16,324 matches
-
zgîrieturile lui. Jerry, m-am gîndit, se Întoarce acasă Jerry. Am rostit În minte cuvîntul ÎNVIERE și l-am lăsat să licărească. M-am așezat la pian și m-am jucat cîntînd cîteva refrene vesele, doar ca să-mi dezmorțesc degetele bătrîne, În așteptarea pașilor de pe scări ; apoi am atacat o melodie de Cole Porter, „Miss Otis Regrets” și „My Heart Belongs to Daddy”. Dac-ar fi să aleg, aș prefera să fiu Cole Porter decît Dumnezeu. Apoi am trecut la Gershwin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de toți și silă mi-e de tot. Singur În singurătatea mea. Din cauza lor. Mă sting. O, ce final amar ! N-or să mă vadă niciodată. N-or să știe. Și nici n-o să le fie dor de mine. SÎnt bătrîn și-i trist să fii bătrîn, să fii bătrîn e trist și-obositor.” M-am uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Ce-ar fi să luați loc să ne povestiți? Îl pofti tînărul. Rowe se simțea ca În fața unor copii ahtiați după povești. De bună seamă că adunîndu-le anii, n-ar fi trecut de 50. Iar el se simțea mult mai bătrîn. — Am avut impresia că oamenii care voiau să pună mîna pe cozonac ar fi fost În stare de... orice violență. Le povesti despre vizita infirmului, despre insistența lui și gustul acela ciudat al ceaiului. Ochii de un albastru spălăcit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
slujnica părea să aibă aceeași vîrstă ca și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc, zbîrciți și uscați ca ai unei călugărițe. Doamna Bellairs e acasă? o Întrebă Hilfe. Bătrîna slujnică Îi măsura cu o privire iscoditoare, caracteristică acelora care trăiesc Într-o mînăstire. — SÎnteți așteptați? Întrebă ea. — A, nu, am venit așa, zise Hilfe. SÎnt un prieten al reverendului Topling. — Știți, doamna Bellairs dă una din seratele ei, explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
noi! — Spuneți că rezultatele sînt proaste uneori? lansă Rowe un balon de Încercare. Într-o Încăpere alăturată sună telefonul. — Cine-o fi dobitocul? izbucni doamna Bellairs. Toți prietenii mei știu că nu trebuie să mă cheme la telefon miercuri seara... Bătrîna slujnică intră În salon, anunțînd cu un fel de silă: — Cineva dorește să vorbească cu domnul Rowe. — Bine, dar nu pricep, zise acesta. Doar nu știa nimeni că... — V-aș ruga să terminați cît mai repede convorbirea, Îi spuse doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rog!“ repetă el, dar Își dădu seama că, fiind copil, nu va putea s-o convingă. Doar nu Împlinise nici opt ani! Vedea În vis fereastra zăbrelită a camerei copiilor, de la etajul al doilea. Deodată, la fereastra asta apăru fața bătrînei sale dădace, care-i făcea semn să intre În casă. „Mamă, mi-am omorît soția, și sînt căutat de poliție!“ repetă el. Dar maică-sa zîmbi și-i spuse, scuturînd din cap: „Băiețelul meu n-ar fi În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spate, Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii scriu despre aceste lucruri ca și cum ar mai fi reale; dar ele au dispărut cu desăvîrșire, deși apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe cînd acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre cotidiene, nimeni nu se interesa de un caz atît de neînsemnat. Poate că doar vreo cîțiva comisari de poliție, prea bătrîni ca să priceapă că erau depășiți de evenimente, mai primeau de la superiorii lor binevoitori și răbdători sarcina să se ocupe de anchetarea unui fleac de asasinat. Își trimiteau probabil unii altora rapoarte detaliate, și poate chiar li se dădea voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îndoia că rezultatele anchetei erau luate mai În serios decît mîzgălelile acelor pastori năstrușnici care Încă se mai căzneau, În parohiile lor rurale, să găsească argumente Împotriva doctrinei evoluționiste. Parcă-l auzea pe unul dintre inspectori spunînd: „Săracul Cutare! E bătrîn, hai să-i Încredințăm din cînd În cînd cîte un caz de crimă. Pe vremea lui, știți, se acorda multă atenție crimelor, așa că asta Îi dă impresia că e mai folositor. CÎt