3,263 matches
-
probabil dreptate. Multe lucruri din astea se petreceau pe atunci, deși noi nu vrem să o recunoaștem. Poate sunteți unul dintre criminali. Dar nu cred asta. Nu mă întrebați de ce. E doar o bănuială. Nu credeam că psihiatrii pot avea bănuieli. Bănuielile sunt tot ce avem, domnule van Pels. Dar ceea ce aș vrea să aflu este de ce sunteți atât de hotărât să credeți că sunteți unul dintre criminali. Așa îmi aduc aminte. Mă bântuie și în vise. Mă așteptam să răsfoiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dreptate. Multe lucruri din astea se petreceau pe atunci, deși noi nu vrem să o recunoaștem. Poate sunteți unul dintre criminali. Dar nu cred asta. Nu mă întrebați de ce. E doar o bănuială. Nu credeam că psihiatrii pot avea bănuieli. Bănuielile sunt tot ce avem, domnule van Pels. Dar ceea ce aș vrea să aflu este de ce sunteți atât de hotărât să credeți că sunteți unul dintre criminali. Așa îmi aduc aminte. Mă bântuie și în vise. Mă așteptam să răsfoiască iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
unei noi vieți a acelei femei care deretică un apartament, pentru băiatul care credea că e în siguranță. Plângeam pentru o lume care vedea că se apropie un război, care se temea de ce-i mai rău, dar nu avea nici o bănuială cât de rău putea să fie acest mai rău. Plângeam pentru o lume care, cu toată suferința ei, nu auzise de lagărele de concentrare, de dușurile comune care împrăștiau moartea, de coșurile care scoteau cenușă umană și nici despre experimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la diagramele Împrăștiate pe covor, În timp ce degetele sale păroase Îndesau tutun În pipă. Verigheta Îi strălucea pe deget. Fima Încercă În van să-și alunge din minte imaginea aceluiași deget Împungând cu exact aceeași mișcare labiile Yaelei. Imediat căzu pradă bănuielii că era mințit și Înșelat, că Yael se ascundea de el În dormitor, plângând pe Înfundate, cu hohote neauzite care Îi scuturau umerii, Înăbușindu-și lacrimile cu perna, așa cum plângea uneori În timp ce făceau dragoste sau așa cum plângea Dimi uneori, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
agenda de buzunar, observând cruciulițele desenate În ea de două ori pe lună și amintindu-i Ninei la cafea, ascuns În spatele ziarului, că era timpul să-i acorde lui Fima tratamentul periodic, ca să nu se usuce de tot. Dar această bănuială nu scădea cu nimic afecțiunea sa față de Uri, bucuria fizică și euforia care Îl cuprindeau Întotdeauna În prezența charismaticului său prieten. O dată la câteva săptămâni Nina se ivea pe neașteptate pe la zece-unsprezece dimineața, parca Fiatul prăfuit În fața micului bloc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
singurătate la modul general. Și mai ales să se Înarmeze cu multă răbdare. — M-am Întors din Amsterdam simțindu-mă foarte vinovată, de-abia stăpânindu-mi impulsul de-a mă spovedi lui, dar el n-avea nici cea mai mică bănuială. Dimpotrivă. În decursul anilor ne obișnuiserăm să stăm uneori În pat după ce copiii adormeau și să citim Împreună reviste din care Învățam să facem lucruri pe care nu le știuserăm Înainte. Compromisul, considerația și concesia coloraseră viața noastră sexuală Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
astea. Nici nu se punea problema să renunț la idee pur și simplu, să-l sun și să-i explic că sunt din nou fericită cu soțul meu și că nu pot periclita acest lucru doar pentru că am eu o bănuială că perspectiva mea asupra iubirii ar putea fi schimbată în bine. Nu. Prea prudent. Nu era pentru mine. Nu puteam concepe să trăiesc cu regrete. Mark mă urmări citind prospectele, calculând dozele de paracetamol. Nu s-a obosit să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o rochie simplă din in cu bretele, de culoarea ciocolatei, la care-și pusese ca accesoriu un lanț de aur masiv. M-am simțit instantaneu prea îmbrăcată. Mă bucuram că nu citisem mai multe articole ale Lisei, pentru că aveam oribila bănuială că mi-ar fi confirmat că această femeie își alesese vestimentația folosindu-și o perspicacitate pe care eu nu o voi putea înțelege sau egala niciodată. Ce bem? întrebă Ed stabilind că el va face onorurile de gazdă. Rachel, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tălpășița și nu se mai Întoarse niciodată. La Paris nici nu-i trecuse prin minte că Jukovski ar fi putut fi pederast și se Întrebă neliniștit