4,300 matches
-
totul s-a petrecut Într-o secundă. Lui Madame Olcott i se desfăcuse cocul, era toată numai fiere și flăcări ca o meduză și-și Întindea ghearele către Agliè, zgârâindu-i fața și apoi Împingându-l Într-o parte cu violența avântului pe care-l acumulase În săritura aceea. Agliè se dădea Înapoi, se Împiedica de unul dintre picioarele trepiedului cu jăratic, făcea o piruetă În jurul lui Însuși ca un derviș, lovindu-se cu capul de-o mașină și căzând pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a corului, acum se Întorcea Îndărăt, lipsit de viață (sper), În direcția mea. Mulțimea, călcându-se În picioare, se retrăsese din nou pe margini, ca să lase spațiu minunii. Cel care avea În grijă oscilațiile, Îmbătat de reînvierea Pendulului, Îi urmărea avântul, acționând direct pe trupul spânzuratului. Axa de oscilație forma o diagonală de la ochii mei până la una dintre ferestre, cu siguranță aceea cu rosătura, prin care ar fi trebuit să pătrundă peste câteva ore prima rază de soare. Eu nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe care Vinea le pune, discret, „fumisteriilor” Dada. Aflat la distanță față de centrul insurgenței - în „provincia” românească părăsită de Tzara -, structural incapabil de sfidări dadaiste, însă dornic de solidarizare, el le cere „amicilor” să-i întindă o mînă: „...Am un avînt furios să scriu, să colaborăm, chiar peste kilometri, la poeme nec plus ultra. Dați-mi o themă, dați-mi o temă...” În aceeași perioadă, Vinea scrie un poem („Subiect“, devenit, peste un deceniu, în Contimporanul, „Dicteu. Încercare de a ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proporția minorităților etnice era de aproape 30 %, iar Constituția liberală din 1923 (realizată după modelul celei belgiene) abolise practic marea proprietate în agricultură și introdusese votul universal pentru bărbați. „Massele” intrau în forță pe scena publică, modernizarea industrială ia un avînt fără precedent, corupția și haosul organizatoric - de asemenea, centralizarea administrativă generează frustrări suplimentare, vechiul antisemitism economic se radicalizează pe noi fundamente (politico-religioase), moravurile, relațiile dintre sexe, identitatea feminină „tradițională” se emancipează, cel puțin la nivelul elitelor urbane (după modelul „băiețismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
discuțiile despre Contimporanul ca publicație de avangardă culturală privesc exclusiv această fază. Este un interval în care latura politico-socială și civică a revistei se estompează, iar cea artistică deține monopolul. „Faza constructivist-militantă” a Contimporanului corespunde — în fapt — perioadei de maxim avînt constructiv și modernizator din România postbelică, iar începutul ei este direct legat de întoarcerea în țară a artiștilor plastici Hans Mattis-Teutsch, Milița Petrașcu și M.H. Maxy. Abia începînd din acest moment se poate vorbi de existența unui grup constructivist românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exprimat într-o notă de subsol - se referă la producția mai recentă a poetului: „Ultima operă, «L’Homme aproximatif», Paris 1931, indică o nouă fază, - de organizare a unor ample masse lexicale, pline de confuzii delirante, dar și de impresionante avînturi dinamice”. După aceste „nuanțe”, în concluziile capitolului criticul revine la tonul casant, regretînd „atenția excesivă” cu care și-a „onorat” victimele: „...n’am putut ajunge la nici un alt rezultat pozitiv decît acela al remarcării virtuozității formale și inteligenței artistice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiică nu se arată dornică să se mărite prea curînd. În al doilea, sus-menționata fiică n-are habar de acești cercei... — Dar asta nu Înseamnă că trebuie să-i iau eu, o Întrerup, și ridică o mînă ca să Îmi taie avîntul. — În al treilea rînd, spune ea pe un ton triumfător, am un foarte frumos colier cu diamante, care i se potrivește mai bine Emmei, și dacă, Doamne ajută, vine ziua În care o să se mărite și fiică-mea, i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vorbesc despre lucruri pe care nu le-am văzut cu ochii mei. Unele le-am aflat de la Adeodato, altele odată cu trecerea timpului. Mauriciu, temându-se că o vărsare de sânge s-ar întoarce împotriva lui, a stăvilit în ultimul moment avântul plebei și a trimis la Ravenna un emisar care să-i ceară exarhului Isacco Platone să i se alăture. Vestiarium-ul