3,370 matches
-
ca un bătrân care plânge. Vestea sosi a patra zi. Vremea se schimbase, cădea din când în când câte o ploaie violentă care îneca într-un minut curtea și bătea darabana pe frunzele încrețite ale dudului negru ca zece mii de bețe de tobă. Marta se ocupase de alcătuirea listei de lucruri care, în principiu, trebuiau duse în apartament, dar cu conștiința foarte clară, în fiecare clipă, a contradicției între două impulsuri care coexistau în ea, unul care-i spunea un adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini și nu ne-a mai reproșat nimic. Atunci n-am mai râs. L-am silit pe cel care luase bățul să i-l dea orbului înapoi și, pentru că n-a vrut, l-am bătut măr. A fost unul din puținele momente în care a învins în noi bunul simț, dar nici atunci n-am înțeles că bătrânețea e un destin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul unui parc. Un măturător de stradă culegea hârtii cu un băț care avea un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în față. Cumpărătorii se înghesuiau să intre și să iasă. Ceva mai departe, dincolo de un geam pe care scria „Coafor”, se vedea o femeie cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
noi și vânzând-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să îndure viața printre flori. Cu o șiretenie diabolică născocea tot felul de metode pentru a-i chinui pe deținuți. Îi plăcea în special să-i fie aduși deținuți tineri vârâți în saci bine legați, pe care îi bătea cu bățul, fără martori, până obosea. Îl distra să vadă cum cei din saci se zbăteau pe podea, încercau să se ridice, țopăiau, făceau salturi caraghioase. S-a întâmplat însă o dată că sacii, poate intenționat, n-au fost destul de bine legați. Mopsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
această ocupație dezgustătoare, Călugărul. „Stai să vezi ceva distractiv”, i-am zis. Și am aruncat o fărâmitură de pâine jos, iar când furnicile au început să se învârtă în jurul ei, besmetice, și au încercat s-o târască, le-am pus bețe de chibrit în cale. Parcă renăscuse în mine copilul de odinioară. „Nu vă plac furnicile” mi-a spus Călugărul. Am vrut să-i răspund că nu mi-au plăcut niciodată, deoarece nu știu să fie singure, nu pot trăi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Wilhelmsbad. Cineva ghicise și tăcuse, alții știau și au mințit. Iar după aceea a fost prea târziu, mai Întâi vârtejul revoluționar, apoi haita ocultismului secolului al XIX-lea... Uitați-vă la lista dumneavoastră, un bairam al relei-credințe și al credulității, bețe-n roate, excomunicări reciproce, secrete care circulă pe buzele tuturor. Teatrul ocultismului.“ „Ocultiștii nu prea sunt demni de crezare, nu sunteți de părere?“ Întrebă Belbo. „Trebuie să știți să distingeți ocultismul de ezoterism. Ezoterismul e căutarea unei științe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poată opri, de ce nu o luați înainte? Îi aruncă o privire sfidătoare nevesti-sii. — La urma urmei, n-am vrea să vă dăm impresia că faceți parte din meniu, nu-i așa? Simon, știind că și-ar fi pus pielea pe băț dacă schimba așezarea la masă, îl conduse pe Laurence la un capăt al mesei și luă loc el însuși la celălalt. Henrietta urma să stea lângă Laurence de o parte a mesei, Fran de cealaltă, iar ceilalți patru oaspeți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
