2,213 matches
-
pp. 30-34 364 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 337 365 Idem, p. 280 366 Idem, p. 261 367 Idem, p. 128 368 Idem, p. 193 369 Idem, p. 333 370 Idem, p. 42 371 Tot autorul romanului Bel Ami comenta: "Scopul său nu este nicidecum să ne povestească o istorie, să ne distreze sau să ne înduioșeze, ci să ne silească să gândim, să înțelegem sensul profund ascuns al întâmplărilor. Dat fiind că a văzut și a meditat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
toate timpurile). Prin paronimie cu faimoasele eroine wagneriene (intrate aproape în "cultura de masă" datorită referințelor din presă), s-a creat imaginea celebră "La Vache Qui Rit", al cărui logotip a fost conceput de Benjamin Rabier. Preluată de brânzarul Léon Bel, imaginea s-a banalizat, a intrat în sfera alimentară (mai mult, e un produs "de masă", people, nu unul de prestigiu, "exclusivist" cum se zice în jargonul presei "mondene" de la noi în ultimii ani). Și-a pierdut aura belicoasă, combativă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pe rivala să, doamna Deberle, cu amantul acesteia 236. Teatralizarea și politica sentimentelor sunt strategii, care se învață la Paris. Este interesant că pentru doamna Deberle, Hélène inventează un alt scenariu, întrecându-le pe Parizienele de origine 237. Dacă în Bel Ami bărbatul este inițiatorul înscenării delictului, multe personaje feminine ale lui Maupassant surprind prin îndrăzneala cu care își încalcă rolurile, înlăturând ordinea patriarhala a secolului al XIX-lea. Astfel, în nuvelă lui Maupassant Sauvée, baroana de Grangerie se debarasează de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dix-neuvième siècle, 1987, N°58, p.59-66 DECOTTIGNIES, J., Psysiologie et mythologie du féminin, Presses Universitaires de Lille, 1989 DELACY, Justine, How French Women Go that Way and How to Handle them, New York, Times, January 1974 DELAISEMENT, Gérard; BOTTEREL, Catherine, Bel Ami, Hatier, Paris, 1999 DÉSESQUELLES, Anne-Claire, La représentation, Ellipses, Paris, 2001 DONALDSON-EVANS, Mary, La femme (r)enfermée chez Maupassant, Nathan, Paris, 1993 DORFLÈS, Gillo, Mythes et rites d'aujourd'hui, Klincksieck, Paris, 1975 DOTTIN-ORSINI, Mirelle, Cette femme qu' ils disent
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al civilizației moravurilor, rafinamentului, elegantei și politeții, știe să placă și să seducă [v. Montandon, p.648]. 125 "Elle peut être grande duchesse, princesse, mais aussi financière, actrice et même souvent cocotte. Cette parisienne n'a pas besoin d'être belle, măi peut tout se permettre, elle vit sous le signe de l'art et de la vitesse. Elle se change trois fois par jour, mais rêve à six toilettes différentes dans la journée" [La Vie parisienne, 1885-1890, apud Tetart-Vittu, p.94-95
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
éminents șont souvent plus saillants que leurs mérites" [Maupassant, Notre cœur, pp.119-120]. 302 "Elle se fâchait surtout chaque fois qu'il parlait avec une nuance de blague familière de leur liaison și longue qu'il affirmait être le plus bel exemple d'amour du dix-neuvième siècle" [Maupassant, Fort comme la mort, p.42]. 303 Relația dintre Juliette Deberle și Malignon urmează și ea mai multe faze obligatorii, prognozându-se și urmărea: "Sans doute, c'était à Trouville qu'ils avaient
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Elvira, Elvira mia! (vv. 77-81) Deh quanto, Elvira, / quanto debbo alla morte! Ascoso innanzi / non ți fu l'amor mio per alcun tempo; / non a te, non altrui; che non și cela / vero amore alla terra. (vv. 85-89) Due cose belle ha îl mondo: / amore e morte. All'una îl ciel mi guida / în sul fior dell'età; nell'altro, assai / fortunato mi tengo. Ah, se una volta, / solo una volta îl lungo amor quieto / e pago avessi tu, foră la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
trovo di stessa nascita / e l'isolano antico (Sardegna). Versurile se referă la Polifem, personaj mitologic htonian, ființa primitivă ce incarnează forțele brute, sălbatice și neîmblânzite ale Siciliei cu a cărei natură primordială poetul dorește să se contopească. 513 Che bel tempo era quello nel quale ogni cosa era viva secondo l'immaginazione umană e viva umanamente cioè abitata e formată di esseri uguali a noi! Quando nei boschi desertissimi și giudicava per certo che abitassero le belle Amadriadi e i