papal conținea într-adevăr un tezaur impunător. Aurul și argintul bisericilor, prețioasele danii de la împărați, consuli și cetățeni particulari, banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se Întorsese În Italia - care, trebuie să recunoaștem, e o colonie lipsită de importanță strategică, acum, că Zidul Berlinului fusese dărâmat. E o periferie, chiar foarte degradată - din punct de vedere cultural, se Înțelege -, În care orice talent și orice avânt autentic creator este reprimat, sufocat și redus la o apăsătoare uniformitate. Dar Italia rămânea totuși țara lui, paradisul anilor ’80 - pe care nu știuse să-l guste -, tărâmul adolescenței sale, boom-ul economic al anilor ’90 - cărora nu știuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să fie o breșă. Imaginea se repetă, personajul este izbit, o dată și încă o dată, apoi din ce în ce mai repede, derulată cu viteză, ca-n filmele mute. Dintr-odată e liniște. Omul are o revelație și își ridică ochii spre cer. Își ia avânt și insistența lui este răsplătită: zidul explodează, eroul ia foc și arde ca o torță. Prin poarta deschisă nu mai are cine să iasă: în fostul țarc nu mai este nimeni. În această stare de spirit i-a prins ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
alergăm după mii de culori, Să culegem lumină din stele și sori, Nici tunet nici fulger, nici raza de foc Nu e un obstacol al minunatului joc, Iar Hades privește tânjind spre pământ, Îi înfruntăm privirea cu și mai mult avânt. Vara cu iarna în brațe se strâng, Apele repezi suspină și plâng, Vibrează pământul când luna-și deșiră Vălul de-argint peste pădure și șură; Dansează-ntr-un ritm oceane și munți, Din cer se scurg peste prăpăstii și punți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vrea să rămân aici și să așteptăm împreună mugurii primăverii! Mi-e teamă că vântul nu va accepta asta și mă va duce departe. Și vântul, auzind această discuție, a început să-și facă meseria cu seriozitate. Și-a luat avânt și dintr-o suflare a despărțit-o pe frunzuliță de creanga ei. A purtat-o pe aripile sale peste mări și țări până când s-a trezit rătăcită într-un parc. Numai foșnetul covorului de frunze moarte tulbura liniștea din parc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stejar. Obosită se așeză pe băncuță. Pe frunză văd cum o gărgăriță pictată cu un roșu intens se odihnea în bătaia lină a vântului. Am luat-o încet cu degetele din culcuș și am încercat să îi dau un mic avânt, suflând încet pentru a-și regăsi libertatea. Două aripioare subțiri rubinii s-au desfăcut în zbor și iată că gărgărița s-a pierdut în zarea trandafirie. Stăteam și priveam mirificul tărâm neschimbat de la ultima întâlnire, iar acum puteam înțelege adevărata
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rupem picioarele, atunci nu vom putea ieși din șanț, am și vrut să-i spun lui Szabi să aștepte, dar până să-i spun, Szabi sărise deja, când mi-am deschis ochii, tocmai am văzut că-și luase un asemenea avânt încât ar fi putut să sară peste șanț, dar săritura nu i-a ieșit destul de lungă, iar Szabi s-a izbit cu umărul de peretele celălalt al șanțului, apoi a căzut în șanț, pe conducta de beton, a scos un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scutiri, la primele patru ore puteam lipsi de la școală, toată lumea fusese de acord că echipa uzinei trebuie să se califice, nu se putea să fim eliminați, nea Gică ne-a și spus că dacă nu-i batem pe cei de la Avântul, echipa armatei, atunci s-a terminat, adio, după meci o să ne facă zob gleznele cu țeava de fier, lui oricum n-o să-i mai pese, antrenoratul este viața lui, iar dacă vom fi eliminați, s-a terminat, toată lumea va merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el, fiindcă că avea un simț al mingii mult mai bun decât al meu, chiar și atunci când nu era tocmai în formă. Ne antrenam, deci, în forță pentru că ne era frică de nea Gică, deși știam că n-are rost, Avântul nu putea fi învins, avea sprijinul armatei, copiii erau cu toții copii de militari, armata le oferea totul, și arbitrilor le oferea totul, la campionate Avântul era imbatabil, știam deci că n-avem nici o șansă și ne era tare frică. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în forță pentru că ne era frică de nea Gică, deși știam că n-are rost, Avântul nu putea fi învins, avea sprijinul armatei, copiii erau cu toții copii de militari, armata le oferea totul, și arbitrilor le oferea totul, la campionate Avântul era imbatabil, știam deci că n-avem nici o șansă și ne era tare frică. Lui Janika îi era și mai frică decât mie, până și pentru dimineața dinaintea meciului nea Gică programase un antrenament special cu noi, portarii, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
