2,205 matches
-
și conurile minaretelor subțiri”. Prima menționare semnificativă a lui Marinetti în România îi aparține lui Ovid Densusianu și datează din 1905, cînd poetul italian nu era încă futurist (Adrian Marino, op. cit...). Liderul Vieții noi va comenta ulterior cu mefiență manifestările „barbare” ale futurismului, neconforme cu raționalitatea clasică a spiritului latin pe care pretindeau a-l restaura (și față de care avea profunde afinități). Într-o conferință inclusă în volumul Sufletul latin și literatura nouă, apărut în 1922 la Editura Casa Școalelor („Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au arătat o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul latin, oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură, tact, să evite grotescul”. Influența „barbară” a iraționalismului postromantic german - cu trimitere directă la conflictul franco-prusac și cu trimitere indirectă la filozofia lui Nietzsche - este respinsă vehement, împreună cu epifenomenele sale estetice. Am văzut însă că un Ramiro Ortiz susținea contrariul: futurismul italian nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lua apărarea în scandal se va număra și un „metec” român, C. Brâncuși... Mai tîrziu, Richard Huelsenbeck va sublinia, nu fără un grăunte de ironie naționalistă - reflex, de astă dată, al unui „complex al Centrului” -, diferența plebee, provincială, „balcanică” și „barbară” a tînărului român: „spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu i-au spus vreodată, în orășelul lui natal, că frumosul, nobilul, binele trebuie sau pot să conducă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dau publicației, prin poemele lor citadinist-cosmopolite, pline de rupturi, arbitrarietăți și stridențe, o identitate ceva mai bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de turnuri. Discută și elogiază drapajul carmin și dinamic al frumoasei togi romane făcută la Paris, care îmbracă-desbracă sălbateca literară Românie” (în românește de Alexandru Marcu). Pentru Marinetti, imaginea României este fantasma - puternic erotizată - a unei femei sălbatice, focoase și barbare, posedată în decor futurist nocturn de către eroul civilizator latin. Într-o telegramă citată de către Elena Zaharia-Filipaș într-o notă la monografia sa Ion Vinea, Ed. Cartea Românească, București, 1983, pp. 284-285, același Marinetti - proaspăt întors din România - îi mulțumește lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
monografia „Ion Vinea“. Textul e alcătuit din două părți: de o parte - portretul „clasic” al lui Ion (zis Dorimedont) Pîrvu, artist îmburghezit și fost afemeiat (avînd datele autorului său); de cealaltă - imaginea muzicianului siberian Ygor, autor al unei compoziții muzicale „barbare” („Victoria sălbatecă“) prin care îl răvășise și îl transformase interior pe „Dori” în timpul unui stagiu parizian. „Plîngerea către Ygor” deplasează aparentul clasicism (infuzat obsesional, psihologizant) al primei părți către un monolog poetic de un lirism melancolic (narator: Dorimedont), drapînd sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Marinetti“, în Facla, anul IX, nr. 356, 5 mai 1930). Conferințele ținute de liderul futurist vor fi amplu consemnate în presa românească a momentului. Mitologia tinereții războinice se asociază, în articolul lui Riegler-Dinu, cu apologia vitalistă a valorilor „păgîne”, „barbare” și „virile”. Pe această linie vitalist-agresivă și „bărbătească” - fervent cultivată, deja, de militanții „tinerei generații” - etnicismul rimează cu idealul modern al sportsmanului: „Tineri vînjoși, pămînteni, etnici, sportsmeni vor fi socotiți păgîni. (...) E de preferat elanul poate unilateral dar vital al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de ani. Totuși, anumite persoane sunt „bătrâne” la 25 de ani, în timp ce altele sunt încă „tinere” la 45, în funcție de sănătatea și vitalitatea lor. O „constituție cărnoasă” este importantă atât pentru sănătatea unei femei, cât și pentru libidoul său. Conform dr. Barbara Edelstein, autoarea cărții Woman Doctor’s Medical Guide for Women, „femeia de rând de 25 de ani are nevoie de uaproximativ 20-25% grăsime corporală pentru a-și menține sănătatea”. Acest lucru presupune aproximativ cinci kilograme mai mult decât permite imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
