2,247 matches
-
mare? Este vina României că nu l-a afirmat. Dar, oare, nu și a celor ce nu s-au uitat nici măcar din greșeală în ograda noastră? Este lovit un negru în Africa de Sud și, pe bună dreptate, toată lumea îl plânge pe bietul nenorocit! Eșuează pe plajă o balenă și iarăși: tragedie universală. Dar se întâmplă ceva în Europa cu douăzeci și trei de milioane de oameni, ca să nu mai pun la socoteală și milioanele vecinilor, și prea puțini sunt dispuși să vadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
citeam mascat într-o supracopertă de manual de fizică, materie la care cam scârțâiam, eu, premianta de până atunci. Eram în clasa a șaptea și m-a prins tata cu romanul deocheat, s-a schimbat la față, s-a îngrozit bietul de el, și mi-a făcut o morală strașnică. Cred că a fost și singura mea ceartă cu tata, el fiind foarte apropiat de mine și extrem de afectuos. V.P.: Ce rol mai are cititul cărților astăzi? C.M.: V-am spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
un magazin de produse farmaceutice. Vizionam caseta dintr-o cameră de luat vederi de lângă casele de marcat și observam un cumpărător care încerca să jongleze cu câteva sticluțe și cutii, fără să scape vreuna pe jos. Atunci m-am luminat: bietul om avea nevoie de un coș. De ce nu luase nici unul? Erau o mulțime în magazin, chiar la intrare. Poate că oamenii nu asociază farmaciile cu coșurile pentru cumpărături. Poate că intră cu gândul că au nevoie doar de un produs
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
îngeraș de țânc care înhățase cu strășnicie posteriorul lui Balzac. Apoi m-am uitat prin toată sala și am văzut că erau urme de mâini pe toate statuile, cam la aceeași înălțime de la care acest copil adorabil îl apucase pe bietul Honoré. Cu siguranță mititelul de care v-am povestit nu era singurul amator de artă care descoperă prin atingere. În momentul acela am descoperit câteva realități în privința copiilor. În primul rând, ei trăiesc entuziaști în lumea obiectelor. Dacă pot ajunge
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
dintre care unele erau în mall-uri, altele nu. Am descoperit că în mall-uri clienții erau mult mai puțin interesați să cumpere decât în alte locații. Era mai ales cazul bărbaților, iar motivul pare cât se poate de evident: bieții de ei pierdeau timpul pe acolo în timp ce soțiile, prietenele sau familiile lor făceau cumpărături în altă parte. Chiar și modul cum făceau shopping era diferit față de cel al altor clienți - în magazinele de pe stradă intrau și se duceau direct spre
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
interesant, care le apropie de "substantivele de calitate". Întrebuințările lor non-clasificatoare sunt legate de contexte bine determinate: după substantiv sau în incidentă, însoțite, în acest caz, de un determinant hotărât și eventual urmate de un substantiv. Pe de o parte, Bietul general este foarte surprins, pe de altă parte, Este ruinat, bietul (băiat)! Prin folosirea acestor adjective, locutorul nu aduce o informație care clasifică substantivul, ci formulează o apreciere "în detrimentul" lui, prezentându-l ca pe o victimă a procesului. La fel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt legate de contexte bine determinate: după substantiv sau în incidentă, însoțite, în acest caz, de un determinant hotărât și eventual urmate de un substantiv. Pe de o parte, Bietul general este foarte surprins, pe de altă parte, Este ruinat, bietul (băiat)! Prin folosirea acestor adjective, locutorul nu aduce o informație care clasifică substantivul, ci formulează o apreciere "în detrimentul" lui, prezentându-l ca pe o victimă a procesului. La fel ca substantivele de calitate, ele au un comportament aparte față de discursul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în detrimentul" lui, prezentându-l ca pe o victimă a procesului. La fel ca substantivele de calitate, ele au un comportament aparte față de discursul raportat: în discursul indirect, ele depind obligatoriu de subiectivitatea raportorului. Astfel, în: Paul mi-a spus că bietul Jules s-a întors, evaluarea pe care o implică bietul nu poate, fără o distanțare explicită, să nu fie asumată de raportor (cu toate că Paul ar putea să o împărtășească). Cât privește adjectivele non-clasificatoare, lucrurile stau altfel: Paul mi-a spus
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
La fel ca substantivele de calitate, ele au un comportament aparte față de discursul raportat: în discursul indirect, ele depind obligatoriu de subiectivitatea raportorului. Astfel, în: Paul mi-a spus că bietul Jules s-a întors, evaluarea pe care o implică bietul nu poate, fără o distanțare explicită, să nu fie asumată de raportor (cu toate că Paul ar putea să o împărtășească). Cât privește adjectivele non-clasificatoare, lucrurile stau altfel: Paul mi-a spus că are o mașină magnifică nu presupune că raportorul adoptă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o interpretare "păgubitoare" (Păgânii sunt victime ale procesului); în alte contexte, ar putea fi interpretat ca "inoperant" și s-ar traduce atunci prin degeaba. Însă, spre deosebire de păgubitorul biet, din nefericire nu poate să trimită decât la subiectul frazei. În plus, "bietul!" combină valoarea păgubitoare și compasiunea din partea enunțătorului, pe când din nefericire, după cum reiese și din exemplul nostru, nu presupune compasiune, doar dacă trimite la însăși actele enunțătorului. Folosirea lui din nefericire este strâns legată de o literatură narativă orală care pune
