2,393 matches
-
ori În două săptămîni, lăsă să treacă o lună și Îi povesti apoi totul lui Rodrigo. La Început, bietul băiat refuză s-o creadă. În cele din urmă, ca urmare a insistențelor ei și a luxului de amănunte, se dădu bătut, copleșit, În fața realității și Încercă, stupefiat, să Înțeleagă motivele. - Mi-a făcut plăcere, veni răspunsul. - Dar de ce? insistă el neliniștit. Nu mă mai iubești? N-am știut să te fac fericită? - Ba da... admise Carmen de Ibarra cu naturalețe. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în când pe acasă. Apoi, se vedea tot mai mult pe acolo. Se adunau mai mulți și făceau diferite lucruri murdare și urâte în acea casă. Făcuse ceva și era căutat de poliție. Temându-se să nu fie închis și bătut, deznădăjduit și plin de frică, își puse capăt zilelor ca și mama sa, în același fel și în același loc. Așa a ajuns acel loc să fie frica și teama satului. Sfântul Paisie Aghioritul spune despre blestem: „Blestemul, când este
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trebuia să-și hrănească copilașii, se gândea mereu ce să le mai gătească. Avea câteva găini. Când se adunau ceva ouă, le zicea copiilor: - Astăzi vom mânca scrobușor cu apă bună! Scrobul era un fel de mâncare pregătită din ouă bătute (uneori amestecate cu brânză, jumări, ceapă, mărar) și coapte la foc mic. Această mamă inventase încă un fel de scrob: bătea ouăle bine, bătea și ceva făină de grâu cu apă „bună”, care era adusă anume de la acea fântână, le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu, nu! Fii înțeleaptă! Să medităm acum puțin la scrisorica găsită de domnul Dascălu. Nu zău, arată-mi un singur om căruia i-ar putea trece prin minte că hârtiuța a ajuns în vestibul dusă de curent și mă dau bătută! Toți vor jura că a fost strecurată sub ușă căci, ți-am mai explicat, e chestiune de psi-ho-lo-gie. Șmecheria asta n-o va ghici niciodată domnul maior. Îți spun tot eu ce i se va părea ciudat: lipsa biletului. De ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rateuri la rând e prea mult... Cu adevărat prea mult. Azimioară își compuse o expresie optimistă. ― Să mai așteptăm. Nu se știe niciodată. ― Ești drăguț. Încerci cu orice preț să mă galvanizezi, dar eu unul mai că m-aș da bătut. ― Ce vreți să faceți? ― Multe... Nu mi-am închipuit niciodată că sânt foarte deștept. In al doilea rând... Da, m-am gândit mult. Ai să mă suspectezi bănuiesc de vanitate, de orgoliu oribil. Nu e cazul și poate o să înțelegi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în organism, că răsuciți între degete o monedă calpă. Începu să râdă. Îl aud pe subordonatul dumneavoastră cum ciocănește pereții. Pur și simplu te apucă mila. L-o fi așteptând nevasta, s-a răcit tocana, copiii ăia trebuie și ei bătuți... Aici, în casă, nu poți camufla un singur ac! Ziduri perfecte, fără o nișă, o singură cămară, coridoare trase cu rigla, șase dulapuri, câte unul de familie. ― Rămâne de văzut, oftă Cristescu, îndreptîndu-și spatele. ― Adică nu mă credeți? ― Vai de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-n lume spune-ți-aș, Dar mă tem să nu mă lași, Ci mai dormi, mări, un pic Că ești crud de ani și mic, Dormi la umbră, dormi în pace, Că mama ție ți-a face, Sub cel tei bătut de vânt, Pătișorul la pământ; Multe-s rămurelele, Tot or bate stelele, Iară luna va străbate Dulcea ta singurătate, Iar când vântul v-aromi Mândru mi te-a adormi Și când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile-și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace, Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, iar când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
timp de sute de ani, i-a spus ea băiatului, și a naibii să fie dacă avea să se lase izgonită în exil de un tiran de două parale. Indiferent ce avea să vină, era hotărâtă să nu se dea bătută. Și, printr-un miracol, a reușit. Doctorul Weinberg mi-a dat puține amănunte (poate nici el nu a aflat niciodată întreaga poveste), dar se pare că mama a fost ajutată de un grup de prieteni neevrei în mai multe momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca tu să-mi spui mie Tom. Gata cu doctor Thumb, da? Mă simt prost. — Dar așa ți-am spus întotdeauna, chiar și când erai mic. — Iar eu ți-am spus întotdeauna unchiul Nat, nu-i așa? — Corect. Mă dau bătut. Am intrat într-o epocă nouă, Nathan. Epoca post-familie, post-facultate, post-trecut a lui Glass și Wood. — Post-trecut? — A lui „acum“. Și a lui „mai târziu“. Dar nu mai zăbovim asupra lui „atunci“. — Ce-a fost a fost, Tom. Și fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
