovațiile tehnologice au grăbit atât industrializarea cât și urbanizarea. În vreme ce vechile instituții ale sistemului feudal dispăreau progresiv, capitalismul s-a extins pe întreaga întindere a Monarhiei Dunărene. În primul rând s-au
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în muzica orchestrală, prin compozitori ca Anton Bruckner, Gustav Mahler și Richard Strauss), cât și în muzica ușoară (valsul vienez al dinastiei Strauss, opereta vieneză a lui Johann Strauss (fiul) și a lui Franz Lehár). În ultimii ani ai Monarhiei austro-ungare, Arnold Schönberg a dezvoltat muzica atonală, prin care a devenit unul dintre cei mai influenți și mai cunoscuți compozitori ai secolului XX. Istoria filmului austriac a început tot în Austro-Ungaria. Primele imagini mișcătoare din Austria au fost prezentate de către frații
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
grele. În cele din urmă, în contextul prăbușirii totale a Austriei și Germaniei în octombrie 1918, italienii au lansat o ofensivă masivă, culminând cu victoria în . Victoria italiană a marcat sfârșitul războiului pe Frontul Italian, a contribuit la dizolvarea Imperiului Austro-Ungar și la sfârșitul războiului după două săptămâni. În timpul războiului, peste 650.000 de soldați italieni și tot atâția civili au murit iar regatul a ajuns în pragul falimentului. În urma tratatelor de pace de la Saint-Germain, și , Italia a obținut mare parte
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
componența a Regatului Ungariei, apoi, din secolul al XVI-lea, a Imperiului Otoman, după care a fost înglobat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în Arhiducatul Austriei, devenit apoi Imperiul Austriac. După 1867, a făcut parte din partea maghiară a Imperiul Austro-Ungar, iar în urmă Primul Război Mondial, Banatul a fost împărțit pe linii etnice între cele trei state naționale ale căror etnii locuiau zona, Iugoslavia, România și Ungaria. Proclamarea Republicii Bănățene în anul 1918, a fost o încercare de păstrare a
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
apariția calculatoarelor personale de acum. Deși "design"-ul și performanțele calculatoarelor s-au îmbunătățit dramatic în comparație cu anii 1940, principiile arhitecturii von Neumann sunt în continuare la baza aproape tuturor mașinilor de calcul contemporane. Ea este denumită așa după renumitul matematician austro-ungar John von Neumann. Această arhitectură descrie un calculator cu patru module importante: unitatea aritmetică-logică (UAL), unitatea de control (UC), memoria centrală și dispozitivele de intrare/ieșire (prescurtat I/ E). Acestea sunt interconectate cu un mănunchi de fire numit magistrală pe
Calculator () [Corola-website/Science/296716_a_298045]
-
Templul evreiesc din Cernăuți a fost un monumental lăcaș de cult evreiesc din orașul Cernăuți (pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, astăzi în Ucraina) care a existat în perioada 1878 - 1941. El a fost construit în stil neo-maur. Sinagoga a fost confiscată de guvernul sovietic în 1940 și incendiată de soldații germani și români în 1941. Baronul von Schmück, guvernatorul Bucovinei
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
arhitectul polonez Julian Zachariewicz (1837-1898), profesor la Universitatea națională politehnică din Liov. Piatra de temelie a templului a fost pusă la 8 mai 1873. Sinagoga a fost construită între anii 1873-1878 în stil neo-maur în capitala Ducatului Bucovinei din Imperiul Austro-Ungar. Ceremonia de inaugurare a sinagogii a avut loc la 4 septembrie 1877. S-a realizat un compromis între diferitele grupuri. Slujba nu a fost modernizată în întregime. Exista un cantor ("Hazzan") și un cor, dar sinagoga nu dispunea de orgă
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
nu au participat la acțiuni navale importate în timpul primei conflagrații mondiale. În timpul acestui război, Marina Regală Italiană a desfășurat în principal acțiuni în Marea Adriatică, luptând împotriva Marinei Austo-Ungare. Au avut loc în principal bombardamente ale localităților italiene de coastă de către austro-ungari și raiduri ale submarinelor germane în Marea Mediterană. Forțele aliate s-au limitat în principal la blocarea deplasărilor vaselor de suprafață austro-ungare și germane, nereușind însă să întreprindă măsuri eficiente împotriva submarinelor inamice. Deși acțiunile din Adriatica și Mediterana au constituit
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
acțiuni în Marea Adriatică, luptând împotriva Marinei Austo-Ungare. Au avut loc în principal bombardamente ale localităților italiene de coastă de către austro-ungari și raiduri ale submarinelor germane în Marea Mediterană. Forțele aliate s-au limitat în principal la blocarea deplasărilor vaselor de suprafață austro-ungare și germane, nereușind însă să întreprindă măsuri eficiente împotriva submarinelor inamice. Deși acțiunile din Adriatica și Mediterana au constituit doar o mică parte a angajamentelor navale ale primului război mondial, ele au blocat în regiune forțe semnificative. Cea mai mare
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]