2,069 matches
-
junghi ascuțit de foame care primește și devorează orice soi de hrană - ca În acest caz. Dincolo de pod, dincolo de linia ferată, În cartierul negrilor din Newport News - printre traversele, bordelurile și locuințele dărăpănate ale acelui cartier mohorît, mizer, abominabil, o baracă rudimentară din scînduri de brad adunate laolaltă cu graba primitivă, specifică războiului, pentru a răspunde unei nevoi primitive și lacome ca foamea Însăși, veche ca viața Însăși, nevoia oamenilor lipsiți de prieteni și de adăpost de pe Întreg pămîntul. Partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
le mai avea În atelier și să ia ce bani mai avea de luat și-apoi a venit și el și-așa am ajuns să-i cunosc: ea ținea prăvălia de pălării din colț, el Își instalase atelierul Într-o baracă de pe partea de răsărit a pieții. Uite-așa s-au petrecut lucrurile. Ei, dragul mamei, și-ncepusem să-ți povestesc de femeia aia, Ella Beals. Fii atent, pînă atunci, pînă s-a mutat acolo de la Sidney, n-avusese de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
când vă scriu, sunt În partea a doua a stagiului meu militar și muncesc Împreună cu ceilalți soldați din unitatea mea pe un șantier important, nu departe de locul În care s-a aflat tumulul acela. Unitatea este cazată În niște barăci pe care le mutăm pe măsură ce șantierul avansează, iar printre lucrurile pe care le purtăm după noi sunt și cărți din biblioteca unității. Într-o zi mi-a căzut În mână un dicționar al limbii române și am avut curiozitatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
au cuibărit bufnițe și paianjeni. Grințu ar da indicații precise pentru coloana sonoră a unui asemenea scenariu. În partea din spate a curții, cumva În fața și spre stânga ruinei din cărămidă roșie, se află câteva ateliere noi, un fel de barăci ridicate din prefabricate ușoare, ondulate. Ferestrele lor mici sunt luminate, dar dinspre ulița care vine de la șoseaua principală nu pot fi văzute din cauza pereților groși, Înalți ai fostei mori. Aceasta e industria locală. Două camioane sunt parcate Într-o latură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și Încerci să ghicești, după zgomotele care se aud, ce anume fac acolo Înăuntru acei oameni. Se aud plesnituri mici și dese ale unui aparat electric de sudură și ghicești ușor, după fereastra care se luminează alb, În care dintre barăci se Întâmplă asta. Câteva fetișcane durdulii ies să-și facă nevoile Într-un colț Întunecos al curții. Se păzesc una pe alta, astfel că Popescu se duce decis la cea care-i „de gardă“ și o Întreabă cum să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Poza mamei - picătură de ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin - un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
înțeleasă de cei care nu vor s-o priceapă! Este numai pentru cine are răbdare, puțină bunăvoință, nu este atât de rafinat sau cultivat și, face parte din marea masă a muritorilor de rând... ca și mine! Autorul La nuci Baraca lungă cu toate birourile conducerii era poziționată pe malul Canalului; se avea astfel, perspectiva întregii lucrări. La distanță se zărea o plantație întinsă, verde, cultivată cu porumb, un drum de pământ bătătorit și o fermă părăsită de atâta căldură. Kenan
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ne introduce în atmosfera tragicului Canal Dunăre - Marea Neagră, plin de nădejdi și expectative - (se pare că decizia construirii Canalului i-a fost sugerată lui Gheorghiu - Dej de însuși Stalin, cu prilejul unei vizite de lucru făcute în 1948, la Kremlin) - ,,Baraca lungă cu birourile conducerii era poziționată pe malul Canalului; se avea astfel, perspectiva întregii lucrări. La distanță se zărea un câmp întins, verde, cultivat cu porumb, un drum de pământ bătătorit și o fermă părăsită de atâta căldură’’. Evocând fapte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
