7,814 matches
-
-i strig, din toți rărunchii. Acum mi-ar trebui drăcia aia chinezească, a lui Duan Feng, de la Nankai! De ce n-a inventat și gălbejitul ăla o mașina care merge ca gândul de repede? Cu / ca...Cui îi pasă de niște biete prepoziții? Adevărul e că nici nu-l mai urăsc așa de tare de când a zis că face aplicația pentru toți consumatorii, nu doar pentru handicapați (cum proiectase inițial). Numai că cine știe cât timp o să le ia celor de la Great Wall Motors
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cui să mă rog? Mă rog de lumină, De raza de soare, Mă rog în surdină, Dispar ca o boare, n-am trup și nici inimă, nu am nimic, moartea nu-i limită, tac, ceasul-tic. Biată lumină, Te pierzi în neant, Puțină stricnină, Trăim pe un cant, Corbii plutesc Ca și bezna de grei, Tot ce-mi doresc Să prind 73. Vocea-i aceeași, Aur în păr, Copilări-m-aș Într-adevăr. Să mă întorc În
CUI SĂ MĂ ROG? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363479_a_364808]
-
DE CRĂCIUN... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului anul ăsta, de crăciun, vreau să mi se umple sacul și, din seara de ajun, mă voi învoi cu dracu. o să-i dau bietul meu suflet (și așa-i dus pe pustie) și capu-i dau, că nu mai cuget, îi dau tot, fir-ar să fie! să văd ce ofertă-mi face, poate-mi umple portofelul, doar îmbârligă și desface, numai să nu
ANUL ĂSTA, DE CRĂCIUN... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363478_a_364807]
-
putut atinge de chipul sau sfânt. “Câte nu sunt de spus, daca abordezi acest subiect: Isus.” - ne împărtășește creatorul acestei minunate icoane, pictorul nostru local, Valentin Romulus Varga - “Mării Maeștri au făcut-o atât de perfect, încât eu, sunt un biet amator...Dar, în momentul în care am aflat că se va construi Biserică Nouă, am luat hotărârea să "dăruiesc" și eu ceva din sufletul meu acestui nou locaș, fiindcă am mai făcut-o și la alte biserici din România, din
ICOANA LUI ISUS de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363497_a_364826]
-
grămăjoară care ascundea ceva. - Nu cumva aici a ascuns vulpea mănușa, așa cum are ea obiceiul să-și ascundă și prada?! întreb eu, aproape sigur pe victorie. Dezgropând zăpada în acel loc, iată că descoperim mult căutata mănușă a Corinei. Dar biata mănușă arăta jalnic: era mototolită și zdrențuită de nu mai aveai ce face cu ea. Probabil din joacă, vullpea a tot tras de ea până a ajuns o zdreanță! Ne întoarcem tăcuți către casă. Corinei îi dădură lacrimile în ochi
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
Ei, copilării, erau niște adolescenți plini de ifose, poate acum sunt bărbați de treabă. Da, mi-a spus că unul este căsătorit, dar e cam bolnav, s-a îmbolnăvit în copilărie, a avut un accident. A stat mult în spital. Biata femeie era foarte supărată. Spre seară au ajuns! Era acasă și ginerele. Și-a primit socrii cu sinceră bucurie, doar erau părinții dragii lui și bunicii bijuteriei lor. Cristi își pierduse tatăl foarte devreme, un unchi l-a ajutat să
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362334_a_363663]
-
sărit lupul în ceafa mea, nuiaua a trăsnit ca un fulger ceresc : pooc! Și a adus acolo, pe câmp pe domnul Ionescu. În sania trasă de cei doi armăsari. Să fi văzut atunci cum au sărit armăsarii pe lup, încât bietul lup abia a scăpat și a fugit.Și cum mai schelălăia de durere... Iar au început să râdă cei doi. -Cum au venit acolo mă, cu sania? Zburau așa... prin aer...ca vântul? -Nuu, ca gândul! Că au picat la
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
e-n primejdie. Și Mircea și Vlad. Că mare nevoie avem de ei. Să coboare de-Acolo cu oștile lor, așa în zale, ca pe vremea când înfruntau puhoaiele de cotropitori, să-i întrebe pe românașii adormiți: ce fac cu biata lor țară? Mai au, sau nu mai au nevoie de ea? Iar dacă ei, adormiții, vor spune că nu mai au nevoie de țara asta, că acum au la dispoziție UE și SUA, atunci... Atunci, fără să-i mai întrebe
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
bine rămân.” Pe băncile asezate de o parte și de alta a cerdacului cu capul aplecat vorbind în șoaptă ori rugându-se stau femei, bărbați, copii, bunici, fiecare cu problemele și suferințele aduse de departe ca să le lase în chilia bietului părinte. Acesta îi ascultă pe toți răbdător, le dă binecuvântare să se împărtășească, altora le cere să se roage și pentru el. Tea își scoate metanierul din rucsac și începe să depene rar“Doamne, Iisuse Hristose Fiul lui Dumnezeu, miluește-mă
