95,569 matches
-
lua-o de acolo din trecut, de foarte de departe În timp. De acolo de miliarde de ani, unde ea așteaptă, tot așteaptă neobosită... și are puterea să aștepte În veci. Și o aduci În clipa de azi. (i se aude respirația adâncă) Ce clar văd lucrul acesta. Să aduci piatra de acolo, din trecut, de la miliarde de ani, În clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
ani, În clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? (mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine. Dar m-am Învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine. Dar m-am Învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă aud ceva, dar e puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul Îmi spun mai multe... (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbește, ea Îți spune prin sine, prin substanță, prin ordinea În care s-au așezat atomii și s-
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
prin substanță, prin ordinea În care s-au așezat atomii și s-au făcut vinele pietrei. Și asta e un lucru bun... Să poți să vorbești prin tine, și prin nimic altceva. (după un timp de gândire, valurile mării se aud triste, pustii) Acesta este cel mai frumos fel de tăcere din toate câte le-am auzit eu, sau cel mai frumos fel de gândire. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Să te exprimi prin sunet, prin altceva decât tine, asta vorbește de o neputință
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
Și asta e un lucru bun... Să poți să vorbești prin tine, și prin nimic altceva. (după un timp de gândire, valurile mării se aud triste, pustii) Acesta este cel mai frumos fel de tăcere din toate câte le-am auzit eu, sau cel mai frumos fel de gândire. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Să te exprimi prin sunet, prin altceva decât tine, asta vorbește de o neputință a ta. (tace trist) Și prin ce să te exprimi? Prin sunet, care este o umbră
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
a substanței și a formei? (mică pauză) De aia Îmi place piatra. (gândurile Îi curg molcom, tace un timp, oftează) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (privind În zare, cu o expresie de milă pe chip) Să mulțumesc Domnului că sunt sculptor. (i se aude respirația obosită) De fapt de ce să-i mulțumesc? (după un timp, pe drum se aude trecând un car, scârțâind) Așa trebuia să fie, așa trebuia să se Întâmple... Este bine să iei lucrurile ca și cum așa ar fi trebuit să fie
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
molcom, tace un timp, oftează) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (privind În zare, cu o expresie de milă pe chip) Să mulțumesc Domnului că sunt sculptor. (i se aude respirația obosită) De fapt de ce să-i mulțumesc? (după un timp, pe drum se aude trecând un car, scârțâind) Așa trebuia să fie, așa trebuia să se Întâmple... Este bine să iei lucrurile ca și cum așa ar fi trebuit să fie. Materialul cu care lucrez eu este Însăși materia pietrificată, condensată. Ea este bătrână de miliarde
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
din străfundul timpului. De unde piatra asta a adunat În ea atâta tăcere, de parcă ar fi un burete. (zâmbește amar) Și totuși, deși a adunat În ea atâta timp ar mai aduna În ea În continuare miliarde de ani. (departe se aud clopotele unei biserici scufundate În pământ) Ce mister are În ea ființa aceasta? Când taie dalta În piatră, ea timp concentrat, esențializat, taie, timpul devenit ca sticla, limpede, albăstrui. Știrbește gura daltei și se face cioburi, dacă nu știi să
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
mine În Carpați să sculptez munții. Tot mai rămâne un gând secret, că poate voi reuși vreodată. Când o să mor, o să mor cu gândul că o să fac lucrul acesta În lumea cealălaltă, În care mă voi duce. (Tace deodată. Se aude melancolic și trist susurul unei ape de munte) Mă uit la lume de sus, parcă aș sta mereu pe un munte de unde aș privi lumea În zare... Mă gândesc la truda și la menirea sculptorului. (vocea Îi devine deodată Încețoșată
