2,143 matches
-
prezintă poetului Guillaume Apollinaire. De aici încolo pentru Rousseau începe o viață nouă, prietenii îl respectă ca pe un geniu. Pablo Picasso, care cumpărase de la un anticar tabloul său intitulat ""Portret de femeie"", organizează în 1908 în onoarea lui un banchet celebru la reședința sa din "Bateau-Lavoir", cu participarea lui Guillaume Apollinaire, care îi dedică o poezie, a pictorilor Georges Braque, André Derain și Marie Laurencin, apoi poetul Max Jacob, scriitorul André Salomon și scriitoarea americană Gertrude Stein. Primește cu plăcere
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
de elocință; și Xenofon vorbește de Aspasia în legătură cu Socrate, iar după Eschine, ea l-ar fi învățat pe Socrate doctrina dragostei care-i face pe oameni mai buni. Cât despre Diotima, ea este cunoscută mai ales datorită celebrului pasaj din "Banchetul", unde preoteasa din Mantineea povestește nașterea lui Eros. De la Socrate ne-a rămas principiul:"Singurul lucru pe care îl știu este că nu știu nimic". Socrate a fost atât de dur în formularea acestui principiu, fiindcă îi critica pe cei
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
prins sub calul care căzuse peste el. În 422, Socrate participă la expediția pentru cucerirea orașului Amfipolis. Curajul lui Socrate merge mână în mână cu o răbdare, o simplitate și o stăpânire de sine capabile să înfrunte orice încercare; la banchete era un conviv vesel și agreabil, care bea la fel de mult ca tovarășii săi, dar fără a se cufunda vreodată în beție, așa cum li se întâmplă acestora, ispravă ce-l umplea de admirație pe Alcibiade. Mânia, ieșirile violente, dușmănia îi sunt
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
tot felul expuse de negustori admirației și lăcomiei cumpărătorilor, se mulțumește să spună: Câte lucruri de care eu nu am nevoie există!". S-a zis că Socrate era deosebit de urât; chel, purtând barbă, cu nasul borcănat. Alcibiade, după ce afirma în "Banchetul" că Socrate seamănă cu satirul Marsyas, adaugă că este asemeni acelor statui de sileni care se deschid și conțin înăuntru imaginile unor divinități, chipul lui Socrate ascunzând cel mai frumos dintre suflete, la fel cum discursurile sale aparent naive și
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
Populare Chineze pentru a cere viza și permisiunea de a pleca la Beijing. În timpul vizitei la ambasadă, Vasili Stalin ar fi afirmat că tatăl lui a fost otrăvit. A fost arestat pe 28 aprilie 1953 după ce a participat la un banchet unde au fost prezenți și diplomați străini cărora le-ar fi destăinuit secrete de stat. El a fost acuzat de afirmații defăimătoare pentru discreditatrea liderilor Partidului Comunist. Mai mult, în timpul anchetei, el a mai fost acuzat de abuz de putere
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
inspirat din legenda greacă despre Dafnis și Cloe. Mishima se folosea și de evenimente contemporane lui în romanele sale. "Templul de aur" roman publicat în 1956, este o transpunere fictivă a incendierii faimosului templu din Kyoto. "Utage no ato" ("După banchet"), scriere publicată în 1960, urmărea atât de atent evenimentele din jurul campaniei politicianului Hachirō Arita încât Mishima a fost acționat în instanță pentru încălcarea intimității. Mishima fost nominalizat de trei ori pentru Premiul Nobel pentru literatură, dar când în 1968 prietenul
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
vechea Japonie, sunt evocate numele celebrităților din vremea stampelor ukiyo-e (Utamaro, Hiroshige), este pomenită arta aranjării florale (ikebana), se află ecouri din “Genji monogatari” a lui Murasaki Shikibu. Romanul a fost laureat cu Premiul literar Yomiuri, în anul 1957. "După banchet", roman publicat de către scriitorul japonez Yukio Mishima. În Japonia, romanul a fost publicat pentru prima dată romanul în anul 1960, sub titlul “"tage no ato". Prima ediție a acestui roman în limba română a apărut la Editura Univers, în anul
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
în limba română a apărut la Editura Univers, în anul 1979, iar în cea de-a doua la Editura Humanitas, în anul 2000, în cadrul colecției “Cartea de pe noptieră”. Traducerea din limba japoneză a fost asigurată de Stanca Cionca. În “După banchet” Mishima își diversifică tematica. Romanul este o frescă realistă a faunei politice postbelice din Tokyo. Este povestea unei femei de afaceri care se căsătorește cu un politician bătrân și încearcă să-i refacă gloria trecută. Se evidențiază caracterele celor două
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Kazu avea un suflet senin și un caracter fără compromisuri: o fire simplă și dreaptă. Încă din tinerețe îi plăcuse mai mult să iubească decât să fie iubită.” Restaurantul era locul unde importante personalități politice japoneze luau masa și organizau banchete. Cu ocazia unui astfel de banchet, Kazu îl întâlnește pe viitorul ei soț, bătrânul Yuken Noguchi, consilier al partidului radical-reformator. Noguchi, fost ministru și ambasador în Anglia, se remarca prin trupul slab și uscățiv, obrazul lipsit de armonie, numai “ochii