poartă, dar eu i-am zis că nu mint, o să vadă și el, dacă nu mă crede, că soldații sunt aici, precis au venit să vadă antrenamentul, să vadă la ce se pot aștepta, cât de bine suntem pregătiți contra Avântului. Nea Gică și-a băgat cuțitul la loc, a strâns și restul de clisă și s-a ridicat în picioare, bine, a zis, echiparea, să nu mai tragem de timp, că ne omoară-n bătaie, apoi a ieșit, trântind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Janika era deja alb ca varul, știa ce înseamnă asta, însemna că eu voi începe să șutez, ca să exersăm șuturile, nea Gică alinia unsprezece mingi, apoi unul dintre portari se așeza la trei metri de ele, iar celălalt, luându-și avânt, trebuia să șuteze, încercând să-l nimerească-n cap cu mingea, și n-aveai voie să te ferești de minge, trebuia s-o prinzi sau s-o parezi, iar dacă nu trăgeam șuturi destul de puternice, atunci le trăgea nea Gică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am fugit în camera mea, m-am urcat în pat, am deschis fereastra și l-am mai văzut pe Marius cum iese pe ușa blocului și face primul pas pe trotuar, și atunci am înșfăcat cuțitul, mi-am luat și avânt, dar până la urmă am renunțat să i-l arunc în cap, că oricum nu l-aș fi nimerit, fiindcă din păcate se îndepărtase cam prea mult. Belșug Inițial, am luat-o spre autoservire numai pentru că, pe cărarea bătătorită care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ea uitîndu-se În altă parte, În timp ce Marie Își Încheia nasturii de la bluză, iar Lucas Își lua cămașa pusă pe un scaun. - Pierric Le Bihan a ieșit din comă. Poate vorbi. Îmi pare bine. Foarte bine. Lucas o privi, amuzat de avîntul ei. - Vrei să zici, pentru Pierric? - Și pentru el. Închise ușa În urma ei. De pe puntea goeletei, Christian o urmări din ochi pe Marie, care cobora din mașina de teren și se Îndrepta spre bacul gata de plecare, În compania polițistului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
seducă pe tânăra internă. În plus, avea proiecte. O călătorie În Statele Unite l-a convins că domeniul chirurgiei estetice oferea unui practician ambițios mari oportunități de viitor. Într-adevăr, extinderea progresivă a pieței seducției, concomitent cu spulberarea cuplului tradițional, previzibilul avânt economic al Europei occidentale, totul anunța mari perspective de dezvoltare În acest sector, iar Serge Clément avu meritul de a fi printre primii din Europa - și cu siguranță primul din Franța - care-au Înțeles acest lucru; problema e că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a declanșat incidentul. Bruno era la circa zece metri de masă când auzi un șuierat violent sau mai curând o stridulație, ceva supraacut, cu adevărat neomenesc. Se Întoarse: Pierre-Louis era stacojiu, strângea pumnii. Dintr-un salt, fără să-și ia avânt și cu picioarele lipite, ajunse pe masă. Își recăpătă suflul; șuieratul ce-i ieșea din piept Încetă. Apoi Începu să pășească În lung și-n lat pe masă, lovindu-se cu pumnii În cap; farfuriile și paharele dansau În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
De ce Brazilia? Din câte știa, Brazilia era o țară de rahat, populată cu cretini fanatizați de fotbal și de curse auto. Copleșită de violență, corupție și mizerie. Dacă exista vreo țară detestabilă, aceea era tocmai Brazilia. — Sophie! exclamă Bruno cu avânt, cred c-o să-mi petrec vacanța În Brazilia. O să mă plimb prin favellas Într-un microbuz blindat. O să-i văd pe micii asasini de opt ani care visează să ajungă gangsteri; pe micile târfe care mor de SIDA la treisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tocmai intrase În local. Părea să aibă vreo douăzeci și doi de ani. Purta o haină militară de camuflaj și un tricou Greenpeace, avea tenul mat, părul negru Împletit În codițe; pe scurt, stilul rasta. — Salut, Bulache, făcu Bruno cu avânt. Ți-l prezint pe frate-miu. Ei, mergem s-o vedem pe babetă? Celălalt Încuviință fără o vorbă; se pare că, dintr-un motiv sau altul, hotărâse să nu răspundă la provocări. Părăsind satul, drumul urca În pantă lină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]