3,362 matches
-
spuse Lanark mai amabil. Poți spune pămîntului că aș fi preferat un sfîrșit mai puțin obișnuit, adică, să fiu lovit de un fulger, de exemplu. Dar sînt pregătit să primesc moartea așa cum e. Șambelanul dispăru. Lanark îl uită, își propti bărbia în mîini și rămase acolo, urmărind mersul norilor. Era un bătrîn obișnuit, ușor îngrijorat, însă bucuros să vadă lumina pe cer. AM îNCEPUT SĂ FAC HĂRȚI CÎND ERAM MIC ȘI PUNEAM ACOLO LOCURI, RESURSE, UNDE SE AFLĂ DUȘMANII ȘI UNDE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avea urechi, iar ochii ― doi ochi omenești ― te priveau printr-un dom perfect lins, de plastic chirurgical. În oarecare măsură putea fi considerat un norocos: de la ochi în jos, partea inferioară a feței era intactă. Avea un chip. Nasul, gura, bărbia și gâtul îi erau umane. În rest, asemănarea cu o făptură normală depinde în mare măsură de concesiile pe care observatorul era înclinat să le facă. Ori în momentul acela Gosseyn nu era dispus să facă vreuna. El optase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
băgă de seamă că nu era singurul curios din cameră. Ceilalți doi bărbați, Hardie și monstrul se aplecaseră înainte. Ochii albaștri și cei galbeni bruni luceau cu o sclipire avidă. Fata se ghemuise în fotoliul ei, cu genunchii strânși sub bărbie, una dintre mâini ducând țigara la buze. Aspira fumul ca un automat, dar nu-l inhala; îl ținea numai în gură și apoi îl sufla. Și asta fără întrerupere. Din cei patru, Thorson se dovedea cel mai calm. Cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-l pună în libertate. Asta era sigur că nu se va mai repeta, dar pericolul venind din partea lui Thorson nu va fi niciodată nici cert, nici de neânlăturat, atâta vreme cât va avea limbă și va putea vorbi. Așteptă. Thorson își scărpină bărbia. ― Gosseyn ― zise el ― atacul de pe Venus a intrat într-o fază curioasă. În condiții normale, s-ar putea spune chiar că a eșuat... Aha! știam eu c-o să te intereseze. Dar ca acest eșec să devină sau nu o realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cele mai criptice semne. Iată descrierea directă și simplă a desenului : În centru se afla conturul feței mele, fără urechi, ca o mască stranie și diafană. Ochii, mai mici și mai depărtați decât îi am, priveau parcă spre înăuntru. Linia bărbiei părea o mângâiere a creionului. Gura, mult accentuată, domina toate cele trei elemente ale feței. (Țineam între dinți vechea mea pipă „en corne“.) Sprâncenele subliniau și ele un spațiu esențial deasupra căruia fruntea și părul mi se contopeau în rotocoale
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fruntea și părul mi se contopeau în rotocoale de fum. Lipită de obrazul meu, acolo unde ar fi trebuit să-mi fie urechea stângă, se afla Zenobia. Părea un cercel uriaș sau o lampă-infuzor întinsă până unde mi se termina bărbia. Era înfățișată ca un cerc cu 13 cili dintre care 3 dubli, toți pe partea stângă. Al treilea, al patrulea și al șaptelea cil porneau de sub mediana superioară. În interiorul primului cerc se desena un al doilea, format din numeroase gene
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
linii, se sprijinea pe două piciorușe cu spațiul dintre ele umbrit, încrustate într-un aparent suport oval înclinat și el spre stânga. În dreapta ovalului, o linie între Zenobia și mine, înclinată tot spre stânga, îmi atingea partea de jos a bărbiei. În sus, Zenobia nu trecea de pomeții obrajilor mei, bine accentuați; în jos, cu piciorușe cu tot, abia îmi ajungea la limita bărbiei. În dreapta desenului, un con de umbră subțire și ascuțit, cu vârful în sus, marca vidul. Senzația de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ovalului, o linie între Zenobia și mine, înclinată tot spre stânga, îmi atingea partea de jos a bărbiei. În sus, Zenobia nu trecea de pomeții obrajilor mei, bine accentuați; în jos, cu piciorușe cu tot, abia îmi ajungea la limita bărbiei. În dreapta desenului, un con de umbră subțire și ascuțit, cu vârful în sus, marca vidul. Senzația de straniu și de diafan se degaja mai ales din ansamblu, zămislit parcă din transparențe și palori... Al doilea desen, intitulat „Starea Lumii“, n