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
un caracter fără compromisuri: o fire simplă și dreaptă. Încă din tinerețe îi plăcuse mai mult să iubească decât să fie iubită.” Restaurantul era locul unde importante personalități politice japoneze luau masa și organizau banchete. Cu ocazia unui astfel de banchet, Kazu îl întâlnește pe viitorul ei soț, bătrânul Yuken Noguchi, consilier al partidului radical-reformator. Noguchi, fost ministru și ambasador în Anglia, se remarca prin trupul slab și uscățiv, obrazul lipsit de armonie, numai “ochii îi sticleau vioi și limpezi pe sub
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
ochii îi sticleau vioi și limpezi pe sub coama de păr cărunt”. Era un idealist, încorsetat în obiceiuri vechi aristocratice, ținea cu sfințenie la tradiție, ducând o viață de o simplitate demnă. Relația dintre cei doi începe în acea noapte a banchetului, moment din care atât viața lui Kazu cât și cea a lui Noguchi vor străbate drumuri întortocheate. Imediat după căsătoria lor, Noguchi este numit candidatul partidului radical pentru postul de guvernator al Tokyo-ului. Însărcinat cu organizarea campaniei electorale va fi
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
în pragul senectuții. În loc de liniște sufletească, nesiguranță. În loc de fericire, amărăciune. În loc de dragoste, doar experiență. O poveste care se încheie acolo unde ar fi trebuit să înceapă și care reîncepe, neașteptat, tocmai acolo unde toate păreau să se fi sfârșit: după banchet, când luminile se sting. O femeie și un bărbat, un restaurant pentru un mormânt, emoții puternice pentru nimic. Povestea de dragoste începe cu o căsătorie, continuă cu un divorț și se încheie cu o promisiune. Povestea politică începe cu o
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
povestea femeii care conducea un restaurant, iubește o grădină și are încredere în oameni, îi rămâne cititorului să descopere. Această carte a fost primită favorabil mai degrabă în alte țări decât în Japonia. Bibliografie: Mihnea Voicu Șimăndan , Yukio Mishima: „Dupa banchet”, în „Contemporanul - ideea europeană” (An XI, nr.9 (540), 8 martie 2001) și în „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Mishima s-a implicat politic doar pentru o scurtă dar încărcată perioadă de timp. Înaintea anului 1960, el a
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
capacitatea intelectuală dincolo de lirismul capodoperei sale din 1949 -" Confesiunile unei măști". "Mătase și perspicacitate" a apărut în anul 1964, când reputația lui Mishima începuse să alunece. În mod clar pare să fie o încercare de a repeta succesul romanului “ După banchet”, care a abordat subiectul nepromițător al politicii din Tokyo. Reconstruind o campanie dusă de Noguchi, un politician veteran și noua lui soție, proprietara unui restaurant, cu un trecut colorat, Mishima s-a apropiat suficient de realitate încât să se vadă
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
sa, cu un grad de deșertăciune și pasiune rar întâlnite în ficțiunea sa. “Mătase și perspicacitate” înlocuiește lumea politicii cu cea a fabricării țesăturilor din mătase. Mishima dramatizează un moment din conflictele de muncă ale anilor 1950. Politicianul din “După banchet” este înlocuit de un proprietar de fabrică demodat, Komazawa, în timp ce formidabila soție a politicianului se metamorfozează într-o gheișă retrasă, Kikuno. Un personaj puțin credibil este Okano, un manipulant politic care declamă Heidegger și Holderlin. El are rolul unui mediator
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Souvenir Press, 1977; Harmondsworth: Penguin Books, 1979. 1. Mishima, Yukio, "Aripile", Traducere de Nicolae Oniga, în “ARC”, nr.3, București, 1992, p. 68-73; Traducere de Margareta Gyurcsik, în “Orizont”, nr. 17, 24 aprilie 1987, p. 8. 2. Mishima, Yukio, "Dupa banchet", Traducere de Stanca Cionca, Editura Univers, București, 1979; Editura "Humanitas", București, 2000, 2004. 3. Mishima, Yukio, "Marea și amurgul", Traducere de Marius Jucan, în "Calende", anul IV, nr. 4-5 (40-41), Pitești, 1994, p.18-19. 4. Mishima, Yukio, "Marinarul alungat de
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
drept de vot. Pe 17 decembrie 1885 apar zvonuri cum William Gladstone ar susține „Home Rule” pentru Irlanda. În 1887 se celebrează jubileul reginei Victoria care domnea de 50 de ani. Mulți monarhi europeni și prinți au fost invitați la banchetul ceremonial. Un atentat al republicanilor irlandezi care încercau să se infiltreze în Westminster Abbey a fost dejucat. În același an, Arthur Conan Doyle publică prima ediție cu „Sherlock Holmes”, iar autoritățile sunt în căutarea unui criminal denumit „Jack Spintecătorul” acuzat