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
principate, îl vom sprijini până la moarte. Este un tânăr isteț și-l vom îndruma atât în meșteșugul mânuirii armelor, al strategiilor în război, cât și în ceea ce privește relațiile cu turcii. - Toate s-au năruit pe capul unui copil și al unei biete mame! - Noi căpitanii rămânem aceiași credincioși... - Nu mă îndoiesc de credința voastră. Zilele trecute am primit o solie de la vărul nostru principele Dunărenilor. Domnia sa este grav bolnav, iar înainte de moarte vrea să-și vadă căsătorită unica sa moștenitoare. Dorește unirea
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
putere ne-ai ocrotit atât la castel cât și în Pădurea Blestemată. - Nu eu v-am ocrotit, ci Domnul și credința voastră în puterile Sale nemărginite! - Ești trimisul Său ca să veghezi asupra acestor meleaguri.. - Te-nșeli, căpitane! Sunt doar un biet păcătos pe care Domnul l-a uitat aici în creierul munților! - rosti deodată cu un glas puternic. Tânărul se întrebă cu uimire de unde avea acest bătrân uitat de vremi atâta forță, căci vocea i se rostogoli ca un tunet și
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
motivație în fața guvernului pentru a obține beneficii financiare și o viață mai bună decât în țările de proveniență. Deseori întâlnești pe stradă mame isterice care se comportă mizerabil cu copiii lor... Și atunci ne punem întrebarea: ce poate învăța un biet copil de la asemenea părinți degenerați, leneși, hoți, bandiți, profitori...? Și uite așa a ajuns capitalismul, globalizarea și democrația să fie înțelease la liber și să transforme o întreagă planetă într-o bombă cu ceas. Din păcate în urmă cu aproximativ
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]
-
lor, de acum la casa lui și cu familie, suferea ca un nebun din cauza mamei sale și se îmbolnăvi și el de depresie. În nebunia ei, mama îl ura și îl respingea și pe el, ceea ce era de nesuportat pentru bietul om. Nu bănuia că el era răspunzător pentru tot dezastrul în care își împinsese mama, din dorința lui nesăbuită și egoistă de a avea o familie. În nebunia ei , Maria nu putea uita asta și furia ei se revărsa acum
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
Te-am pierdut în gînd.... Oh, Doamne!... Ce furtună zace-n mine...! Aș vrea să râd... dar ochii râd plângând. Și-i ger, pustiu, morminte și ruine! Mai fac un pas... Sunt lacrimi peste tot. Ce s-a ales de biata mea Planetă? Întoarce-ți, Doamne, fața...! Nu mai pot Să văd război și moarte prin lunetă. Și mă opresc. Privesc. În jurul meu... Mulți farisei în numele-Ți vorbesc! N-au nici cuvânt! ... Și n-au nici Dumnezeu! Și-i mint mereu
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Te-am pierdut în gînd.... Oh, Doamne!... Ce furtună zace-n mine...! Aș vrea să râd... dar ochii râd plângând.Și-i ger, pustiu, morminte și ruine! Mai fac un pas... Sunt lacrimi peste tot.Ce s-a ales de biata mea Planetă?Întoarce-ți, Doamne, fața...! Nu mai potSă văd război și moarte prin lunetă.Și mă opresc. Privesc. În jurul meu...Mulți farisei în numele-Ți vorbesc!N-au nici cuvânt! ... Și n-au nici Dumnezeu!Și-i mint mereu pe
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
treziră în zori, De curcan, printre poiene, Mai erau câteva pene, Spre tristețea tuturor. Dacă ne aveam că frații, Spun acum împricinații; Puteam să îi dăm de veste Ca vulpoiul ne pândește. Dar din fundul de ograda, Cine vine cătrănit!? Biet curcanul, fără coadă, Sângerând și jumulit. Lătrând, vine-n urma Azor. Drept să spun, cred că îl ceartă Și curcanul moțu-și pleacă. În fața la-nvingător. Jumătate de ureche Își pierdu viteazu-n lupte, Ninja e fără pereche Și singur stăpân pe
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Eu am fost și mă mândresc, I-am păzit fiindcă-i iubesc; La bunici, ei vară toată Mi-au fost prietenii de joacă. Toamnă vine , graba-i mare, Ei sunt gata de plecare, Drumu-i lung și îmi e frică Pentru biată rândunica. Du-te dragă sănătoasă Și să te întorci voioasa! Cuibul lasă-n grijă mea, Eu cu drag te-oi aștepta! Cum se pierde printre brazi, Lacrimi îmi curg pe obraz. Trist, mă rog la Dumnezeu S-o-ajute de i-o
