2,212 matches
-
țările Baltice. În afara legăturilor feroviare și rutiere, Ventspils este legat de terenurile petrolifere și de rutele de transport ale Federației Ruse și prin două conducte ce vin de la Polock, Belarus. Aeroportul Internațional Riga este cel mai utilizat aeroport din țările Baltice cu 4,7 milioane de pasageri în 2012. El are legături directe cu peste 80 de destinații din 30 de țări. Compania națională aeriană letonă este airBaltic, care activează și pe piața low-cost. Letonia are trei mari hidrocentrale la Pļaviņu
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
192 MW). Mai recent, circa douăzeci de centrale eoliene și de biogaz și biomasă au fost construite în Letonia. Letonia operează sistemul de stocare subterană de gaze de la Inčukalns, unul dintre cele mai mari din Europa și singurul din țările Baltice. Condițiile geologice unice de acolo și din alte locații din Letonia sunt deosebit de favorabile acestor sisteme. Rata totală a fertilității în 2013 era estimată la 1,52 copii născuți/femeie, mai mică decât rata de înlocuire de 2,1. În
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
estimată la 73,19 ani (68,13 ani bărbații, 78,53 de ani femeile). Populația Letoniei este de secole una multietnică, deși structura s-a schimbat dramatic în secolul al XX-lea din cauza Războaielor Mondiale, a emigrării și deportării germanilor baltici, a Holocaustului, și a ocupației sovietice. Conform recensământului din Imperiul Rus din anul 1897, letonii formau 68,3% din populația de 1,93 milioane; rușii reprezentau 12%, evreii 7,4%, germanii 6,2%, și polonezii 3,4%. În martie 2011
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
la 52% (1.387.757) în 1989. În 2011 erau mai puțini letoni decât în 1989, dar ponderea lor în populație era mai mare - 1.284.194 (62,1%). Singura limbă oficială în Letonia este letona, care aparține grupului limbilor baltice al familiei limbilor indo-europene. O altă limbă autohtonă din Letonia este limba livonă, astăzi aproape dispărută, aparținând ramurii limbilor finice a familiei limbilor uralice, limbă ce se bucură de protecție legală; latgala - clasificată fie dialect al letonei, fie limbă separată
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
sau forță vitală”. Luteranismul a fost mai important înaintea ocupației sovietice, pe când era religie majoritară din cauza legăturilor puternice cu țările Nordice și cu Germania de Nord. De atunci, luteranismul a scăzut mai mult decât romano-catolicismul în toate cele trei țări Baltice. Biserica Evanghelică Luterană, cu circa 600.000 de membri în 1956, a fost cel mai grav afectată. Un document intern din 18 martie 1987, aproape de sfârșitul epocii comuniste, vorbea despre scăderea participării active la doar 25.000 de persoane în
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
leton, în secial dansurile pe cântece populare, datează de peste o mie de ani. Au fost identificate peste 1,2 milioane de texte și 30.000 de melodii de cântece populare. Între secolele al XIII-lea și al XIX-lea, germanii baltici, dintre care mulți nu erau la început de origine germană, ci au fost asimilați în cultura germană, formau clasa superioară. Ei au dezvoltat trăsături culturale distincte, caracterizate prin influențe letone și germane, care au supraviețuit în familiile germane baltice până
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
germanii baltici, dintre care mulți nu erau la început de origine germană, ci au fost asimilați în cultura germană, formau clasa superioară. Ei au dezvoltat trăsături culturale distincte, caracterizate prin influențe letone și germane, care au supraviețuit în familiile germane baltice până astăzi, în ciuda împrăștierii lor în Germania, SUA, Canada și alte țări la începutul secolului al XX-lea. Majoritatea letonilor autohtoni nu au participat însă la această viață culturală. Astfel s-au conservat tradițiile țărănești locale, predominant pagâne, și parțial
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
îi încurajau pe letoni să ia parte la activități culturale. Secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea sunt adesea considerate o epocă clasică a culturii letone. Afișele dovedesc influența altor culturi europene, de exemplu, operele artistului german baltic Bernhard Borchert și a francezului Raoul Dufy. La izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, mulți artiști letoni și alți membri ai elitei culturale au fugit din țară, dar au continuat să producă opere în special pentru publicul leton din