totul altceva, despre cât de mult o plăcea tatăl lui și despre ce greșeală făcea căsătorindu-se cu altcineva, dar nu avusese curajul. — L-am văzut mai devreme. După ore. Era în parc. L-am învățat pe Rover să pescuiască bețe din lac. Fran se gândi o clipă. Nu voia să-l facă de râs pe tatăl ei sau să-i dea lui Ben impresia că era un excentric. — Ben, știu că e o întrebare ciudată, dar ți s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cameră. Nu mai mergea, m-am săturat, atâta amar de pedeapsă am, ce să mai fac sport? La cinci, până la opt, e aerisire. Bag bățu’ la gratie și trag de geam. Aer. Nu stăm să ne mirosim. Închid geamul cu băț, printre două rânduri de gratii, n-ai cum să ajungi acolo. Merg la alfabetizare, vreau o limbă străină, dracu’ știe, o folosi la ceva, că vedem atâtea filme, atâtea plecări la muncă. Spăl singur hainele, cui să le dau, lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am sărit după ea. Când am ajuns jos, de aici și până la capul ei am mers în genunchi... Rodica, Rodica! Rodica n-a răspuns. Am încercat să cer un ajutor, dar când am ridicat privirea am fost lovit cu un băț la arcada ochiului, un picior de scaun, am aflat pe parcurs. Eu țin minte de o lovitură, dar amantul declară că mi-a dat trei. În acel moment nu am mai judecat, ăsta vrea să mă omoare, atunci să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am luat după el, cu cuțitul, el având în mână piciorul de scaun. Vasăzică, dacă eu m-am luat după el când a avut un picior de scaun, el m-a lovit pe mine, o lovitură aici, s-a rupt bățul ăla în trei bucăți... Bine, dar cine mă oprea să nu-l tai... nu zic să-l omor, să nu-l tai. Aici minte toți, în primul rând el m-a lovit pe mine acolo, când m-am apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
furat mult. În Băneasa, la țară. Simplu vă spui că luam, veneam la dumneavoastră-n vie seara și vă luam toți aracii de la vie. Îi tăiam și-i băgam pe foc. De mic furam. Aveam o cățea mare, albă. Ridicam bățul de aruncam după găini. Eram numărul unu. Din mers le luam, găinile. Treceam... 20 de găini... dădeam și le ologeam. Ologeam trei-patru. Le mâncam, fără să le arăt c-am furat. Le prăjeam, le fierbeam. Ei prăduiau? Prăduia număru’ unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
viață și se purta destul de decent. M-au contactat și pe mine de multe ori ca să fiu omul de legătură cu ceilalți deținuți. Condamnații puteau obține orice drog doreau, dacă aveau bani sau țigări. O țigară marijuana de dimensiunea unui băț de chibrit costa o sută de mii de lei și o bilă de drog pur, între două sute cincizeci și trei sute cincizeci de mii de lei. Majoritatea deținuților preferau droguri injectabile, deși erau mai scumpe. Mulți au sfârșit-o cu mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a întâmplat să iasă de la baie unul dintre albaneji, că nu i se mai cunoștea fața. Și lumea știa cine-a fost cu el în baie, dar ne și știa ca oameni corecți. Și-au început să ne bage numai bețe în roată, ba cu droguri, cu deținere de droguri. Noi trimiteam bani la copii de ăștia săraci sau la lume săracă în România, care avea nevoie de medicamente. Prin diferite adrese. Și, acuma, ăștia când dădeau transferurile astea de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
avea pretenții, ori caș, ori lapte și venea stăpânul, unul cu cinci, unul cu două. Aveam caiet și știam câte are fiecare. La 400 de oi mulgătoare ieșea 7-8 găleți de 10-15 kile. Umblam pe coclauri, pășteam oi, stăteam în băț de corn. Aveam câini cu noi. Aveam șapte ciobănești și doi care întorc oile, niște căței mici și dacă oile depășeau limita le aducea înapoi. Caprele depășeau limita, era pericol. În 96 a venit crima. De la niște chestii de la bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Pe micuțele-i rotițe Pot să zburde cât poftesc Și băieți, dar și fetițe. Vreau să știu: cum se numesc? E un sport național, Simplu, dar deloc banal: Cu o minge cât un măr, O echipă strânsă păr Și un băț din orice lemn, Nu-ți mai trebuie alt semn. Oina Jocul ăsta-i sport sadea, Are-o faimă uriașă: Cincisprezece jucători, Atacanți, apărători, Și o minge buclucașă Care sare cum vrea ea, Pe-un teren cât un ogor Fac deliciul
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
