21,555 matches
-
noastră nu contează, nu-i așa? Că doar nu suntem „mari”și „la modă” ca să se intereseze vre-o televiziune de noi. Ce-s proști, să-și dea singuri foc la valiză? Nu, fraților, nu vă așteptați acum să vă bage careva În samă. Peste vre-o doi ani, da, o să-și aducă aminte că au nevoie de voturile voastre, să vedeți atunci, fraților, ce curte or să vă facă. Vai de capul vostru, dacă o să vă lăsați iar amețiți ! Că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
am Învățat lecția urcușului și Înaintăm Încet, dar sigur, orice ați Încerca. Așa că noi o să ascultăm În continuare croncănitul de corb și o să Înțelegem ce trebuie, nu ce vreți voi să Înțelegem și, la un moment dat, chiar fără să băgăm bine de seamă, vom observa că cerul s-a limpezit, că au dispărut corbii de pe boltă și hienele de pe pământ. Și e foarte aproape timpul acela, când vom crea, lucra, Învăța, cerceta, cânta liberi, cu cerul curat deasupra noastră și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Crezi că, dacă-i iubești, numai matale ai dreptul asupra lor? De unde-ai mai scornit și povestea cu fata aceea și cu Alexandru? De unde știi că ea l-a nenorocit și nu l-a nenorocit ghinionul lui că s-a băgat singur să se ducă la lucru-n Germania să câștige bani... Că... dacă rămânea și nu se ducea, cine-ți garanta că nu-l lua pe front și avea o soartă mai bună? Ori așa, ori așa, tot un drac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ne-au speriat pe toți. Aide undeva să stăm de vorbă liniștiți. Aide-n baie. Numai terminați repede cu secretele, că acu pică, știi tu cine, bufni în râs scorpia mică. Cine să... Ce vorbește asta? Prostii, prostii, n-o băga-n seamă, îl liniști Irina. Vrea să te necăjească. Hai. De ce râde? Irina își strânse capotul pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
auzit ea vorbindu-se de bal? Ce bal? Când frontul s-a dat peste cap și din clipă-n clipă totul se așteaptă să sară-n aer, când nimeni nu știe unde să caute cotlonul cel mai ferit, să se bage și-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nemțoaicei, să arunce cu sticle goale, dacă putea ochi pomii grădinii. Unele sticle cădeau și se făceau zob în fața cârciumii, numai cioburi erau a doua zi dimineața, când venea bătrâna să măture, dar Invalidul, cu nasul ciolănos ca un corn băgat în ziare, părea că nici nu observă. Sau nu-i păsa. Putea preferata nemților de sus să năruie și casa. Bătrâna bănuia ceva ascuns în viața lui și se-ntreba de ce n-a ieșit o dată din crâșmă, să lase ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tren. Dau cu ciocanul să scoată un ban, și cel cu pălăria, un bot de câine, o javră-n jiletcă, te rade dintr-o trăsătură de condei și te lasă cu fundul gol, ba încă, dacă faci gură, te mai bagă și la mititica. Asta-i viața noastră. Așa-i făcută, zicea el, și de asta, zicea: Fur, strâng de gât pe cineva, mă fac frate și cu dracu, numai pe copii să-i scap. Ei să nu se mai milogească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
începu să frece dușumelele. Murim de foame, măicuță! Suntem obligați să muncim douăsprezece ore pe zi și câștigăm abia 140 de mărci pe lună, din care se fac următoarele rețineri... Învățase totul pe dinafară, știa cuvânt cu cuvânt. Nici nu băgă de seamă că Cerboaica plecase. Ea vorbea cu Alexandru, îi da povețe, îl ruga să mai rabde un pic, și învârtea repede, topită de dor, cârpa aspră chiftind de unsoare, sufla greu, tot mai precipitat, ca-ntr-o alunecare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
