2,324 matches
-
poate nimeri pe oricine, oricând. Sunt amândoi în spate, cred că trag unii în alții, țipă Cristi. — Cât e distanța ? — Zece metri să tot fie, poate chiar mai bine. — E bine, mă, e bine, hai, căluțule ! și Fernic dă cu biciul și mai tare. Haide, copiii mei, că după vă iau o căpiță numai de ovăz, o să vedeți, hai, copiii mei ! — Aoleo, curba, curba, bă ! Curba ! țipă Pribeagu la Fernic, care n-o observase la timp. — Țineți-văăă ! Însă viteza era prea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
interzise începând cu anul 2000 (ceea ce nu a împiedicat Wafq să amenajeze noua moschee subterană Marwani). Și a găsit șezând în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcându-și un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din templu, și oile și boii, și schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele. Și celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luați acestea de aici. Nu faceți casa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru a pălăvrăgi ca într-un salon, islamul a perpetuat și o latură familiară în incinta sacră. Odinioară oamenii ieșeau la picnic pe esplanadă. A mai rămas probabil ceva din ceea ce l-a făcut pe Isus să pună mâna pe bici, pe când parvisul ebraic era în același timp piață, universitate, măcelărie, clinică, atelier, forum, caravanserai, bancă. Nu altceva au fost Halele Parisului sau Hyde Park-ul, acel "ia arată-mi ce ai", acea "cavernă a briganzilor" care l-a indignat atât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai târziu.7 Într-un rând moș Vasile, ori moș Ion, unul din acești frați ai mamei, mi-au făcut un biciu de cânepă, de care am fost foarte fericit puțină vreme. Peste o jumătate de ceas ori un ceas biciul a dispărut și n-am știut ce s-a făcut. Mult mai târziu când amintirea s-a fixat pe deplin, am văzut că-i rupsesem coada. Și ca să nu observe ai mei jucăria abia făcută și stricată, am ascuns biciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
biciul a dispărut și n-am știut ce s-a făcut. Mult mai târziu când amintirea s-a fixat pe deplin, am văzut că-i rupsesem coada. Și ca să nu observe ai mei jucăria abia făcută și stricată, am ascuns biciul subt un dulap. Și l-am uitat acolo. Bunicul Tincuței, moș Ion Andrușcă, țăran cuminte și trăind tihnit la țară, primește o telegramă de la nepoți. O telegramă vestind un lucru neînsemnat: că mama nepoților (fiica bătrânilor) nu poate veni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
masă, nu sta mult în pat. Nevastă rea: picuș de ploaie în casă. Poftele sunt pedeapsa leneșului. Nu muta hotarul văduvei, nu intra în ogorul orfanilor, căci se va ridica asupra ta județ aspru. În ziua necazului adună-ți puterile. Biciul pentru cal, frâul pentru măgar, nuiaua pentru spinarea smintiților. Cânele se întoarce la vărsătură și nebunul la nebunie. (Pr.) Ca să mânânci borș, n-ai nevoie de dinți. *1 Unii sunt ceva. Prefer să fiu cineva. *1 Puterea unui stat e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ș-a mers înainte. Nu merge multă vreme, vo trei zâle, ș-ajunge acolo la un palat mândru și frumos nu te puteai uita, la soare te puteai uita, da’ la împalatu zmeului ba” (Boișoara - Vâlcea). La fel și puterea biciului care adună dracii să îndeplinească încercările crește treptat prin argint, aramă și în final aur, în basmul Suta Ion (Boișoara - Vâlcea). Ipostază umană a astrului vieții, flăcăul are un corespondent permanent în metalul nobil, considerat „lumină minerală” și „definit ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mari boieri,/ Și-i Soare tânăr călare/ Pe un călușel gălbior./ Da’ nu-i galbior de fel/ Și-i gălbior de flori,/ Cu șeaua de aurel,/ Cu scări dalbe d-argințel,/ Cu pohe cu năsturei,/ Cu frâu cu ghiocei,/ Cu bici cu măciulie/ Cu chingi late,/ Pin fir trase./ Galben Soare și-mi răsare” (Cioara Radu Vodă - Brăila). Lumina emanată, metalele care concurează la realizarea senzației de strălucire și acțiunea de regenerare a naturii sunt comune „colindei soarelui” și colindelor adresate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înota șeaua în aurelu/ Și scărițe-n argințelu/ Și frâulu în rostogolu”,/ „Călușelu-i ungurel,/ Cu șeaua de haurel,/ Cu frângi late-nțărmustrate,/ Cu scări dalbe-n turnuri fapte,/ Cu presuri, cu presurele,/ Cu perna cu floricele,/ Cu frâul cu stragatie/ Cu biciul cu măciulie”. Ființa, și nu făptura calului, emană energia luminoasă, cel dintâi lexem având în plus conotația depășirii unei durate ce distruge prin trecere. Un cal galben „din făptură” nu a parcurs decât drumuri prin imediat, în timp ce Gălbioru este un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