A, doamna Vasilescuuuuu! buciumă TVR 1. Vezi mamă, acum trebuie să iau și-un detergent scuuuuump! Ariel - Albul Ideal! Costache sare speriat și se repede la televizor să-l dea mai încet. În mii și sute de mii de camere, barăci și văgăuni pe tot întinsul patriei, mii și sute de mii de mâini fac acum exact același gest, într-o simultaneitate care, totuși, nu ne apropie. Ce mama naibii! Dă-l fă Nuțo mai încet! Da’ ce, Gicule, ești paralizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai luminos, pentru că fuseseră tăiați copacii și de-o parte și de cealaltă. Indianul tânăr se opri, Își stinse felinarul și apoi Își continuară drumul. La o cotitură le ieși Înainte un câine lătrând. Ceva mai Încolo se vedeau luminile barăcilor unde trăiau indienii tăietori de lemne. Mai mulți câini se repeziră la ei. Indienii Îi goniră. La fereastra primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vasului. Magaziile deschise ale calei fură acoperite cu o prelată legată strâns cu funia, și vasul o porni În larg cu pânzele umflate, ducând cu el tot ce făcuse din fabrica aia o fabrică și din Hortons Bay un oraș. Barăcile cu etaj, cantina, magazinul companiei, birourile și fabrica Însăși rămaseră părăsite În mijlocul a zeci de pogoane de rumeguș care acoperea câmpia mlăștinoasă de pe malul golfului. Zece ani mai târziu, nu mai rămăsese nimic din fabrică, În afară de fundația albă, arătându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l alături pe fiul său adormit, apropiindu-se de destinație, știind În ce oraș se va opri la căderea nopții, Nick observa atent pe care câmpuri există soia sau mazăre, unde erau hățișurile și unde fuseseră tăiate, unde erau poziționate barăcile și casele față de câmpuri și desișuri - vâna În minte În timp ce trecea, măsurând fiecare loc deschis din punct de vedere al posibilităților de hrană și ascunziș, gândindu-se unde ar putea da de un stol și-n ce direcție ar zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
următoare observă că nu-i rămase decît să-i Închidă ochii. Făcu semnul crucii, rosti Încet o rugăciune, se adunară cîțiva, veni și supraveghetorul sectorului, care Îi Împrăștie după ce reținu pe trei din ei, care-l duseră pînă la o baracă, iar În după-miaza aceleiași zile fu Înmormîntat. O movilă de pămînt ce se șterse și ea În vîntul secetos al ținutului. Au trecut ani, mulți, foarte mulți, și mi-aduc aminte și acum de el, străjuind Începutul acelei tinereți cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
poate fiindcă pare atît de ușor de surprins și nu e, și mai este ceva, nu vibrează nimic În film, cum de altfel nici În carte, de vină e fidelitatea față de capodoperă, toți Înțelegem că respirăm Într-un univers de baracă, cu pocnitori de carbid, dar pînă și aici se mai plînge de-adevăratelea, se mai Întinde-o rufă, un sentiment , scena de la masă e reușită, bine că asta măcar n-a fost ratată, masa-i totul la români, de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a doua, Pannonique vrea să fie Dumnezeu ca să-i iubească pe toți deținuții. Pe urmă vede că-i greu, și vrea să fie Simon din Cirene. În partea a treia, Zdena află că e goală pe dinăuntru. Urmează discuție În baracă despre cine e vinovat de toată abjecția. Unii zic că ăia de la televiziune, alții zic că politicienii, CKZ zice că spectatorii, eu zic că Amélie. Acum aflăm mai clar că Zdena o iubește pe CKZ cu toată ființa ei neinstruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
hotărâți. Treceau pe șosea mașinile care fac cursa Gară-Hoogli, și aproape toate se opreau lângă mine, căci ]i se părea ciudat sa vadă un european mergând pe jos pe un drum afară din oraș. M-am oprit numai la o baracă sărmană, unde o bătrână vindea limonada, pan și ardei: m-am oprit să beau ceva rece. Parcă m-a mângâiat întîlnirea aceea, căci i-am vorbit bătrânei în bengali, nu în hindusthană, cum s-ar fi cuvenit, și limba aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