acum dacă existase În comportarea lui ceva care să fi Încurajat o astfel de bănuială legată de propria persoană. Desigur, Își trecea uneori brațul pe sub cel al rusului În timpul plimbărilor Îndelungate sau Îl prindea de umăr În vreme ce sublinia mai pătimaș vreun aspect al discuției, dar nu era nimic mai mult decât purtarea normală Între doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Începu să se Întrebe dacă nu era cumva și o modalitate de a-l asigura că nu Îi pusese, cum se spunea, „gând rău“. Era perfect capabilă de o atare sensiblitate și subtilitate, iar respectul lui crescu, În loc să scadă, odată cu bănuiala că, dincolo de exteriorul calm, de domnișoară bătrână, se ascundea o inimă ale cărei bătăi se Întețeau când era el prin preajmă. Nu era frumoasă, ceea ce era bine, fiindcă nu Încuraja bârfa, dar nici ștearsă nu era. Avea trăsături plăcute, regulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
făcu aranjamente pentru ca Alice să ocupe timp de câteva luni apartamentul lui, pentru a se bucura de mai mult confort și pentru a justifica cheltuiala cu salariul plătit familiei Smith. Alice era Încântată de condițiile din De Vere Gardens, În ciuda bănuielii că Smith trăgea la măsea și că motivele lui Henry pentru rămânerea În străinătate nu erau tocmai curate. „Henry Își face de cap pe continent cu o romancieră“, Îi scrise ea lui William, care Îi transmise amuzat formularea fratelui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi stârnea teama. Nu se Îndoia că Fenimore se omorâse și era destul de devastat de tragismul acestui fapt, dar lucrul de care Îi era cu adevărat frică era că ar fi putut găsi dovezi că făcuse pasul din cauza lui. Corectitudinea bănuielilor cu privire la primul aspect i se confirmă de Îndată ce văzu, din interiorul apartamentului, fereastra de la care căzuse Fenimore - nu era cu putință ca un adult, oricât de amețit de febră, să cadă de acolo accidental -, dar a doua posiblitate se dovedi mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intim primită de la el. Se vedea că Își ținuse cu conștiinciozitate legământul de a distruge corespondența dintre ei, căci supraviețuiseră doar câteva epistole scurte, recente, majoritatea bilete banale referitoare la planificata lui vizită la Veneția. Le distruse și pe acelea: bănuiala că amânările repetate ale vizitei ar fi contribuit la starea ei de depresie continua să Îl macine. Dar descoperirea care Îl tulbură cel mai tare fu un pasaj din jurnalul ei, aparent o idee pentru o povestire: “Închipuiți-vă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
despre care nu știuse nimic, să renunțe la Mary și să Îi ajute pe Îndrăgostiți să fugă. Dramaturgul hotărâse ca eroul său, nedumerit de prezența lui Round, să Încerce să Îi afle intențiile Îmbătându-l, În timp ce Round Încerca să adoarmă bănuielile lui Guy prin aceeași metodă, astfel că beau fiecare În cinstea celuilalt și se prefăceau amețiți, când de fapt se descotoroseau de băutură turnând-o În ghivecele cu flori, În vaze și alte recipiente aflate la Îndemână. Dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceea ce se petrece în mintea unui băiat de cincisprezece ani care vrea de bună voie să se ducă neapărat acolo unde se luptă și - lucru pe care l-ar putea bănui sau chiar cunoaște din cărți - unde moartea face ravagii. Bănuielile se perindă una după alta: să fi fost asaltul unor torente afective ce dădeau pe dinafară, cheful de a acționa de capul meu, dorința de a crește mai repede, de a ajunge adult, bărbat între bărbați? Probabil că pentru ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmă Hofer a învinuit America drept țară de origine a dogmelor de ultimă oră - acolo, noul în sine și de dragul noutății ar fi valoros și bun pentru afaceri -, el a fost înjurat drept comunist travestit și, totodată, a apărut o bănuială care, ce-i drept - așa cum se obișnuia atunci -, a putut fi trecută definitiv sub tăcere, dar care a fost reînnoită decenii mai târziu. Cercetători ai arhivelor afirmau că serviciile secrete americane, CIA, ar fi promovat, din calcul politic, pictura numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dus la unul care nu-i Încă la pârnaie, dar e polițist vestit. Apoi v-ați dus cu toții la țară, răposatul Muñagorri a mierlit-o, don Formento și un nerod au venit să mă deranjeze și eu am intrat la bănuieli. Mi-ai zis