declanșatoare a călătoriei cu funcție de restabilire a contactului cu planul mitic. Într-un basm din Bughea de Sus, Argeș, revenirea în planul familial aduce un artefact magic, pe care mama îl distruge din porniri... estetice: „Numadăcît ia și ia um bici frumos, cu flori, cu ciufuri, ce mai bis frumos!... Și-l ia p-acela dîn cui, și pune p-acela și aruncă p-ăla-n foc. Cum a arunca biciu, aia a sări dîm pat, plîngînd”. Și aici focul este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plîngînd”. Și aici focul este principiul care anulează intruziunea ființei divine în fenomenal, ca actualizare a funcției sale negative: „el întunecă și sufocă datorită fumului său; arde, consumă, distruge; e vorba de focul pasiunilor, al pedepsei, al războ¬iului”. Înlocuirea biciului care a transformat litotic întreg planul supranatural cu un echivalent profan, de o frumusețe subsumată gustului uman, limitat la referenți perisabili, provoacă dezastrul ontologic. Ființa de pe tărâmul de nicăieri are o existență condiționată în contingent de obiectul emblematic și distrugerea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
referenți perisabili, provoacă dezastrul ontologic. Ființa de pe tărâmul de nicăieri are o existență condiționată în contingent de obiectul emblematic și distrugerea lui anulează capacitatea rămânerii în lume. Adevărat intermediar între forțele expuse măcinării și energiile regeneratoare sacre, cămașa dedublării ori biciul ce încorporează minimal domeniul mitic constituie mobilul declanșator al greșelii rituale și asigură statutul de călător neofitului. O interdicție comportamentală încălcată întotdeauna de neofit, și nu de cea care l-a adus în lumea albă o constituie odaia secretă, ocultarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mantaua aduce deplasarea momentană, într-un basm cules din Fundu Moldovei, Suceava, haina aceasta fiind mai degrabă atipică pentru funcția conferită, căci papucii, șolele și obiala constituie simbolul canonic pentru drum. Papucii au capacități nautice, dar numai în asociere cu biciul, o altă ipostază a bâtei puterii, în opinia lui Petru Caraman. Bogăția venită fără efort este adusă de nuca vulturului, de căpăstrul calului și, cel mai frecvent, de metonimii ale banilor (de exemplu, punga). Intruziunea în sacru trebuie să depășească
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și cineva i-a spus că a fost și Donoaia. Și atunci el s-a dus acasă la Donoaia și a găsit perna în pod și a adus și pe baba Donoaia care furase perna. Și a luat baba multe bice, de a trecut-o toate nevoile. Și cine o învinuia mai tare pe mama că a furat perna? Raveica, nevasta lui Vasile a lui Nică Sofia și sora lui Toader Ghiorghițanu și fata lui popa Gostachi Ghiorghițanu, căci avea ciudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
este prea larg și Întunecat, iar la mijloc este o coloană groasă de piatră unde a fost legat Domnul și biciuit. Vai, ce-am putut vedea acolo. Pereții parcă ar vorbi și ne-ar spune că au auzit loviturile de bici cu nodurele de plumb la capete. Și pe piatra lor au ajuns stropi de Sânge și fărâmituri din Trupul Domnului când Îl loveau cu biciul. Au auzit și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vedea acolo. Pereții parcă ar vorbi și ne-ar spune că au auzit loviturile de bici cu nodurele de plumb la capete. Și pe piatra lor au ajuns stropi de Sânge și fărâmituri din Trupul Domnului când Îl loveau cu biciul. Au auzit și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuită. Dacă vezi, te ia groaza. Toate par a vorbi câte a Îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Greu se urcă pe Golgota Calea a urcat-o greu Și Fiul Lui Dumnezeu. Greu urca, se poticnea Și popasuri mari făcea. Multă lume Îl urma: Unii Îl loveau cu ură Peste Sfânta Lui Făptură Alții mâna ridicau Și cu bici de plumb izbeau Însă alții lăcrimau... Iisus cu carnea arsă Dar cu inima duioasă Privea lumea-npătimită Și la rău dezlănțuită Când a fost l-a judecat, Judecata lui