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
revolte. (tare) Să-i pară rău că El nu a făcut-o atât de frumoasă. Să-i fie rușine și să se doară În univers că a putut să facă o lume atât de urâtă. (după un timp. Departe se aud țipetele triste ale pescărușilor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Nu, nici nu m-am gândit... Ăsta ar putea fi doar un gând secret al artistului și nu se poate În mintea geniului să nu se ivească o asemenea măreție de gând. (respiră adânc
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
către ele. (nostalgic, zâmbind trist) Mulțumirea de a le fi atins poate m-ar covârși. M-ar zdrobi această mare bucurie, iar tinderea către ele nu e decât o fericire adâncă și calmă. O fericire veșnică. (tace un timp. Se aud, la Început Încet, tunete, semn că se apropie furtuna) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (rar, ca și cum ar povesti sau ar vorbi cu el Însuși ) Și timpul trece... și noi venim pe lume, și un gând ne duce, căci numai existând acest ceva ai
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
lucrului pe care l-a făcut tu În lume. Și uiți asta, și la un moment dat ai impresia că numai lucruri ai de făcut În artă. (după un timp În care se plimbă printre obiectele din atelier. Tunetele se aud mai aproape acum) Și atunci uiți de tine, și te Înșeli. Parcă nu ai mai fi cel care erai și cel ce trebuia să fii, parcă ai fi acel lucru. Un artist poate demult nu mai este cel ce este
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
fi obiectul artei lui. În același timp salvarea celui ce ești tu, și Închipuirea unei măreții care se cheamă idolatrie, este marele păcat În fața materiei. (Se așează. Privește Îndelung o statuie). Și a lui Dumnezeu. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (țipetele pescărușilor se aud pustii, tragice, foarte aproape) Eu am căzut În amândouă greșelile... Acum sunt bine, așa trebuie să fie un artist. El trebuie să fie amândouă lucrurile deodată. (un fulger spintecă cerul) Deh, cum se poate răspunde la Întrebarea aceasta, de ce am
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
căzut În amândouă greșelile... Acum sunt bine, așa trebuie să fie un artist. El trebuie să fie amândouă lucrurile deodată. (un fulger spintecă cerul) Deh, cum se poate răspunde la Întrebarea aceasta, de ce am venit noi, oamenii, În timp? (se aude un tunet Înfundat, prelung, care zguduie pământul, Sculptorul pare a nu-l auzi) Este ușor să răspunzi, ca filozof, la Întrebarea aceasta, mult mai greu este să răspunzi ca artist. (respiră adânc, gâjâit, ca și cum și-ar lua avânt) Să presupunem
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
El trebuie să fie amândouă lucrurile deodată. (un fulger spintecă cerul) Deh, cum se poate răspunde la Întrebarea aceasta, de ce am venit noi, oamenii, În timp? (se aude un tunet Înfundat, prelung, care zguduie pământul, Sculptorul pare a nu-l auzi) Este ușor să răspunzi, ca filozof, la Întrebarea aceasta, mult mai greu este să răspunzi ca artist. (respiră adânc, gâjâit, ca și cum și-ar lua avânt) Să presupunem că există Dumnezeu, și El ne-a creat. Dar după ce ne-a creat
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
că există Dumnezeu, și El ne-a creat. Dar după ce ne-a creat? Dacă ar fi El Însuși obligat să răspundă la Întrebarea aceasta, de ce ne-a creat, n-ar ști nici El ce să răspundă. (Este trist. Acum se aude destul de limpede scârțâitul unei fântâni, apoi un câine lătrând, de parcă ne-am găsi Într-un sat românesc.) Iată, eu am văzut și am simțit asta. Cel care ne-a creat nu ar ști ce să răspundă. Or lucrul acesta este
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
Într-un sat românesc.) Iată, eu am văzut și am simțit asta. Cel care ne-a creat nu ar ști ce să răspundă. Or lucrul acesta este măreț, dar și cumplit de Înfricoșător. (la Început Înfundat, apoi din ce În ce mai tare se aude un huruit care vine din adâncul pământului. Statuile și obiectele din atelier se văd clătinându-se și jucând) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: A mai fost Încă un cutremur. S-a mai cutremurat pământul românesc. Se așează temeliile care n-au fost Întocmite