despre rezultate... firește că n-are de unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că e mai folositor. CÎt despre rezultate... firește că n-are de unde să știe că n-avem timp să-i citim rapoartele“. Sorbindu-și cafeaua și citind pentru a nu știu cîta oară ziarul, Rowe se simțea solidar cu acei bătrîni comisari care-și publicau memoriile sub titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte din lumea lor, ca și asasinul lui Cost, desigur. Îi era ciudă pe Willi Hilfe, care luase totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un adăpost În altul. — Dormiți Într-un adăpost? — La drept vorbind, da, spuse omulețul, cu aerul că-și mărturisește o manie. Mi-e prea frică de bombe. Numai că Într-un adăpost nu prea se poarte dormi. (Părea și mai bătrîn din pricina valizei, prea grea pentru el.) Unele persoane sînt lipsite de cuviință, știți, sforăie sau se ciondănesc Întruna... De ce ați luat-o prin parc? Îl Întrerupse Rowe. Doar nu e cel mai scurt drum! Voiam să mă odihnesc un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dintr-o perioadă Încă vie În memoria lui, că o asemenea amenințare planase asupra Parisului; dar faptul că Anglia se afla În război cu Italia Îl zguduise ca o inexplicabilă catastrofă. „Italia?!“ exclamase el. Două dintre mătușile lui - amîndouă fete bătrîne - se duceau În fiecare an În Italia să picteze. Digby Își amintea și de pînzele primitivilor de la National Gallery, precum și de Caporetto și Garibaldi (numele acestuia din urmă servea drept marcă pentru un sortiment de biscuiți). De asemenea, de reclamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
strălucească În fața lui Johns... Hoinărind printre gardurile de nuiele, Își lăsa gîndurile să vagabondeze. Era o grădină luxuriantă, care ar fi fost o Încîntare pentru un copil, dar era rezervată exclusiv unor adulți căzuți În mintea copiilor. Ici-colo, cîte-un măr bătrîn și parcă sălbatic se Înălța peste vreun boschet de trandafiri, peste vreun teren de tenis sau peste ferestruica unui closet transformat În magazie de către grădinar - un bătrînel ce-și semnala de departe prezența prin zgomotul coasei ori a roabei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
creat un fel de cordon sanitar. Așteptă Încă o jumătate de ceas, fără să facă nimic, apoi se dădu jos din pat și merse spre raftul de cărți. Cărțile, Însă, nu promiteau cine știe ce distracție - Îndeosebi Înțelepciunea dogmatică a unor Învățați bătrîni: Crezul meu de Tolstoi, Psihanaliza vieții cotidiene de Freud, o biografie a lui Rudolf Steiner... Digby luă cartea lui Tolstoi și, deschizînd-o, văzu pe marginile unor pagini urmele șterse, dar Încă vizibile, ale unor linii trase cu creionul. Și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de an... Și apoi, nu e neapărat nevoie să urăști ca să ucizi: poți ucide pe cineva pentru că-l iubești...“ Digby simți din nou o strîngere de inimă și o amețeală ciudată. Se Întinse pe pernă, și parcă-l auzi pe bătrînul patriarh cu barba lungă, șoptindu-i la ureche: „Refuz să recunosc vreun stat sau vreo națiune... Nu pot să iau parte... nu pot să iau parte...“ Cu ochii larg deschiși, visă despre un om - se prea poate să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de asemenea deoparte: o suferință personală Îl izolase și-l ascunsese Întocmai ca o babă... Cine să fi fost? Nu-și putea aminti. Războiul și tot ceea ce se Întîmpla În jurul lui nu păreau să-l privească direct. Digby simțea că bătrînul patriarh se Înșelase: fusese prea obsedat de mîntuirea propriului său suflet. Nu e oare mai bine să iei parte chiar la crimele acelora pe care-i iubești, să le Împărtășești la nevoie și ura, și să suferi laolaltă cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Conway, și nici Stone. Am trecut prin destule Încercări grele și voi ști să Înfrunt adevărul!