Pilat El, zadarnic le-a vorbit Că tot nu s-au potolit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Și de-acolo la Irod Și-L hulesc, și-L Îmbrâncesc. Și strigă jurând de rău Piară omu-acesta rău Că se face Dumnezeu Și-ntr-a-noastră Lege mare Vrea să facă strâmtoare Servitorii făr’ de minte Îl dezbracă din veșminte Și cu biciul Îl lovesc Până când Îl ostenesc Din spini cununa-i Împletesc Și pe frunte i-o tocmesc Peste obraz Îl lovesc Și tare Îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și de slab se-mpiedica Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Fața Lui de sânge plină Se proptează În țărână Iar peste El, Crucea grea La Pământ Îl apăsa Vezi, creștine, ce-ai lucrat Când Porunca ai călcat? Câte chinuri, câtă jale Pentru păcatele tale? Și ostașii Îl sculau Și cu biciul Îl loveau Stă Măicuța și privește Inima i se topește! Neîncetat se strigă: Moarte! Iar Pilat s-a temut foarte De Iisus nu s-a Îndurat La moarte L-au condamnat Jidavii Îi apucară Și-o cruce grea aflară Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
tutunului, autoritățile spaniole și-au dat seama de posibilele sale valori comerciale. Dacă la 14 mai 1537 se menționează că sclavele care lucrau în tavernele din Havana vor fi prinse vânzând tutun, vor fi pedepsite cu 50 de lovituri de bici și stăpânii lor la o amendă de 2 pesoși, la 20 octombrie 1614, regele Filip al III-lea autorizează cultivarea tutunului, dar interzice comerțul cu tutun cu străinii. La 11 aprilie 1717, s-a promulgat un regulament prin care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a Universității din Iași pentru această temă atât de tristă din trecutul umanității. Exponatele panouri documentare, fotografii, statistici, documente, piese originale din secolele sclaviei lanțuri, butuci de lemn pentru blocarea gâtului sau a picioarelor, unelte de fier pentru "marcarea" sclavilor, bice din vână de bou, statuete de cult ale sclavilor, tobe... Toate dădeau glas unor vremuri crâncene, de teroare, de împilare dusă până la cele mai atroce și inumane limite. Profund impresionat de cele văzute și trăite retrospectiv în sălile Muzeului, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
plânși mai licăresc lumini ce nu le-au stins stăpânii. Nu au nici nume, nici părinți, nu au nici soare în lucarne, obiecte prețuind arginți, un număr scrijelit în carne. De unde sunt, de unde vin? De peste mări, din iarmaroc, născuți sub bici și morți în chin, fără răsplată și noroc. I-aud cum murmură șoptit un cânt mocnit, plin de durere, mă-nchin la ei și plec smerit, purtând povara în tăcere! Conform ultimelor recensăminte, la o populație de peste 11 milioane de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
concluzia că "no hay negro bueno ni tamarindo dulce" nu există negru bun și nici tamarindo dulce (fruct cu gust astringent). De regula erau biciuiți, locul de aplicare numindu-se "tumbadero", iar biciuirea se numea "bocabajo" cu gura în jos. Biciul era confecționat din vână de bou sau șuvițe din piele de vită, fiind utilizate și vergile vegetale. Numărul loviturilor aplicate era la bunul plac al stăpânilor. "Regulamentul sclavilor" din 1842 menționa printre pedepse biciuirea, ce nu putea depăși 25 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
legarea în lanțuri. Suprema pedeapsa era executarea prin strangulare sau spânzurare. Sclavilor li se interzicea să consume băuturi alcoolice și să poarte arme, atât ofensive cât și defensive, pedepsele fiind pentru delicvenți 10 zile de carceră și 200 lovituri de bici câte 20 zilnic. De reținut că un document din 1550 prevedea și pentru crâșmarii care vând sau oferă vin unui negru o pedeapsă de 20 de zile de carceră. Datorită regimului inuman aplicat sclavilor negri, adesea aceștia fugeau sau se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fugarilor cu haite de câini special dresați. La 11 februarie 1571 o ordonanță regală preciza că pentru a pune capăt furturilor și pagubelor cauzate de negrii fugari, sclavului fugit de 4 zile să i se aplice 50 de lovituri de bici și să fie legat la locul executării pedepsei de la răsăritul la apusul soarelui, celui fugit de 8 zile 100 de lovituri și aplicarea unui lanț la picioare cu o greutate de 6 kilograme, iar sclavului prins după 2 luni 200
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]