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Poziția și cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a așezării de pe Bistrița, încă din Evul Mediu Bacăul devenind un important nod de intersecție a principalelor artere comerciale din partea central vestică a Moldovei. Drumul Siretului sau Drumul Moldovenesc, care unea orașele baltice cu zona dunăreano-pontică, se intersecta cu Drumul Păcurii, ce începea la Moinești, cu Drumul Sării, dinspre Târgu Ocna, cu Drumul Brașovului (drumul de jos), cu Drumurile Transilvaniei ce traversau Carpații Orientali prin pasurile Ghimeș, Bicaz, Tulgheș, și cu drumul plutelor
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
a înaintat rapid prin Ucraina, noul guvern a fost nevoit să accepte Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918), care a însemnat terminarea participării Rusiei la război și cedarea către Puterile Centrale a unor teritorii întinse, care au inclus Finlanda, Statele baltice, Polonia și Ucraina. După ieșirea Rusiei din război, puterile Antantei au organizat o invazie limitată a Rusiei. Scopul mișcării nu a fost să pedepsească Rusia pentru ieșirea ei din război, ci să susțină forțele țariste în Revoluția Rusă. Soldați aliați
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Ejov. În pofida relativei „liberalizări”, arestările, deportările și execuțiile au continuat în perioada următoare, pentru ca, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, ritmul epurărilor să se accelereze din nou. În această ultimă perioadă, Beria a supravegheat deportările „dușmanilor poporului’’ din statele baltice și Polonia răsăriteană, după anexarea acestor teritorii la URSS. În martie 1939, Beria a devenit membru supleant al Biroului politic al CC al PCUS. Deși membru plin a fost abia din 1946, Beria era deja la începutul războiului unul dintre
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
același timp, turcii au pătruns în Caucaz și amenințat Baku, în timp ce, în ciuda tratatului de la Brest-Litovsk, germanii încercau să profite de avantaj: au ajutat la înăbușirea revoluției în Finlanda (martie-aprilie 1918), apoi și-au reluat pe timpul verii înaintarea militară în Țările Baltice și în Ucraina, pe care le-au pus în mâinile unui guvern-marionetă monarhist și represiv. Secesiunea din mai a Republicilor Caucaziene (, Armenia și Azerbaidjan) a accentuat confuzia. În același timp, în aprilie-mai, Legiunea Cehă, formată din foști prizonieri și dezertori
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Democrată Georgia, condusă de . În Letonia, dimpotrivă, 72% din voturi au mers către bolșevici. Erau numeroși letoni în Gărzile Roșii care au luat cu asalt Palatul de Iarnă, sau chiar în Armata Roșie și în Ceka. Cu toate acestea, Țările Baltice au reușit să scape de regimul sovietic în timpul războiului. Numeroși în toate partidele și mișcările revoluționare, evreii au fost abuziv asimilați bolșevicilor de către contrarevoluție. Armatele Albe, și mai ales armata lui Petliura, își punctau înaintările cu pogromuri antisemite sistematice și
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
toate acestea, este destul de clar că violența, departe de a fi arbitrară sau accidentală, era de fapt calculată. [...] Prizonierii de război erau triați de către șefii albi, care îi puneau deoparte pe cei pe care îi considerau indezirabili și irecuperabili (evreii, balticii, chinezii, comuniștii) și ordonau execuția lor "in corpore".”. Poate chiar mai mult decât bolșevicii, generalii albi erau depășiți de violența susținătorilor lor în teritoriile vaste sau în care autoritatea lor era limitată. Generalul Vranghel descrie în memoriile sale anarhia care
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
politice social-democrate și cele comuniste, între 1919 și 1921, au lăsat mișcarea muncitorească și sindicală permanent divizată și slăbită în fața forțelor conservatoare și fasciste. Rusia însăși a fost slăbită și izolată, înconjurată de un „” de state mici (înspre Occident: Țările Baltice, Polonia, România). Noul sistem a trebuit să cucerească încet recunoașterea internațională. Ea a trebuit să aștepte până în 1922 pentru a fi recunoscută de către Germania (care i-a devenit aliat, în fapt, după acordurile de la Rappallo), și apoi în 1923 de către
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
regele Wilhelm I al Prusiei s-a proclamat împărat german în anul 1871. Arhitectul hegemoniei Prusiei asupra țărilor germane a fost cancelarul Otto von Bismarck, considerat părintele unificării Germaniei în secolul al XIX-lea. Numele de Prusia vine de la prusieni baltici, un neam baltic înrudit cu lituanienii și letonii. Vechea Prusie a fost cucerită și germanizată de Cavalerii Teutoni care au înființat aici Statul Teuton. Uniunea Brandenburgului cu Ducatul Prusiei în 1701 a dus la crearea Regatului Prusiei. Pe 18 ianuarie
Prusia () [Corola-website/Science/298270_a_299599]
-