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
ar fi vrut stăpânul iar. Geaba plânge el acuș, Ghetuțele nu-s și nu-s. Batistuța Zici că-s doar un pătrațel, Nu știi ce să faci cu el? Când hapciu! faci o știi bine, Ca nevoie ai de mine. Biet năsucul murdărel, Cine-l face curățel? Când te umpli de culoare, Cine mi te șterge oare? Deși mă vezi murdărică, Tare-mi place curățica. Fiindcă noi doi împreună Facem zilnic treaba buna. Îmi place să fiu curată, Spălata și apretata
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
cel zglobiu. Zău, m-aș lipsi de toate cele Ce azi îmi fac huzur trupesc, De aș trăi iar vremurile mele De prunc la sânul părintesc - Cu mama, tânăra,-n pridvor, Cu tata, zdravăn, pe ogor. Dar ce vreau eu, biată ființă, Nici noimă n-are îndeajuns, Și nici vreo urmă de putință, Căci drumul vieții e un dus Ce îndărăt doar urma-ți lasă Cu talpa pruncului de-acasă. (Foto: Pictură de Camil Ressu - “Maternitate”) Referință Bibliografică: DE N-AȘ
DE N-AŞ FI, VAI, NEPUTINCIOS… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/361036_a_362365]
-
versificat „ca sarea în farfuria cu bucate“, încep „să canceri[geni]zeze“, „să anihileze“ Poezia, să ucidă „sacrul“ din metaforă / simbol, adică (rămânând în trena comparației paremiologic-valahe) se metamorfozează (această abundență neologistică) într-o mare de sare vărsată în „blidul“ bietului Poem, cel autentic, de Horezu, cu ceramică smălțuită și cu cocoș (adică hurezător) policrom în centrul cercului solar / zalmoxian-bazal. Pe valea „bucuriei cuantice“ a textelor achimesciene - „roade“ ale unor «necorporale porniri ce șerpuiesc prin stringuri / texturi absconse ce vin de peste
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
transmis dorința mamei că vrea s-o vadă! A venit într-o vară, dar mama își pierduse deja vederea, și cum nu mai avea nici conștiența de ceea ce se întâmpla în jurul ei, vizita nesorei a fost nulă, cel puțin pentru biata mea mamă. În curând se împlinește anul de la moartea mamei, dar n-am putut face efortul să mai scriu. După accident recuperarea a fost grea și m-a afectat pentru tot restul vieții! „A vrut să vă ia cu ea
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
ființă. Nici nu mai știm cum arătam atunci când am intrat cu chiote superbe să ne-mbătăm în vesele spelunci unde sorbeam esențe tari din verbe. Și dacă-am vrea să mai ieșim de-aici am fi de fapt doar niște biete umbre prea slabe, prea molâi și mult prea mici să stea-mpotriva vremurilor sumbre. Dar nici nu vrem, căci unde mai găsim atâta frenezie ca-n beția ce-a prefăcut în cruci de țintirim iubirea, bucuria,armonia. Drogați de cât
DESTRĂMAŢII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361051_a_362380]
-
emoție. Deodată vine o asistentă și-mi spune: - Tu aștepți să intri în vizită la Petrăchescu Dana? - Da, eu... - Nu mai aștepta, du-te acasă, nu mai e... s-a dus... acu' câteva ore! - A... murit? - Da, s-a dus biata fată! Am plecat spre casă, plângând, eram așa impresionat, zguduit de veste, mă simțeam vinovat pentru atâtea! M-am oprit pe o bancă în apropierea spitalului, să vorbesc cu mama ei, dar când am văzut-o plânsă, cu privirile pierdute
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
cu ochii Răstignitului meu Te mai pot zări peste moarte până unde fusesem chemarea de-a fi Dumnezeu. DENIE În Vinerea Mare, ca o vedenie străină în biserică a intrat o albină. Unii voiau să o prindă, să o omoare, dar biata albină și-a văzut de zborul ei, ignorând cernite priviri, până sus la icoana Bunei Vestiri. Peste înger și-a înnoptat dojana: De ce ai înflorit, după-al cerului port, atât de târziu luminilor risipele cu amândouă aripile?'' Inspăimântat rămase Gavriil
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
prezentă. - Dar, abia ai apărut în viața mea și vrei să și dispari? - Sunt măritată dragul meu domn și realizez că nu asta am dorit. Nu contest nimic din ceea ce s-a petrecut între noi dar eu sunt doar o biată femeie. Poate voi regreta vreodată dar acum... mă simt răzbunată! Întotdeauna îmi voi aminti cu plăcere de tine, cel care m-ai ajutat să pun puțină ordine în mintea mea, în orgoliul meu atât de șifonat. - Și dacă alături și
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]