noră și s-o-mboldească mereu, doar-doar o scoate-o din prudența și încăpățânarea ei, cu care-i venea de hac, și să se lase ca o cerboaică sălbatecă prinsă-n lațul și capcana pregătite cu-atâta iscusință. Ne-au băgat într-un lagăr de triere, și din prima zi au luat-o pe Astrid și-au dus-o în altă parte, poate chiar la camera de gazare. Nu pot să știu nimic, văd numai coșul înalt de la crematoriu, care fumegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe plutonier. M-am plictisit de-atâta trăncăneală. Ce ai cu femeia? Las-o să-și vadă de treabă, să termine podelele, și nu te mai lega nici de noră-sa, că nu te văd bine! Las-o în pace! Bagi groaza în ea, nu vezi?! Plutonierul se ținu bățos. Ușurel, jupâne, că nu știi despre ce-i vorba! Ei, despre ce-o fi, că doar nu dau rușii peste noi! Bagi femeia-n sperieți! Eu am isprăvit, domnu. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că nu te văd bine! Las-o în pace! Bagi groaza în ea, nu vezi?! Plutonierul se ținu bățos. Ușurel, jupâne, că nu știi despre ce-i vorba! Ei, despre ce-o fi, că doar nu dau rușii peste noi! Bagi femeia-n sperieți! Eu am isprăvit, domnu. Mă duc, șopti bătrâna, și dădu să se retragă de-a-ndăratelea spre ușă. Încotro? o opri un jandarm. Du-te. Las-o să se ducă, spuse plutonierul. Du-te și-l adă pe băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca o șoaptă fierbinte, vocea băiatului ei adunată din scrisoare: Aici sunt de toate națiile prizonieri: ruși, belgieni, olandezi, francezi, polonezi, apoi din aliați: italieni, unguri, cehi, slovaci, croați, bulgari și cei din urmă nenorociții de evrei, pe care-i bagă zilnic pe coș ca pe Astrid, să nu vezi din ei decât un nor de fum negru și rânced care urcă spre cer. Se lăsă moale în țărână, răsuflând greu și-ntretăiat, cu privirile înecate-n lacrimi. Rămase nemișcată privind fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
privea, ședea și-l privea, nu-și mai lua ochii de la el. Fața aceea cu cât o privea mai mult îi amintea fața soțului ei, răposatul. Ești mecanic de locomotivă, nu? Dacă nu vrei să muncești unde vor ei, te bagă în lagărul de pedeapsă nr. 21, mai îngrozitor ca o închisoare. Buzele-i tremurau nestăpânit, și fața ei avea ceva orb și absent. Tremura toată, asudă și i se făcu rece. Setea lui îi ardea și ei acum gâtlejul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
buzele. I-au ars buzele, mamă, și mâinile și picioarele. Au smuls-o de lângă mine și au silit-o pe picioarele ei să intre în camera de gazare, adică să facă baie. Într-o cameră din asta, de baie, îi bagă și apoi vezi cum iese din ei fumul negru pe coș, că-ți face rău și pici jos când vezi... Au băgat-o în fabrica morții, și de-atunci... Vocea bătrânei era uscată și aspră. Se împrăștia și se sfărâma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să intre în camera de gazare, adică să facă baie. Într-o cameră din asta, de baie, îi bagă și apoi vezi cum iese din ei fumul negru pe coș, că-ți face rău și pici jos când vezi... Au băgat-o în fabrica morții, și de-atunci... Vocea bătrânei era uscată și aspră. Se împrăștia și se sfărâma în aer ca o țărână: Hai odată, ce faci? Cerboaica descoperi în traistă ulciorul. Rănitul scoase un sunet moale din gât. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
principale erau scoase din vagoane și îngropate în spatele depoului, sub stiva de zgură. Lucrau îndârjiți, încordați, pe muțește. Santinelele, cu armele la piept, mișcându-se automat de ici-colo, supravegheau cazna celor care se speteau scoțând fierăria din ateliere. Un lăcătuș băgat sub vagoane, întins pe linii, cu burta pe traverse, își sălta capul, nevăzut, și-i supraveghea pe nemți. Unu-n vagon opera cu ranga. Dezbătea o scândură, două și sculele "se scurgeau" în brațele lor ca aurul dintr-o visterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îl ocăra și-l ocărâse întotdeauna, speriată de scălâmbăielile lui răgușite, când își înțepenea gâtul și obrajii, cu ochii bolbociți în cap, și urla de-a surda, ca un lup la lună. Urla până răgușea de-a binelea, și-atunci băga-n răcori pe oricine dacă voia, și pentru asta nu-i trebuia mult să stea pe gânduri: un tufiș întunecos, o râpă, o văgăună găsea oriunde. Avea închipuirea vie și puterea sau slăbiciunea asta, care era o boală când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de toate pentru inima ta. Inimă cum are românul nu mai are nimeni." Păi da! Că asta l-a și dat gata! Asta l-a prăpădit. L-am văzut, că se vedea pe el că-i ceferist, mecanic, avea locomotiva băgată-n piele și-n oase și când a dat ochii peste cap ca o găină m-am gândit ce-o fi cu tine, dragu mamii, și-am început să caut semnele visului. Unde lovește visul? Uite unde-a lovit! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Atenția care i se da și agitația din jurul lui îi făceau bine.. După ce chibzui o clipă, doctorul acceptă. Irina și mama rămaseră pe culoar. Doi infirmieri bătrâni veniră c-o masă de tablă, pe roți, îl întinseră deasupra și-l băgară în sala de operații. Pe-o altă tablă-nvelită-n mușama, nemișcat ca un mort, acoperit c-un cearșaf, sta moș Țurcanu. Slăbise atât de mult, că nu-l mai recunoșteai. El, care semăna cu un urs de Dorna, voinic și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vorbesc altfel? Pe el l-a gogolit mama când era mic! Pe el l-a învățat carte! Lui i-a dat ce-a avut mai bun! Pe el l-a iubit cel mai mult, și-acuma... poftim! Drept răsplată, o bagă-n mormânt. Să-l laud? Nu, în tot cazul, dar tata zice că-i greu de judecat. Ai dreptate. Să-l judece faptele lui. Ce ne privește pe noi? Hai mai bine să ne grăbim. Trebuie să eliberez patul. Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe-aici. Tu n-ai să vii? O să venim împreună. Așa da, se-nvoi el. Rămâne moș Țurcanu. Păi vezi, răule? Numai la tine te gândești! Începusem să fiu gelos. Pe el? Îți iei năsucul la purtare, cârno. Pistruiato! Roșcato! Bagă de seamă, nu mă lua peste picior, că încă nu-mi ești nevastă. Pe alții-s gelos. Nu-s destui? Ei, na! Ei, na! Da, da, să nu-ți intre-n cap! Și doctorul te cam place! Ești într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bancă și se chirci ca un animal. E caraghios? Mașina întorcea la un colț.. Un automobil greoi o lovi și-o răsturnă. Gloanțele zburau ca fulgii de zăpadă într-o furtună din Alaska. Ofițerul scoase revolverul. Trase fără încetare. Adversarii băgară mașina lor în viteză. Dispărură. Ofițerul luă o altă mașină și-ncepu o goană fără rezultat. Când se-ntoarse, Zuta dispăruse. Pe trotuarul împroșcat de cioburi de sticlă și gloanțe, zăcea un trecător grav rănit. În apropiere staționa un vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
făcea curat în șură, ducea vitele până la Călina în mijlocul pădurii. Le dădea la apă în Călina, căci așa se numește acel râuleț de la marginea pădurii acum. Le tăia vâsc cu securea, iar după ce mâncau bine vitele le aducea acasă, le băga în grajd, apoi mânca și el. Se schimba în haine de sărbătoare, după care pleca și el la joc, unde era așteptat de fete ca să le joace. Căci multe-l doreau, de isteț și harnic ce era. Când a început
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
întrebat și pe alte persoane din sat. Din toate declarațiile a reieșit că Ghiță era cel care ar fi fost autorul crimei, crimă ieșită din comun. Ion, după ce a fost lovit cu o bâtă și culcat la pământ, i-a băgat făină de porumb pe gură și i-a îndesat-o pe gât cu melesteul, asfixiindu-l. Jandarmii l-au luat pe Ghițișor de acasă de la Oacheș, ducându-l la jandarmerie, anchetându-l și între timp administrându-i câte o porție de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că într-adevăr a avut relații sexuale cu noră-sa și cu mama lui, cu Rarița și că el i-a luat zilele lui Ion, care nu mai murea și, de frică că va vorbi, s-a gândit să-i bage făină pe gât cu un melesteu. Ghițișor a zăcut într-un paravan mult timp. Mirosea a hoit de la o poștă. După ce s-a spovedit la trei zile și-a dat duhul. Cât el a trăit mergea la biserică, dar s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]