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
jertfă prea mare, (tragic) pe care noi n-o vom putea da-o niciodată. De aceea catedrala neamului românesc nu va fi terminată niciodată, și ce vom construi ziua se va surpa noaptea...(undeva departe, din adâncul unor codri se aud dangătele mângâioase ale unor clopote de biserici scufundate)
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
memorial pentru Mircea Eliade, atunci fiind arhiplina, dar acum goală pentru înregistrarea filmului. Ceea ce îi dă un aspect și mai miraculos, parcă simți prezenta spiritului lui Eliade care umple sală și misterios intuiești prezenta sacrului despre care ne vorbea el. Auzi cuvintele rostite la acea ocazie de Charles Long, coleg și bun prieten al marelui dispărut, în emoționantul sau elogiu la adresa acestuia. Aceste cuvinte au o rezonanță atât de profundă și vibrantă cum numai un afro-american o poate exprima cu ecouri
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Relatările lui Saul Bellow capătă o importanță capitala și din acest motiv le redam în toto, evitând numai câteva cuvinte referindu-se la propria lui persoană: “Am venit la Chicago acum 30 de ani. Am venit în 1962 și evident auzisem de Mircea Eliade. El era deja un foarte renumit savant și eu citisem una sau două din cărțile sale. Cred că citisem cartea sa despre istoria religiilor și mi-a atras atenția distincția făcută de el între timpul istoric și
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Maria a fost sancționată și mutată disciplinar la o altă creșă. Nu i-a picat bine, mai ales că din salariul ei, oricum mic, mai trebuia să și plătească o navetă zilnică și extenuantă. Am lăcrimat pe ascuns când am auzit vestea, Însă am Înțeles că și eu am să fiu mutată tot disciplinar, Într-un cămin În care “am să mă Învăț minte“, nu m-am putut abține și am plâns. Una dintre Îngrijitoarele de serviciu m-a plesnit cu
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
bă, fir-ați ai dracu de limbrici! Aș fi vrut să-i spun că vreau la toaletă, dar nu am Îndrăznit. Liniștea era copleșitoare. În timp ce priveam la un păianjen ce urca spre tavan, pe firul său aproape invizibil, parcă Îmi auzeam bătăile inimii. Cineva din spatele meu a scăpat un pârț. Nici ceilalți nu apucaseră să meargă la WC. Care a Îndrăznit, mă? Fi-v-ar mama voastră a dracu! Pârțuri, ai? Vă doare-n cur de ce zic eu? Hai, ăla care
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
fiori. Nu Îndrăznea nici măcar unul să miște, pentru că pedepsele erau Îngrozitoare. Am Început să cântăm. Un fel de lălăială, fiecare după urechea și felul său de a pronunța. Când difuzorul făcea pauză, tăceam și noi. Uneori continuam. Totuși, atunci când am auzit că el sforăia, am vrut să cobor de pe marginea patului și să merg din nou la toaletă, Însă cel căruia Îi dădusem felia de pâine m a apucat de mână. Am Înțeles că trebuia să stau acolo, pentru că supraveghetorul dormea
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
mult noroc. Ești frumoasă! a continuat el, mângâindu-mi obrajii. M-am rușinat. Puțin mai târziu, la sfârșitul pauzei, mă copleșeau când valuri de căldură, când frisoane puternice. Capul Începuse să-mi vâjâie. În plus, aveam senzația că nu mai aud cu o ureche. Albăstrel a fost primul care și-a dat seama că mi se Întâmplă ceva. Alexandra nu se simte bine! a Îndrăznit el să-i spună Îngrijitorului. Alexandra? I-auzi, domnule, Alexandra! Care ești, fă, aia? Ia să
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
vâjâie. În plus, aveam senzația că nu mai aud cu o ureche. Albăstrel a fost primul care și-a dat seama că mi se Întâmplă ceva. Alexandra nu se simte bine! a Îndrăznit el să-i spună Îngrijitorului. Alexandra? I-auzi, domnule, Alexandra! Care ești, fă, aia? Ia să te văd! Am Întors capul spre el. Stropi reci de transpirație i-am simțit pe după gât. Îngrijitorul s-a apropiat de mine, mi-a pus mâna pe creștetul capului, apoi a strigat
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]