două ori până aci, acu’ mi-au zis să n-o mai aduc că n-o repară nici Edison. Da’ pe tine nu te interesează, că n-ai ceasornic. Nicu ridică din umeri a regret și privi ca un câine bătut. Îi plăcea uneori să-și exagereze necazurile și să primească multă compasiune. Făcea provizii de sentimente. — Uite, asta e pentru tine, zise iute portarul: „LUCRURI DIN TOATĂ LUMEA: Recordul patina-giu-lui. Facem cunoscut amatorilor și pro-fe-sio-na-li-lor că recordul patinagiului aparține, deja de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că l-a invitat la noi, dar nu-i sigur că vine și că e un caz care-l preocupă. Nu cred că mai e fir de praf în casă, covoarele au fost întinse în zăpadă, cu desenul în jos, bătute tare cu bătătorul. Când le luai de-acolo, rămânea în locul lor un careu mare și negru. La fiecare covor operația s-a repetat de mai multe ori, până când, sub el, zăpada a rămas curată. Personal, aș vrea să se poată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o caricatură franțuzească din Figaro, în care era o masă festivă, frumos aranjată, și dedesubt era scrisă mărunt replica amfitrionului: „Vă rog, fără politică și fără Afacerea Dreyfus!“ Iar în partea de jos a paginii, aceeași masă, devastată, cu oaspeții bătuți măr și cu explicația, scrisă la fel de mărunt: „Ils en ont parlé.“ Cu acest apropo fin, toată lumea fu invitată la cină. Erau 15 la masa mare din sufragerie, o masă din lemn masiv, care se putea mări sau micșora după voie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
când la închisoare. S-ar putea ca oamenii liberi ai viitorului să nu reziste decât în rezervații. Puține popoare rămân tefere după ce li se aplică testul libertății. Găsim alibi de natură politică tuturor eșecurilor personale. Democrația tinde să devină laptele bătut al politicienilor. Politicienii împing inteligența spre șiretenie. Dacă politica mi-ar da pace, i-aș întoarce spatele. În politică internațională nimic nou. Marile puteri continuă să tragă de perciuni țările mici, cu aceeași voluptate de altădată. Liderii lumii pot avea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
crește din amnezia efemerității noastre. Prea multe coate vin în sprijinul fericirii noastre. Alta ar fi media de vârstă dacă nu ne -am mânca reciproc zilele. EȘECURI In contextul multiplelor noastre preocupări, arta continuă să aibă același aer de câine bătut. Fără mistere, viața devine dietetică. Multe ambițioase proiecte umane mor de sete în preajma fântânii. Aștept până când canibalii vor deveni vegetarieni. Milioane de oameni mor pe planeta noastră de sete. Pentru că nu au după ce să bea apă. Cultura nu îl interesează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sale, pentru că părea din ce în ce mai încordat. De fapt, era vădit scos din fire, căci chipul i se încruntase cu putere, venișoarele de pe frunte i se umflaseră din pricina tensiunii nervoase, iar suflul părea a-i fi din ce în ce mai greoi. Totuși, nu se dădu bătut. El făcu o sforțare evidentă și, cu un glas și mai pătrunzător decât înainte, continuă cu mare aprindere, tunând: „Oare, în lumea animalelor, ce ajunge cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
caut clipele de pace Și în fântâna neamului cobor, Cu dorul încărcat, clocotitor, În limpezimi de undă, a-l preface... Prea umiliți și-adesea încercați, Am fost de-a lungul și de-a latul țării Și țintuiți sub talpa-nstrăinării, Batjocoriți, bătuți, crucificați... Avem dușmani și-nuntru și-n afară Ce sug din seva ăstui drag pământ Ne-mpiedicăm și-n propriul cuvânt Și lașitatea lumii mă-nfioară... Dar nu lăsa-vom țara la străini! O vom preda, așa cum am primit-o, Cum cei