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu-l depășesc nici cu un milimetru. „Nu știu“, am răspuns. „A trecut pe aici o singură dată și atunci nu eram acasă.“ „Să nu minți !“, m-a avertizat Vizitatoarea. Acum îi vedeam bine obrajii ușor veștejiți, contururile moi ale bărbiei, cuta dintre sprâncene. Se cam răstea la mine, i-aș fi tras peste ochi pălăriuța aia de pichet. Scormonea în geantă, căuta ceva acolo... * Pe aeroportul din Nairobi, un Boeing 747, având la bord 361 de pasageri, s-a lovit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care mi-a mușcat într-o bună zi degetele, pe când voiam să-mi tai unghiile, la catarama curelei care mă izbea, făcându-mi vânătăi în fiecare dimineață când îmi scuturam de praf pantalonii, la afurisita de lamă care îmi zgâria bărbia de câte ori voiam să mă rad, la crenguța de prun care încercase, într-o seară, să-mi scoată ochii, la ciocanul care mă izbise cu dușmănie, înnegrindu-mi o unghie numai pentru că trecusem pe lângă el, și așa mai departe. Sigur, asemenea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
avea urechi, iar ochii ― doi ochi omenești ― te priveau printr-un dom perfect lins, de plastic chirurgical. În oarecare măsură putea fi considerat un norocos: de la ochi în jos, partea inferioară a feței era intactă. Avea un chip. Nasul, gura, bărbia și gâtul îi erau umane. În rest, asemănarea cu o făptură normală depinde în mare măsură de concesiile pe care observatorul era înclinat să le facă. Ori în momentul acela Gosseyn nu era dispus să facă vreuna. El optase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
băgă de seamă că nu era singurul curios din cameră. Ceilalți doi bărbați, Hardie și monstrul se aplecaseră înainte. Ochii albaștri și cei galbeni bruni luceau cu o sclipire avidă. Fata se ghemuise în fotoliul ei, cu genunchii strânși sub bărbie, una dintre mâini ducând țigara la buze. Aspira fumul ca un automat, dar nu-l inhala; îl ținea numai în gură și apoi îl sufla. Și asta fără întrerupere. Din cei patru, Thorson se dovedea cel mai calm. Cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-l pună în libertate. Asta era sigur că nu se va mai repeta, dar pericolul venind din partea lui Thorson nu va fi niciodată nici cert, nici de neânlăturat, atâta vreme cât va avea limbă și va putea vorbi. Așteptă. Thorson își scărpină bărbia. ― Gosseyn ― zise el ― atacul de pe Venus a intrat într-o fază curioasă. În condiții normale, s-ar putea spune chiar că a eșuat... Aha! știam eu c-o să te intereseze. Dar ca acest eșec să devină sau nu o realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se aflau deja acolo. După vreun minut sosi și Morton, împreună cu căpitanul Leeth. Ședința începu. Vizibil enervat, Morton se plimba de colo până colo prin fața oamenilor. Părul lui, de obicei lins, era ciufulit. Paloarea feței îi accentuă și mai mult bărbia agresivă, proeminentă. Oprindu-se din mers, spuse, cu o voce gravă, aproape stridentă: - Pentru a ne încredința că planul nostru a fost bine pus la punct, îi rog pe toți specialiștii să-și expună, pe rând, rolul pe care urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
legale. "Ce-o fi căutând aici? se întrebă el în gând. L-o fi rugat Kent să facă o anchetă?" Siedel era un bărbat voinic, cu niște ochi negri, strălucitori. - Nu m-ai înțeles bine, îi spuse el, mângâindu-și bărbia. Dar îmi dau seama că te consideri în legitimă apărare. Grosvenor își schimbă tactica. - Te referi la metoda de învățământ pe care o aplic acestor oameni? îl întrebă el. Nu simțea nici o mustrare de cuget. Oricare ar fi fost motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
reconstituise imaginea: sala de judecată, pe domnișoara Elena Gorjan în prim-plan, cu o pălăriuță cu pană ce-i stătea ca o creastă pe vârful capului, cu un nas care, din grabă, îi ieșise cam lung și cam căzut spre bărbie, și puse de la el, îndărătul ei, un obraz de paznic cu mustață falnică. Pe amantul femeii, doctorul Bastaki - tată de copii -, și pe unul din avocații apărării, domnul Horia Rosetti, n-a mai avut timp să-i schițeze, deși în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vizitii agitați, case cu unu-două etaje, ale căror ferestre oglindeau razele, magazine cu firme pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbrăcați parcă toți la fel, se potriveau unii