studiase din cap În picioare: pălăria neagră din fetru, tunica din piele, jeansul decolorat, ghetele Înalte, prăfuite, cu inscripția „Insulated” și, nu În ultimul rând, geanta de umăr, model sac de grenade, ref. U. M. 0216 Zalău/1985. Dar tu? La Barbara Koster & Adriana Farranda? Replică el amuzat de felul În care fiecare dintre ei făcea trimitere la Grațian, zis Gabriel Ceroni. Asemănarea celor doi nu era doar fizică, frapantă, ci și, până la un punct, existențială, mai puțin faza militantă a soixante-huitard-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era însă nimeni cu semnalmente lui Junior Nash și fiecare, model vechi de sedan alb pe care l-am întâlnit era condus fie de o femeie, fie de bărbați cu aspect cumsecade. Când ne-am apropiat de intersecția dintre Santa Barbara și Vermont, Lee întrerupse tăcerea prelungită: — Toată chestia asta cu marele tur e de căcat. O să încerc să trag niște sfori. Trase pe dreapta la o benzinărie, coborî și se îndreptă spre telefonul public. Am rămas pe loc și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vechi de spermă. Răceala din vocea lui mă enerva. Am luat bucata de hârtie și am citit: „Russ, este Elizabeth Ann Short, născută în 29.07.1924, Medford, Massachusetts. Băieții de la FBI au identificat amprentele - a fost arestată la Santa Barbara în sept.’43. Urmează să primim și alte informații. După autopsie întoarceți-vă la Primărie. Rechemați de pe teren toți polițiștii disponibili - J.T“. Doctorul concluzionă: — Cam asta-i tot ce putem afla la examenul preliminar post-mortem. Ceva mai târziu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de cazier ale unei brunete trăsnet erau prinse de o foaie, alături de trei prim-planuri ale cadavrului din 39th, colț cu Norton. Îmi sări în ochi rânjetul gurii tăiate. Căpitanul Jack spuse: — Fotografiile de cazier sunt de la poliția din Santa Barbara. Au săltat-o pe Short în septembrie ’43 pentru consum de băuturi alcoolice, când era minoră, și au trimis-o acasă la maică-sa, în Massachusetts. Poliția din Boston a contactat-o acum o oră. Vine mâine cu avionul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bun: — Domnule Short, unde s-a dus Elizabeth în iunie ’43? — Dacă boxerul ăla ratat ridică mâna asupra mea, îi aranjez moaca cum mă vezi și cum te văd. — Sunt convins. Vreți să răs... — Betty s-a mutat la Santa Barbara. Și-a luat o slujbă la PX Camp Cooke. Mi-a trimis o vedere în iulie. Îmi scria că un soldat a bătut-o rău de tot. Atunci am auzit de ea ultima oară. — Menționa și numele soldatului? — Nu. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
CORTUL ROȘU Emiliei, fiica mea Mulțumiri Aș vrea săi mulțumesc Barbarei Haber, curator de cărți la Biblioteca Arthur și Elizabeth Schlesinger în domeniul Istoriei Femeilor în America, Colegiul Radcliffe. La sugestia ei, am aplicat pentru o bursă a bibliotecii Schlesinger, care a avut amabilitatea să susțină un proiect destul de îndepărtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de pe pontoane la fațada veche și decolorată, Întrebându-se dacă faptul că era Îndreptată spre nord, spre Canal Grande, rareori Încălzită de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă și urât mirositoare din spatele casei, la geamul de unde Fenimore se aruncase pe pietrele tari ale pavajului de dedesubt. Era unul dintre dezavantajele Închipuirii de scriitor faptul că avea imaginea clară, viscerală, a ultimelor clipe ale bietei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își dăduseră seama că era o femeie și dăduseră alarma. O Împunseseră cu bastonul! Retrăind clipa in situ, fugi de pe Ramo Barbaro până pe malul celui mai apropiat canal și vomită În apă. O duseseră În casă și o așezaseră pe pat, dar intrase În comă și murise Înainte de ivirea zorilor. Violența morții dădea Însă credibilitate teoriei că totul se petrecuse Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ajunsese, se vede, la concluzia că În viața ei nu mai era loc pentru bucurie și acționase rațional În consecință. Se cutremură la imaginea mentală a lui Fenimore zăcând zdrobită, Într-o grămadă gemândă pe pietrele de pavaj de pe Ramo Barbaro... Dar mai erau și alte drumuri către neant, mai simple. Drogurile, derivatele opiumului. Să te stingi În miez de noapte, fără durere... Ceea ce Îi aminti de Alice, care, paradoxal, refuzase oferta prafului uitării, deși avea toate motivele să Îl ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