că ți se furaseră scrisorile. Chiar mi-ai dat de Înțeles că le furgăsise Formento. Voiai ca oamenii să vorbească de scrisori și să-și Închipuie nu știu ce istorii cu tine și cu dama. După minciună, ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aproape nebun, și a ta, don Anglada, care te dai drept amantul damei și nu o dată te-ai jucat de-a tartorul. A lăsat cuțitașul În odaia ta, să-l găsească poliția. Mie mi-a adus cartea cu poze, pentru ca bănuiala mea să cadă tot asupra ta. Fără să-i stea nimeni În cale, a ieșit pe terasă și a Înfipt pumnalul În Muñagorri. Ocupați jos cu taurii, argații nici nu l-au zărit. Asta-i Providența. Omul a făcut totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ochii de vreo alte câteva. — Se petrece o chestie grosolană. Una cât caru. Matale, domne, care ați dus păsemne o viață mai curând spălăcită, Între Închiriere și Închisoare, cum s-ar zice, nu puteți nici cu manda să dați cu bănuiala că ce-i cu mine. Io am trăit dân plin, da nici c-am avut vro belea care să nu-i vin pă loc de hac. Că uite: când Dolly Sister mi-a glisat gogoașa aia cu fiu natural, bătrânu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am Început deducțiile În după-amiaza când don Anglada și doña Barcina mi-au istorisit discuția purtată despre Comandor În ajunul primei morți. Cele ce mi-ați spus după aceea, răposatul Ricardo, Mario Bonfanti, tu, trezorierul și medicul, mi-au confirmat bănuielile. Iar scrisoarea lăsată de bietul băiat explică totul. Așa cum spunea Ernesto Ponzio: Destinul, care e prolix, Nicicând nu coase fără nod. Moartea bătrânului Sangiácomo și cărțulia acesta care poartă masca anonimatului ne ajută să pătrundem misterul. Dacă nu l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
părea adevărat, nimic n-a fost Întâmplător În viața lui. Să Începem cu ceea ce pricepi: istoriile de fuste. Printre ele figurează baroneasa de Servus, Sister, Dolores și Vicuña; bătrânul i-a oferit amoruri pe tavă, fără să-l bage la bănuieli. Îți spun asta, don Montenegro, cu atât mai mult cu cât probabil că te-ai Îngrășat ca juncanii, mulțumită comisioanelor. Chiar și Întâlnirea cu Pumita pare mai aranjată decât alegerile din La Rioja. Cu examenele de avocat, la fel. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu puține insulte. Apoi s-a petrecut chestia cu trabucul. Din pricina glumei făcute de muscal, hanul tău a pierdut un cerșetor serios. Limardo și-a mărturisit vina, dar de data aceea nu l-ai pedepsit, pentru că intraseși de-acuma la bănuieli că urmărea ceva cum nu se poate de urât cu toate acele umilințe. Până atunci totul fusese o chestiune de lovituri sau injurii; Limardo a căutat o jignire mai profundă; când te-ai certat cu doamna, bărbatul a adunat publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dar ăla a continuat să-i tragă clopotele damei, și atunci cei doi s-au Încăierat pe bune. Te aflai În fața unei chestiuni Încurcate: talismanul putea fi pitit oriunde. La prima vedere, singurul loc care părea mai presus de orice bănuială era casa. Și asta din trei pricini: acolo te instalase pe tine; acolo ți-a Îngăduit să locuiești singur după incendiu; chiar Tai An Îi dăduse foc. Dar bănuiesc că omul a luat-o razna: În locul tău, don Pancho, ciubărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
omisiune nu celei mai justificate invidii, ci naturalei modestii a artizanului care Își cunoaște limitele. Parcurgând indolent paginile acestui opuscul meritoriu, somnolența de moment ne e zguduită de o mențiune ocazională: cea a lui Lambkin Formento. Ne roade o inspirată bănuială. Există oare, În carne și oase, asemenea personaj? Nu cumva e, oare, vorba de o rudă, sau măcar de un ecou, al acelui Lambkin, fantoșa imaginară care și-a Împrumutat augustul nume unei satire de Belloc? Farse ca aceasta reduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să creadă că am găsit dezlegarea enigmei pe scara vamei de la Dana Sud. L-am felicitat pe NN pentru memoria sa extraordinară și, fără să-i dau răgaz, l-am iscodit: — De unde scoți atâtea istorii, amice? Răspunsul mi-a confirmat bănuiala subită. Mi-a zis că pe toate, sau aproape pe toate, i le povestise Nierenstein, iar pe celelalte, Nicasio Medeiro, marele tovarăș de șuete al răposatului. A mai adăugat că cel mai nostim e că Nierenstein le povestea tare prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]