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de reușită a unui roman de debut, pe structura aproape matematică a titlului, care ar trebui să aibă forma: "La/le ... de la/du...", cum ar fi, de exemplu, La nuit du Vojd (Noaptea lui Vojd), prim roman al scriitorului Hervé Bel (text foarte bun, de altfel), publicat în 2010, care a și obținut un premiu literar elitist (Edmée de la Rochefoucauld). E greu de explicat, pentru un profan, ce anume din această formulă, și de ce, acționează decisiv asupra subconștientului unui cititor, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Vestul reunite sub semnul totalitarismului, Occidentul și Orientul adunate în același creuzet în care puterea oarbă și arbitrară zdrobește destine. Nu e nicio dife rență între comunism și capitalism, nu una de fond, în orice caz. Asta ne spune Hervé Bel, autorul unui neașteptat și strălucit roman de debut, La nuit du Vojd (Noaptea lui Vojd, Paris, Jean-Claude Lattès, 2010 / Iași, Junimea, 2012), roman pentru care, de altfel, a fost recompensat cu un premiu respectat de cunoscători, Prix Edmée de La Rochefoucauld
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Prix Edmée de La Rochefoucauld. Purtînd numele ducesei care a fost ani de zile președinta juriului premiului Femina, acesta a fost creat în 2000 și este decernat anual unui scriitor pentru primul său roman. Nou sosit în peisajul literelor pariziene, Hervé Bel a zgîlțîit puternic conștiințele bien pensantes cu o teză ce i-a scandalizat cu siguranță pe cei care vor dori mereu să confere atribute diferențiate Răului. Bel are curajul să spună într-o narațiune răscolitoare și revoltătoare, care te ține
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unui scriitor pentru primul său roman. Nou sosit în peisajul literelor pariziene, Hervé Bel a zgîlțîit puternic conștiințele bien pensantes cu o teză ce i-a scandalizat cu siguranță pe cei care vor dori mereu să confere atribute diferențiate Răului. Bel are curajul să spună într-o narațiune răscolitoare și revoltătoare, care te ține cu sufletul la gură că Răul e unic, fie că-l îmbrăcăm în mantale ponosite sau în costume Armani dichisite, fie că răzbate din demagogice sloganuri ingurgitate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
caz, barbaria, soft sau hard, are același rezultat: stingerea ființei, tăcerea vocii sacre dinlăuntru, sugrumarea spiritului critic și a voinței de acțiune, moartea cuvîntului care desemnează o realitate și naște rea vorbelor care trimit în buclă la ele însele... Hervé Bel e o ființă paradoxală. Un promițător cadru parizian (născut în 1961), cu serioase studii de drept și economie, lucrînd într-una din cele mai mari bănci franceze, foarte apreciat la locul de muncă și mulțumit de activitatea sa, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
singurul toponim explicit din roman), un pasionat cititor nu doar de literatură franceză, ci și de istorie și politică rusă, atras în mod special de originile și manifestările totalitarismului ca plagă înscrisă parcă în genele noastre umane. Și același Hervé Bel îți revelează, cu o măiestrie psihologică aproape înspăimîntătoare, un spațiu concentraționar aurit, dezvăluind cinismul unei lumi pe care o cunoaște bine, deși nu i-a trăit monstruozitatea pe propria-i piele (cum s-a întîmplat, de pildă, cu Amélie Nothomb
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prietenilor de tinerețe ai lui Ivan Goncearov, Dosto, Turghi. Celor de "dincolo" însă le sună familiar ambianța, ierarhia, intrigile, lupta pentru putere și mult cultivata fraternitate din sînul unei mari societăți multinaționale. De fapt, ambele tabere au dreptate, iar Hervé Bel se joacă cu matură și perfect stăpînită ingeniozitate pe cele două planuri, lăsînd balanța să încline cînd într-o parte cînd în alta și afirmînd în ultimă instanță, prin această duplicitate asumată, identitatea de structură a celor două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
același lucru și cu Grossman, folosindu-se însă de astă dată de "pistolarul" Ivan, de care se descotorosește apoi cu aceeași cinică ușurință. Că sistemele închise sunt periculoase și destructive o știm cu toții, din experiență sau din cărți. Dar Hervé Bel merge mai departe în explorarea subteranelor minții omenești, dezvăluind procesul de transformare în sclav conștient și propagator fanatic a unui individ înzestrat altfel cu toate resursele necesare rezistenței critice. Mai cutremurătoare decît decăderea morală a lui Ivan, absorbit rapid de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
l'origine du partage, Paris, Seuil, 1991 * Starobinski, Jean, La Suisse romande et sa littérature, (La Licorne), no. 16, Université de Poitiers, 1989 * Tournier, Michel, Le vent Paraclet, Paris, Gallimard, 1979 Corpus de texte: * Alexander, Tudor, Vizitatorul, Iași, Junimea, 2011 * Bel, Hervé, La Nuit du Vojd, Paris, JC Lattès, 2010 / Noaptea lui Vojd, Iași, Junimea, 2012 * Carrère, Emmanuel, Limonov, Paris, P.O.L., 2011 * Chalandon, Sorj, Retour à Killybegs, Paris, Grasset, 2011 * Cioran, Michaux ou la passion de l'exhaustif, dans