categoria a doua, așa că mă așez la coada pentru timbre de categoria Întâi. Dau apoi din coate să-mi fac loc În Înghesuiala de la raionul cu alimente de la Selfridges’ ca să cumpăr brânză și bomboanele acelea florentine micuțe care-i plac Barbarei. Odată ajunși la Barbara și Donald, cărăm tot ce era În mașină, punem cadourile sub brad și mâncarea și băutura În bucătărie, iar ei spun În cor: —Vai, Richard, Îți mulțumim că ai adus vinul. Nu trebuia să te deranjezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mă așez la coada pentru timbre de categoria Întâi. Dau apoi din coate să-mi fac loc În Înghesuiala de la raionul cu alimente de la Selfridges’ ca să cumpăr brânză și bomboanele acelea florentine micuțe care-i plac Barbarei. Odată ajunși la Barbara și Donald, cărăm tot ce era În mașină, punem cadourile sub brad și mâncarea și băutura În bucătărie, iar ei spun În cor: —Vai, Richard, Îți mulțumim că ai adus vinul. Nu trebuia să te deranjezi. Oare se poate muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pachet cu carne de ren uscată la vânt, două perechi de șosete suedeze (de umplutură), un curs de degustare de vinuri de cinci zile În Burgundia și cartea Cum să fii o gospodină desăvârșită (la mișto). Mai târziu, primesc de la Barbara și Donald un șorț cu imprimeu, care nu se pătează, de la Liberty, și cartea Cum să fii o gospodină desăvârșită (deloc la mișto). De la Richard primesc: 1. Lenjerie intimă Agent Provocateur - sutien roșu de satin cu buline negre și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Donald pe un ton blând. I-am spus să o pună jos. Asta e diferența dintre generațiile noastre, Kate: noi le spuneam, voi Îi rugați. Câteva minute mai târziu, stau lângă aragaz amestecând niște ouă jumări când o simt pe Barbara dându-mi târcoale. Îi e greu să-și ascundă neîncrederea În ceea ce privește conținutul tigăii. —Dumnezeule, copiilor le plac ouăle așa uscate? Da, așa le fac mereu. Ah. Barbara e obsedată de mâncarea ingurgitată de familia mea, fie că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai târziu, stau lângă aragaz amestecând niște ouă jumări când o simt pe Barbara dându-mi târcoale. Îi e greu să-și ascundă neîncrederea În ceea ce privește conținutul tigăii. —Dumnezeule, copiilor le plac ouăle așa uscate? Da, așa le fac mereu. Ah. Barbara e obsedată de mâncarea ingurgitată de familia mea, fie că e vorba de lipsa de legume din dieta copiilor sau de propria mea Încăpățânare de a nu mânca trei mese a câte trei feluri de mâncare pe zi. „Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ai energie, Kate.“ Și de la nici o reuniune a familiei nu lipsește momentul În care soacră-mea mă Înghesuie În colțul cu violete de Parma de lângă cămară și-mi sâsâie: „Richard pare slab, Katharine. Nu-i așa că Richard pare slab?“ Când Barbara spune „slab“, cuvântul devine instantaneu gras: robust, greoi, acuzator. Închid ochii și Încerc să invoc rezerve de răbdare și de bunăvoință pe care nu le posed. Femeia de lângă mine i-a transmis soțului meu ADN-ul care-l face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vieții mele de nevastă, atât cât mai rămâne din ea. —Dar Richard este slab, protestez eu. Rich era slăbănog când ne-am cunoscut. Ăsta a fost unul dintre lucrurile care mi-au plăcut la el. —A fost Întotdeauna subțire, aprobă Barbara, dar acum s-a topit cu totul. De cum l-a văzut coborând din mașină, Cheryl a zis: „Nu-i așa că Richard pare dărâmat?“ Cheryl este cumnata mea. Înainte de a se fi măritat cu fratele lui Richard, contabilul, Cheryl a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
construcții Halifax. În momentul În care l-a născut pe primul dintre cei trei băieți ai lor, În 1989, a devenit membră a ceea ce prietena mea Debra numește Loja Șorțurilor - puternica organizație și cabală a mamelor casnice. Și Cheryl, și Barbara se poartă cu bărbații lor ca niște crescători de animale cu animalele de la fermă. Și nici un Crăciun petrecut la familia Shattock nu ar fi complet fără ca Cheryl să mă Întrebe dacă puloverul meu pe gât, de cașmir, este de la Bhs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]