greu să te miști. E ca și cum ai merge prin nisipuri mișcătoare sau În vis. BĂrbatu’ cu casca de oțel mergea Încă În fața noastră. La stînga lui era un șir de case distruse și la dreapta zidul de cărĂmidă care Împrejmuia barăcile. Își parcase mașina În capătu’ străzii, unde era și a noastră, adăpostită În spatele caselor. — Hai să-l primim Înapoi În Club, spuse fata. Nu vreau să sufere nimeni În seara asta. Nici sentimental, nici altfel. Hei! strigă. Așteaptă-ne puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai multe despre fuga din acel loc, probabil împrejmuit cu rotocoale de sârmă ghimpată, cu foișoare de pază în care soldați nemți, rigizi și nemiloși, cu căști metalice pe cap, vegheau la orice mișcare a prizonierilor. Încercase să-și închipuie barăcile în care erau ținuți, atitudinea învingătorilor față de deținuți, dar renunțase, amintindu-și doar ce-i spusese tata. “După ce-am ieșit din împrejmuire, gardienii - nu știu cum de-or fi aflat de fuga noastră - au început o urmărire de care
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
care părea a fi șeful. Și a luat-o Înainte. Am pornit În urma lui, mânați de cei cu automatele. Eram vreo treizeci de prizonieri. Și, mergi, băiete, prin omătul până la genunchi! După o jumătate de zi, am ajuns la niște barăci. Se vedea că erau proaspăt făcute pentru „tăietorii de pădure”. Din hogeaguri ieșeau vălătuci de fum. „Asta-i bine, Costache. Înseamnă că suntem așteptați” - mi-am zis eu. Cât ai clipi, ne-a ieșit În Întâmpinare un grup de „celoveci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu. Cât ai clipi, ne-a ieșit În Întâmpinare un grup de „celoveci” - toți cu naganele la șold. Ne-au luat În primire. „Adin, dva, tri, cetâre piati... Ne numărau ca pe oi la strungă și ne dădeau brânci În barăci. Înăuntru era cald. Un butoi de tablă ținea loc de godin... Am nimerit lângă colegul meu de la Ateliere... Până să schimbăm o vorbă-două, m-am trezit cu o gamelă și o lingură cât un polonic Într-o mână și cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de sute de ori, fără ca să se ofere vreodată receptivității mele vizuale. Mă-ncurc definitiv Într-o Încâlcire de străduțe murdare, extrem de jegoase, cu garduri scunde, de lemn sau cu ziduri din ciment igrasios peste care se văd pereții unor barăci scorojite, de unde se aud tot felul de zgomote ciudate, cotcodacuri de găini, grohăituri de porci, miorlăituri de pisici În călduri. Mă lovește o duhoare grea, provenind dintr-un amestec de balegă de porc, găinațuri de păsări domestice și lături ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de atâta imitație, căci, vorba lui Călinescu, eu sunt grec. (marți) Ies cu Vasile În fața Universității să mă „imortalizeze“: „Cine știe, poate ajungi cineva și e bine să te aibă neica la arhivă“. Mă fotografiează În diverse poziții. Traversăm către barăcile de vizavi de ceas să bem o bere; deodată, se aude un zgomot suspect În spatele cârciumii, de buldozere În lucru. „Ete-te drăcia dracului, se dărâmă arhitectura veche, păi să le pozez, neică!“, zice Vasile ironic, „să avem după ce reconstitui trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
proastă. Ceva a intuit ea, cam unde ar trebui să caute. Să vedem dacă va reuși să convingă pe cineva. Mă duc la teatrul lui Ionescu. Eu Bă, Azi am văzut La Cantatrice chauve și La Leçon la Huchette; o baracă ordinară În cel mai rău famat cartier al Parisului: numai greci, balcanici, apași, curve cu respect. Un fost garaj, unde Încap maximum 50 de persoane Înghesuite de să n-arunci un ac. Le-a rupt botul nea Jenică, vine lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se intereseze de suferințele țăranilor și să-i explice, fierbând de revoltă, că nelegiuirile sociale sunt atât de provocatoare, încît mulțimea exasperată va fi silită să-și facă singură dreptate și atunci se va prăbuși în foc și sânge toată baraca. Tânărul Herdelea se lăuda și se înălța, firește, dar cu măsură. Până nu va vedea cu ce se va alege din mondenismele astea, nu îndrăznea să-și ia vânt. Îndeosebi despre Nadina vorbea cu mare entuziasm. I se părea ființa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
clopotarul, care acum auzea din prima. — Vreau să mă spovedesc... — Ai nimerit bine, spuse omul, trăgându-și palma înapoi. Dimineața e nemilos, te pune la canoane de nu te vezi... Spre amiază e mai iertător. Îi arătă în fundul curții o baracă, un fel de loc de prăznuire. — Să mă chemi ! strigă omul după el. Să bat clopotul ăl’ mare când simți că ăștia pun laba pe tine și nu mai ai scăpare. Așa o să fac, încuviință Maca, dar palma de ascultat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]