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de capital propriu și dat oriile nete către țările în curs de dezvoltare au crescut foarte mult, în 2007, atingând niveluri re cord, conform d atelor prezentate în tabelul nr. 3.3. După cum putem observa din datele prezentate în ta belul următor, au existat, așadar, cinci ani consecutivi de cr eșt eri puternice ale fluxurilor de capital privat net, care au atins, în medie, 44 % pe an. Cu toate acestea, creșterea se reflectă în deprecierea dolarului ame rican și a altor
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
sur le cime d'une haute montagne. A son reveil, les nues qui l'entourent prennent des formes de femmes; il voit leurs corps onduleux flotter dans l'espace; elle lui sourient, lui tendent les bras et murmurent toutes ensembles: "Bel enfant! Sois à moi! Sois à moi! C'est ici la montaigne de plaisirs et des tourments d'amours!" M. Mirea a bien exprimé la poésie de la légende. L'enfant, à demi-couché, en extase, la face alanguie et les yeux
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
greu de mîncare, de hazna și de mizerie omenească, un miros stătut de murdărie și de ziduri vechi, pe care nici un curent de aer n-ar fi putut să-l împrăștie, umplea casa de sus pînă jos. G. de Maupassant, Bel Ami, p. 47 Se oferă spre lectură cele cinci descrieri ale camerelor următoare, fragmente aparținînd unor romane realiste (1, 2 și 4), unui catalog publicitar (3), și unei reviste de lucru manual (5), fără a se arăta originea textului și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sens, se poate cu ușurință alege o temă-titlu identică cu manifestările sale textuale, în discursuri diferite (aceasta pentru a ieși din limitele impuse de schema 1 din partea a doua). De exemplu, orașul Rouen poate fi studiat în Doamna Bovary, în Bel Ami și în Ghid turistic (cf. studiului lui Mieke Bal, 1980). De asemenea, ar putea fi făcută o comparație cu rezultate bune între prezentarea orașului Fougère din capitolul III din Șuanii de Balzac și cea din Ghidul verde (Michelin) despre
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
gen istoric, apare la sfârșitul secolului al XVIII-lea, o dată cu Revoluția (căreia îi exprimă mentalitatea și "morala"), devenind cea mai populară formă de artă (amestec de texte și cântece) din prima jumătate a secolului al XIX-lea, paralel cu triumful bel canto-ului. Întemeietorul genului, Pixérécourt, sublinia latura pedagogică a melodramei, menită a impresiona puternic sensibilitatea spectatorului prin compensația morală oferită de actul justițiar al răsplătirii virtuții și al condamnării răului. De altminteri, teoreticienii au subliniat natura stereotipă a acestui gen
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu care luptă în zadar "eul" personajului). 136 Nuvela scriitorului francez a inspirat muzica genialei opere a lui Georges Bizet, elogiată de Nietzsche ca model absolut al artei cu ecouri adânci în sensibilitate (e vorba de melodramă și de tradiția bel canto-ului), împotriva lui Wagner, care intelectualizase excesiv "drama muzicală", subminând tradiția cu mare succes la public a teatrului "liric" (vezi Friedrich Nietzsche, Cazul Wagner, traducere și prefață de Alexandru Leahu, Editura Muzicală, București, 1983 și Richard Wagner, Opera și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-a asigurat de recunoștința lui pentru că i-a permis să vadă niște creaturi atât de mici. Născut la Delft, în Olanda Unită, pe 24 octombrie 1632, Anton van Leeuwenhoek a fost fiul lui Philips Antonyszoon van Leeuwenhoek și al Margarethei Bel van den Berch. Tatăl lui, împletitor de coșuri, a murit când van Leeuwenhoek avea vreo șase ani, iar mama lui s-a recăsătorit cu un pictor, Jacob Molijn. După ce a primit o educație elementară, la 16 ani Leeuwenhoek a devenit
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
alb cu cel de frumos, luminos, plăcut, deschis, vast etc. permite intuirea exprimării lor nediferențiate în trecutul limbii. Lat. albus și bellus s-au diferențiat formal pe o bază silabică de largă cuprindere semantică la care se reduc și sl. bel „alb”, fr. bel (beau) „frumos”, it. alba, fr. aube, rom. zori, fr. joli, germ. hübsch, bg. hubav, sl. krasa etc. Cap este adus în discuție în ideea că numai româna continuă prin el pe lat. caput, în timp ce italiana ar reda
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]