de o vreme-ncoace, Foarte multe nu mai sunt; Dar făină tot se face. O spun eu, să se priceapă. Înflorește timpuriu, Fructele-i se coc târziu. Boabe roșii și semețe, Pentru urși ispititoare, Acre-dulci, mirositoare, Care cresc pe niște bețe. Într-o liniște mult calmă, Eu vă spun numai atât: Mărgeluțe roșioare Și plăcut mirositoare, Prăpădite de la gât Pe sub arbuștei de-o palmă. Rânduită ca ostașii Adunați pentru paradă - Marinari sau grăniceri - Ca să nu încurce pașii Și nicistraiele să-i
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
străzile Yokohamei, atât de diferite de cele ale orașului său. Cu un zâmbet idiot pe fața lui de cal, Gaston s-a întors spre Tomoe și i-a arătat cu degetul un grup de copii care se duelau cu niște bețe. — Copii-san! — Poftim? a întrebat Tomoe. — Copii-san. — Da Taxiul a dat colțul și a speriat un câine vagabond care făcea pipi lângă un stâlp de telegraf. Câinele a zbughit-o. Ce putea ea să facă decât să dea din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston își bătuseră joc frații și prietenii lui... încă din copilărie. În regiunea de baștină a lui Gaston, Savoy, bărbații mătăhăloși, considerați oarecum săraci cu duhul, sunt porecliți „plopi“. Și asta pentru că lemnul de plop nu e bun decât pentru bețe de chibrituri, nefiind folosit la stâlpi sau la grinzi. De aceea l-au poreclit prietenii „plopul“. Gaston avusese întotdeauna încredere în oameni. Nimeni pe lume, considera el, nu se năștea deștept și puternic ca Napoleon. Pământul nu este numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
întins apoi un ziar în fața lui, pe care a pus o farfurie ciobită, cu mâncare. A identificat obiectele rotunde și galbene ca fiind gălbenușuri, dar oare ce erau cele care arătau ca niște coji de pâine mucegăită, înfipte pe un băț subțire? — Ăla-i oden. Nu știai? — De unde? E străin, spuse Kimie. N-avea unde să mănânce. Îl privi pe Gaston care, cu un zâmbet trist, a luat un gălbenuș și l-a vârât în gură. — Uite! L-a mâncat! — Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sunt de acord dacă-mi oferi o masă. La ora cinci Tomoe a pus husa pe mașina de scris și s-a dus la oglindă ca să-și împrospăteze machiajul. Când a ieșit, Ōkuma o aștepta pe coridor, țeapăn ca un băț de chibrit. — Tomoe, nu ai vrea să mergem la un film? Am două bilete la Furtuna. — Mulțumesc, dar mai am o întâlnire astăzi, răspunse ea politicos. Poate altă dată. S-a descotorosit ușor de el și s-a grăbit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
folos și la scoaterea lingourilor din mlaștină. Endō stătea întins, cu privirile ațintite la umbra lămpii de pe tavan. „A sosit, în sfârșit, momentul răzbunării pe Kobayashi“, gândi el. După ce vor găsi lingourile însă... Dacă iar îi pune prostul de Gaston bețe-n roate... ce să facă? Să-l omoare? Îi aruncă o privire lui Gaston, care stătea rezemat de perete. Își cuprinsese cu mâinile picioarele lungi și erau adunate la piept acum. Adormise. Oboseala își spusese cuvântul după o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la Jonathan și Caro, la Grasse! SÎnt o gașcă Întreagă! Eu și Sarah și Mark și Încă vreo cîțiva! Trebuie neapărat să vii să ne vezi. Dar tu ce cauți aici? Avem o casă În Mougins, la o zvîrlitură de băț de tine. Trebuie să vii și tu să ne vezi! Fără să vreau, Îi aud cuvintele și iarăși mă Înroșesc de furie pe socrii mei. Dacă n-ar fi și ei acolo, am putea găzdui cu dragă inimă pe oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o sută de pași de casa părintească se ridica o movilă de ruine deosebit de înaltă, acoperită cu un strat des de muri, deasupra cărora fâlfâiau familii întregi de mierle. De jur împrejur era un gard viu de porumbari. Cu un băț a despicat coama unui tufiș plin de țepi. În spatele lui se vedea o intrare întunecată. Mi-a făcut semn să-l urmez. După o bucată de drum întunecoasă, abruptă și alunecoasă, am zărit, la capătul unei scări de piatră surpate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]