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
englezul Thomas Harriot și cu alții, printre primii care au utilizat un telescop cu refracție ca instrument de observare a stelelor, planetelor și sateliților. Numele „telescop” a fost dat instrumentului lui Galileo de un matematician grec, Giovanni Demisiani, la un banchet ținut în 1611 de prințul Federico Cesi în cinstea numirii Galileo ca membru în Accademia dei Lincei. Numele a provenit din grecescul "tele" = „departe” și "skopein" = „a privi”, „a vedea”. În 1610, el a folosit un telescop la distanțe mici
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
breslelor era crescută, după perioada de ucenicie, calfa putea accede la statutul de meșter. Proba de măiestrie ce juca rolul unui examen era costisitoare, pretinzându-se materiale tot mai scumpe pentru realizarea produsului. Noul meșter era obligat să organizeze un banchet pentru confrați și să-și deschidă un atelier propriu. Funcția de meșter și atelierele puteau fi transmise pe cale ereditară. În timpul crizei din secolul al XIV-lea, calfele erau în situația de salariați fără posibilitatea de a-și schimba statutul, breslele
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
și a pedepsi pe cei care trăiesc pe domeniilor lor îi caracterizau pe mulți nobili. Obligațiile țăranilor au crescut și s-au diversificat. Creșterea pretențiilor nobililor era legată de definirea unui mod de viață aristocratic, presupunând prestigii-daruri și contra daruri, banchete, achiziționarea unor obiecte de lux, cheltuielile necesare războaielor private. Se constata diminuarea rezervei nobiliare în favoarea loturilor date în folosință țăranilor, în contextul creșterii demografice. Țăranii erau obligați să plătească în bani sau în produse folosirea instalațiilor tehnice. Nu puteau părăsi
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
carieră fulminanta, proaspăt mutată în București pentru un post important de consultant la o multinațională. Astfel se declanșează intrigă: într-un prim plan memorabil, Toni Erdmann alias Winfried Conradi privește uimit, copilăros, dar superior spre lumea fiicei sale la un banchet oferit de Ambasada Americană la un hotel de lux. Diplomați, corporatiști și soții de oameni bogați asista la limba de lemn a unui oficial. Falsă politețe, ținutele scrobite și discuțiile fade ale invitaților contrastează cu barbă neîngrijita, zâmbetul sardonic și
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
și workaholică. Din această perspectivă, tot jocul de inițiere a lui Ines poate fi și unul ideologic. Mă gândesc în primul rând la scenă în care fiica încorsetata la propriu și la figurat în cultura corporate, adică de rochia de banchet pe care nu reușește să și-o scoată în timp ce-i sună mobilul și soneria de la ușă, decide o revoltă spontană, și rămâne să-și primească invitații goală, protestând că într-un tratat freudo-marxist împotriva supraeului ultracenzurat al mediului corporatist din
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
decide o revoltă spontană, și rămâne să-și primească invitații goală, protestând că într-un tratat freudo-marxist împotriva supraeului ultracenzurat al mediului corporatist din care face parte. Scenă este memorabilă, mai ales din perspectiva în care reacționează ceilalți invitați la banchet care se transformă dintr-o gașcă de corporatiști într-una de pseodo-hipioți, de dragul teambuilding-ului și al detensionării echipei. Deși adesea are elemente de vodevil, umorul filmului nu este gratuit, ci construiește mai degrabă transgresiunea lui Toni în a dejuca absurdul
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
St. Katharine din Merstham. Podul lui Rennie avea o lungime de 283 de metri și o lățime de 15 metri. Inaugurarea oficială a avut loc la 1 august 1831; regele William al IV-lea și regina Adelaide au participat la banchetul care s-a ținut într-un pavilion ridicat pe pod. Recentul construit HMS Beagle a fost primul vapor care a trecut pe sub pod. În 1896 s-a estimat că Podul Londrei era cel mai aglomerat punct din oraș, cu peste
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
istorici, domnia Elisabetei a întruchipat corupția unei curți imperiale al cărei lux depindea de exploatarea a milioane de șerbi. Totodată a fost o perioadă de creștere economică și progres cultural. Distracțiile preferate ale împărătesei erau dansul, muzica, artele frumoase și banchetele. Împărăteasa a încercat să rămână în relații bune cu Biserica, care îi sprijinise lovitura de stat. Totuși, la încoronarea ei de la Moscova din 1742, a luat coroana din mâinile arhiepiscopului de Novgorod și și-a pus-o pe cap, gest
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]