cu alții. Doamne cu pălării acoperite de eșarfe legate bine sub bărbie, cu talie nefiresc de subțire și straie grele, până-n pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ajută! Epiharia avea fața rotundă, ca de copil, pielița obrazului albă și o gropiță tot rotundă, ca un bumb, sub buza de jos. Din păr nu i se vedea decât o șuviță, pânza baticului îi cobora peste urechi, trecea pe sub bărbie, strângând-o, și se înnoda nevăzut undeva, la ceafă. Căutătura ei era serioasă. Bărbatul arăta obosit. Avea, slavă Domnului, voce fără gând ascuns, voce necăjită, așa că femeia se simți iar la larg cu sufletul. — Unde poate înnopta un om fără
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
roșie și usturimi, dacă nu chiar vânătăi, nu? Îți dai seama la ce-ți supui organele interne? Papa se înroșise, eu simțeam că mă sufoc. Dar doctorul Gerota, cu aerul lui de nobil luptător, cu părul dat pe spate și bărbia voluntară, m-a executat cu liniște, fără să i se înmoaie inima de doctor: Uite cum gâfâi, plămânii dumitale sunt ca la presa de la închisoare, unde-i bagă pe criminali. Sigur ai migrene și amețeli, bănuiesc că și hemoragie nazală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fața pătată cu o batistă cu margini dantelate, iar alături, adormită, o adolescentă de vreo 14 ani. S-a uitat la florile pomului care rămăsese în urma trăsurii de poștă, și-apoi iar la fată: avea ceva mai fin decât ele. Bărbia nu-i era căzută dizgrațios în piept, cum se întâmplă la unii, ci îndreptată ușor spre umăr, ca un căpșor de pasăre. Nu se vedea că respiră, buzele erau moi, parcă abia fuseseră închise. Ochii cusuți de genele negre, strânse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care erau nevoiți să le publice, care te vindecau miraculos de toate bolile, cum e, de o pildă, cel cu Apa de Genova, bine plătit, se-nțelege, sau cel cu leacul contra microbilor pleșuviei. De când cei mai mulți tineri preferă mustața, în locul bărbii, bărbierii au și mai mult de lucru, nu prididesc. Și nici pletele nu mai sunt la modă, a răspuns Pavel, cu ton de împăcare. Ceva mai mulțumit, fiindcă în privința asta putea fi socotit foarte tânăr, Procopiu își mângâie mustața neagră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-l puse cu grijă în buzunarul surtucului, să nu se boțească. Apoi se înclină în fața surorii lui Jacques, cum văzuse că fac bărbații importanți, ca domnul Cazzavillan în fața nevestelor redactorilor, dar fata pufni în râs și-l apucă de bărbie, ridicându-i-o spre ea. Așa a putut el să vadă că nu arată deloc bine, în dimineața asta, un obraz crescut ca aluatul de cozonac, altul subțirel. Dar îmbujorată la amândoi. Pentru Nicu, chipul domnișoarei Iulia era ca farurile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
salutat-o și a vrut să-i vorbească, noroc că s-a apropiat de ei și părintele, cu veselie, bine a făcut, că ea s-a pierdut cu firea și obrazul i-a devenit stacojiu până și-n gropița din bărbie. Din vorbă-n vorbă și pornind de la străinul Dan Crețu, cu care fusese ea nu demult singură în biserică, se pare că domnul nou-venit, care era Șef al siguranței publice, aflase ceva ce-l interesa, despre icoana dispărută. Părintele s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ore din zi ar fi dus farfuriile și paharele celor adunați la o masă, într- atât îi plăcea să îi vadă pe alții mâncând. „Sufletul cheamă îngerii când mănâncă“, se zicea în tradiția lui de zartosht și de-aceea, acasă, bărbiile aplecate peste aburii de abgusht nu-i păreau decât semne de bun augur. „Oamenii bântuiți de neliniște nu cinează împreună cu ceilalți“ era o altă prezicere a credințelor lui, astfel că zăngănitul furculițelor și al lingurilor era tot ce i se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cerul alb, ca o crustă de sare, se lipea de platoul uscat și Omar se gândi iar la Yazd. Desprinse tabloul din cuiul în care îl mutase, mai jos, ca să-l poată vedea stând în pat, și-l ținu sub bărbie, ca pe-o oglindă, atunci când se bărbierea. O secundă îl zări pe împărat cu picioarele desculțe în cer și, lângă el, pe amant, pe adoratul Hefestion: lumea e doar o poveste de dragoste, de moarte ori de atac. Îndreptă tabloul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]