al Prusiei s-a proclamat împărat german în anul 1871. Arhitectul hegemoniei Prusiei asupra țărilor germane a fost cancelarul Otto von Bismarck, considerat părintele unificării Germaniei în secolul al XIX-lea. Numele de Prusia vine de la prusieni baltici, un neam baltic înrudit cu lituanienii și letonii. Vechea Prusie a fost cucerită și germanizată de Cavalerii Teutoni care au înființat aici Statul Teuton. Uniunea Brandenburgului cu Ducatul Prusiei în 1701 a dus la crearea Regatului Prusiei. Pe 18 ianuarie 1701 principele elector
Prusia () [Corola-website/Science/298270_a_299599]
-
mutarea forțată a populației germane din Prusia Răsăriteană și din Silezia în spatele liniei Oder-Neisse. Pactul Molotov-Ribbentrop din august 1939 stabilise o înțelegere de neagresiune între Germania (nazistă) și Uniunea Sovietică, iar protocolul secret stabilea cum aveau să fie împărțite țările baltice, Polonia și România. În Campania poloneză din septembrie 1939, cele două puteri au invadat și au împărțit Polonia, iar în iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat Estonia, Lituania și Letonia precum și nordul Bucovinei și Basarabia. Împărțirea Poloniei a făcut ca
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
sovietici în pungi uriașe care au fost apoi închise și nimicite de infanteria care ataca cu viteză mai mică, în timp ce tancurile își continuau avansarea. Obiectivul Grupului de Armate Nord germane era Leningradul, la care urma să se ajungă traversând țările baltice. Forțele compuse din "Armatele a 16-a" și "a 18-a" și "Al 4-lea Grup Panzer" au avansat prin Lituania, Letonia, Estonia și prin zona orașelor rusești Pskov și Novgorod. Grupul de Armate Centru era compus din două divizii
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
îi depășea pe germani cu 9:1 la trupe, 10:1 la artilerie și 10:1 la tancuri și artilerie autopropulsată. După patru zile, Armata Roșie a rupt frontul și a avansat 30 - 40 de kilometri pe zi, cucerind statele Baltice, Danzig, Prusia Răsăriteană, Poznan, stabilind linia frontului la 60 de kilometri est de Berlin, pe râul Oder. Pe 25 ianuarie 1945, Hitler a redenumit trei grupuri de armate. Grupul de Armate Nord a devenit Grupul de Armate Curlanda; Grupul de
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
din 24 și 25 octombrie. Lovindu-se de indecizia și reticența liderilor partidului de a pune rapid în aplicare acțiunea de capturare a puterii pe cale armată, Lenin a sperat că Congresul Regional Nordic al Sovietelor va declanșa o invazie militară baltică (estonienii și finlandezii au fost, tradițional, cei mai radicali membri ai partidului bolșevic și ai mișcării revoluționare, au format gărzile de corp ale lui Lenin și au fost lideri importanți ai CEKA și ai Armatei Roșii, Lenin găsindu-și adăpost
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
C pe culmile cele mai înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La altitudini de pește 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă. În partea nordică se resimt influențe climatice baltice, în vest oceanice, în est influențe climatice dinspre Câmpia Rusă (reci și uscate, iarna), iar în sud mediteraneene. Apele sunt foarte numeroase. Cele mai importante râuri ce-și au izvoarele în Carpați sunt: Nitra, Hron, Tisa (cu afluenții săi Bodo
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
() este capitala Letoniei, situată pe malul Mării Baltice, la gura de vărsare a râului Daugava, la 56°58' N - 24°8' E. este cel mai mare oraș din Țările Baltice, fiind un important centru cultural, educațional, financiar și politic din zonă. Centrul istoric al orașului Riga a fost inclus în anul 1997 de către UNESCO pe lista locurilor din patrimoniul cultural mondial, iar orașul este remarcat în mod special pentru arhitectura
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
Ca nod important de circulație și ca port, Riga este în centrul rețelei naționale de drumuri și de căi ferate. Cea mai mare parte a traficului turistic se face prin Aeroportul Internațional din Riga, cel mai mare aeroport din Țările Baltice, aeroport renovat și modernizat în anul 2001, în același an în care orașul a aniversat 800 de ani de existență. Traficul aerian s-a dublat în perioada 1993 - 2004. Feriboturile leagă Riga de alte orașe: Stockholm, Kiel și Lübeck. Aproape
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
publice, industria alimentară, a echipamentelor de telecomunicații, textilă, farmaceutică și a prelucrării lemnului și fabricării mobilei, în tipografii și în editare de carte. Portul Riga este un important centru de transport naval. Riga este cel mai mare oraș din Țările Baltice. Populația orașului număra în 2003 739.232 locuitori. În oraș aproximativ 45% din populație este formată din locuitorii de etnie letonă, rușii fiind aproape la fel de mulți. Prin comparație, în țară, ceva mai mult de 60 % dintre locuitori sunt letoni, 29
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]