MEDITA?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83833_a_85158]
-
am), care vă poartă de grijă, a pregătit pentru voi ceva, ca să toastăm - apoi toarnă lichior în ceștile de cafea. N-o să beți totuși, numai dacă veți repeta după mine următoarele: În viață, niciodată nu avem voie să ne dăm bătuți! Eu și cu Iozefina, extrem de emoționați, repetăm ținându-ne de mână: În viață, niciodată nu avem voie să ne dăm bătuți! Simt mâna Iozefinei, ușoară, subțire și rece, care-mi strânge degetul cel mijlociu între ale ei. Acuma să vă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o să beți totuși, numai dacă veți repeta după mine următoarele: În viață, niciodată nu avem voie să ne dăm bătuți! Eu și cu Iozefina, extrem de emoționați, repetăm ținându-ne de mână: În viață, niciodată nu avem voie să ne dăm bătuți! Simt mâna Iozefinei, ușoară, subțire și rece, care-mi strânge degetul cel mijlociu între ale ei. Acuma să vă văd cum știți să respectați acest angajament. Să fie într-un ceas cu noroc! Să fie! - exclam. Da... Să fie! - repetă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
personaje. Huiduiți va fi puțin spus. Așa cum, pe bună dreptate, zisese o profesoară de franceză de la liceu aruncând catalogul pe masă în cancelarie, când revenise de la ore, prin anii ’75, că vine vremea, dragi colegi, de veți ieși din clasă bătuți măr de elevi. Parcă avea dreptate profesoara, măcar că nici dracu’ nu i-o dădea atunci, nu? Spre mirarea celor din jur, Sima se oprise brusc, parcă abia ieșit, transpirat și gâfâind, dintr-un curpeniș. Regizorul îi făcuse semn lui Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îl observă pe însoțitorul său. De fapt, îl studiase din primul moment, de când descoperise o scânteiere de spaimă în ochii lui când îi mărturisise că-i ucisese pe temnicerii săi. Dacă suportase atâția ani de pușcărie și nu se dăduse bătut, hotărât să reia lupta, era, fără îndoială, un om curajos, cu un temperament ieșit din comun. Dar temperamentul în luptă - Gacel știa bine asta - nu are nimic de-a face cu temperamentul necesar ca să înfrunți deșertul. Cu deșertul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dar târa după el o greutate de nesuportat, ca unul din acele lanțuri cu care unii stăpâni îi legau de glezne pe sclavii rebeli, și cu acea greutate - un om distrus care în mai puțin de o săptămână se dăduse bătut -, nici el și nici un alt targuí din deșert n-ar fi ajuns niciunde. Știa că va sosi momentul în care va trebui să aleagă între a-l împușca pentru a-i ușura suferințele și a se salva la rândul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mortului, că doar n-o fac ei pe groparii televizați doar de amorul artei. Eu nu pricepeam nici în ruptul capului cum Dumnezeu poți lua locul unui mort, dar admiram atitudinea eroică a Ninetei care, în fața morții, iată, nu se dădea bătută, nu lăcrima, nu se văicărea. Și-n vreme ce ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre Făt-Frumos din lacrimă, Nineta întreba obsesiv, scrutându-i pe purtătorii de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Warren se bălăngănea pe culoar, străbătând trenul În lungul lui. Nu putea să se țină de balustradă cu mâna dreaptă, pentru că Încă o mai durea umărul, deși stătuse aproape două ore pe culoarul de la clasa a treia. Se simțea ca bătută, slăbită și beată, și Își ordonă gândurile cu multă greutate, dar nasul Încă mai simțea mirosul veritabil al vânatului. Niciodată până acum, după zece ani de reportaje, zece ani de luptă pentru drepturile femeilor, cu violuri și crime, niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai întâlnit cazuri. Cine este vânzătorul și cine-i cumpărătorul? ― Vâzătorul este Ștefan, fiul lui Ion Tălmaci, care în 1622 aprilie 6, împreună cu soția sa Mărica, vând egumenului de la mănăstirea Sfântul Sava “o vie în Copou... dereptu șesădzăci de taleri bătuți”. ― Frumoasă sumă, fiule. Sunt sigur că te-ai întrebat, și pe bună dreptate. De unde atâta bănet? Dar mai știi cum se macină făina?... Mi-ai ghicit gândul, părinte. ― Te-aș ruga să dai citire poruncii lui Ștefan <al II-lea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]