“ Nu era stăpînit doar de teamă: simțea În el și curajul neobosit, și spiritul cavaleresc al adolescenței. Nu mai avea senzația că-i prea bătrîn și prea apăsat de propriile-i deprinderi ca s-o poată lua de la Început. Închise ochii și rechemă imaginea lui Poole. La poarta subconștientului său se Înghesuia o mulțime de reminiscențe confuze, cerînd să iasă la lumină: o carte intitulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe. Surdă ca un pietroi. — Bună seara, zise bătrîna. Aud că s-a dat alarma. — Da, spuse Rowe. — Scandalos! exclamă bătrîna, și urmă să-și desfășoare lîna. — Vreau negativul, mîrÎi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ținea strâns de penis, de parcă aceste prime orgasme de după ciocnire ar fi celebrat un eveniment unic. Privirea ei dusă îmi amintea de guvernatoarea italiană angajată de contabilul-șef milanez la care stătuserăm o vară la Sestri Levante. Aceasta, o fată bătrână și afectată, își dedicase toată viața organului sexual al băiatului de doi ani pe care-l îngrijea, sărutându-i necontenit micul penis, sugându-i gonada aproape s-o înghită, arătând-o tuturor cu o imensă mândrie. Clătinam înțelegător din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din Liverpool care fusese peste tot și făcuse tot ce se putea face sub soare; o blondă timidă și prostuță, care-i plăcea în mod evident lui Catherine, judecând după felul cum deseori mi-o arăta; și o femeie mai bătrână, cu chip obosit și sâni grei care lucrase cândva la o benzinărie de pe Western Avenue - păreau să formeze o brigadă sexuală rudimentară, capabilă într-un fel sau altul să satisfacă toți clienții. Am oprit lângă refugiu. Când am înclinat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sâni grei care lucrase cândva la o benzinărie de pe Western Avenue - păreau să formeze o brigadă sexuală rudimentară, capabilă într-un fel sau altul să satisfacă toți clienții. Am oprit lângă refugiu. Când am înclinat capul spre ea, femeia mai bătrână păși în față. Se sprijini de portiera pasagerului, cu brațul drept, puternic, lipit de stâlpul cromat al geamului. După ce urcă în mașină, le făcu semn cu mâinile celor două tovarășe, ai căror ochi sclipeau ca ștergătoarele de parbriz pe sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale psihicului ei ce aveau să iasă la suprafață numai la capătul vârstei de mijloc. Am fost uimit de liniile precise pe care le formau aceste vânătăi în jurul gurii sale largi. Acele adâncituri morbide semănau cu cele ale unei fete bătrâne egocentrice cu un trecut de iubiri nefericite. Mai departe, alte contuzii îi apăreau pe brațe și umeri, urmele lăsate de coloana de direcție și panoul de instrumente, ca și când acești amanți o bătuseră cu o serie de ustensile grotești dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mă obișnuiesc cu îmbrățișările și pozițiile sale. Am vizualizat fanteziile pedofililor satisfăcuți, în stare să închirieze corpurile copiilor răniți în accidente pentru a le potoli și iriga rănile cu propriile lor organe sexuale desfigurate de cicatrice, și acelea ale pederaștilor bătrâni penetrând cu limba anusurile artificiale ale adolescenților colostomizați. Orice aspect al corpului lui Catherine, în perioada aceea, părea un model al unui altui lucru, extinzând la nesfârșit posibilitățile corpului și ale personalității ei. Când umbla goală pe podeaua băii, împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sărăcia e profitabilă exact pentru cei care se luptă sau se fac că luptă mai avan cu ea. Adică pentru politicienii aflați la putere. Nu demult, un baștan al social-democrației recunoștea că partidul lui are «un electorat mai sărac, mai bătrân, mai puțin școlarizat». Pe scurt, ăștia au venit și sunt ținuți la putere cu voturile săracilor. Și ale celor mai săraci cu duhul. Moldova să trăiască! Și săracii ei, întru bunăstarea bogaților de partid și de stat. Un paradox al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bani, ca una din problemele contemporane (atunci când sunt folosiți în sens distructiv), filozoful Petre Țuțea spunea: „Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrân: circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]