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Eyssette, strada Bonaparte, la Paris "Iartă-mi, mult iubitul meu Jacques, durerea pe care ți-o pricinuiesc. Pe tine, care nu mai plângeai, te voi face să mai plângi o dată. Va fi ultima, într-adevăr... Când vei primi scrisoarea aceasta, bietul tău Daniel va fi mort..." Aici tărăboiul din sala de meditație se întețește. Piciul se oprește și împarte câteva pedepse la dreapta și la stânga, dar cu gravitate, fără mânie. 7.5. Analizați determinanții din grupurile nominale puse în italice din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să câștige partida prin abandonul adversarului, decât la puncte sau prin K.O. Boxerul se întinsese în pat și vorbea, când calm, când răstit. Am crezut întâi că vorbea la telefon. Nu, cu el vorbea. Am înțeles repede că făcea, bietul, exerciții de memorie. Era atât de trist! M-am întins pe pat, aproape fără să respir. — Eu mă numesc... Am o soție. Ea se numește... Am trei băieți. Cel mare are 19 ani. Al doilea are 17 ani, iar cel
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
chiar pe un școlar dintre cei isteți, cum trebuie să fi fost Ion Codru Drăgușanu: după o iarnă întreagă de învățătură cu dascălul Nica Davistei „știam bucoavna de rost, însă a sloveni cu buche - az - ba nu putusem învăța, până ce bietul Comșuț, în bătrânețe, aduse sistema de a - be - ce de la Orlat, după care apoi, în trei zile, silabisii cu perfecțiune“. Practica școlară adopta astfel, cu o întârziere de patru decenii, metoda propusă de Ienăchiță Văcărescu: să numim vocalele prin propriul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
au pripit cei care l-au taxat pe scriitor pe motivul că și-ar fi încălcat convingerile și ar fi făcut jocurile comuniștilor. Temperamental, Călinescu era un "ingenuu", un idealist. Și, se știe, orice schimbare majoră suscită idealurile. Carierist, autorul Bietului Ioanide nu a fost; nu pretindea, de fapt, decât ceea ce i se cuvenea cu asupra de măsură: o catedră la universitate și libertatea de a-și vedea de scris. Oricum, el credea că structurile democrației se vor solidifica, că, după
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
împotriva sa. Călinescu trebuie să se fi simțit umilit în multe cazuri; tot ce spera era să fie lăsat să-și facă treaba. Și, cumva, și-a făcut-o, de vreme ce a mai scris destule studii și a reușit să publice Bietul Ioanide. Poate că toate acestea nu ar fi fost posibile fără compromisurile pe care, fire echivocă, autorul le-a acceptat. Oricum ar fi, cert este că publicistica dintre 1944 și 1948 reprezintă una dintre petele întunecate ale operei lui G.
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Gary, nu-i oare întristător aflând (vezi Ion Vianu, Exercițiu de sinceritate) că singurul mod, naiv-sublim, prin care găsea el să se răzbune pe Eugen Barbu, era să-l toarne cu năduf la Securitate? Și, apoi, cum s-a stins bietul Nego, singur și bolnav, în exil, fără a mai apuca să-și termine autobiografia, consolat doar de bunătatea unei inimi de călugăriță. Nu-i de mirare, așadar, că în linii mari corespondența lui Sîrbu reflectă o atitudine tolerantă față de ceilalți
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nu o cunoaște, iar după aceea tânărul "și-a pierdut orice poftă în afară de pasiunea sa". Este bolnav de dragoste. După Steele, morala acestei povești este că "pasiunea tânărului era atât de puternică încât l-a distrus". Steele își conchide omilia: "bietul nostru îndrăgostit are mai multă înțelegere când e beat și e cel mai puțin în simțuri când e treaz" (1-2). În natura lor didactică - și umoristică - aceste metode descriptive și persuasive care încadrează scurta povestire sunt evidente. Addison e mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Counterstrike și potența în orizontul XXX (și nu în cel XXL cum credea un dobitoc din politica autohtonă) sunt straniile victime, multiplicate în serie, ale drogurilor legale, date gratis prostimii. Cum să lupți cu ele, cum să-i convingi pe bieții bipezi, masificați, dependenți de cablu (veritabil nou cordon ombilical) că viața înseamnă altceva decât mecla pomădată a lui Newman, din Tânăr și neliniștit, care le-a însoțit zilnic existența de la primii ani de grădiniță până acuși, la pensie, dacă mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și, bineînțeles, să țină în echilibru (și la respect!) venala clasă politică românească, urmând, apoi, să reinventeze instituțiile statului pe baze oneste și profesioniste. Poate astfel să vină și cei aproape 50 de ani de bunăstare și normalitate pe care bieții români i-au așteptat zadarnic de la domnii lor pământeni. Din nefericire totuși, acest scenariu de vis are astăzi mai multe hibe: e altă Europă, țara e incomparabil mai îndatorată extern decât atunci, iar "Brătianu" vrea el însuși să fie domn
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mondial, junele regizor (ajuns, din greșeală, să predea (??) arta regiei la universitate) va pretinde ca fanteziile-i "minimaliste", "derrideiene", "ironice" și "proaspete" să-i fie, de acum înainte, plătite din bani publici, de CNC, că s-o fi săturat și bietul taică-su de atâtea facturi la creație. Că ieșea mai ieftin cu un Bamboo și o nară de "albă ca zăpada" pe zi! 29 ianuarie 2010 După frigul usturător de minus 30 de grade și atmosfera post cataclism care învăluie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
am regăsit perspective și puncte comune cu autorul, dar, evident, nu acestea fac obiectul rândurilor de față, ci chestiunile polemice. În primul rând, resping activ ideea că e o fatalitate că publicul vrea orori, vulgaritate și fapte diverse declasate, iar bieții angajați din media n-au încotro, sub apăsarea barbară a patronilor (care, evident, au băgat bani ca să câștige, și asta e singura asigurare de câștig!), și trebuie să trudească zilnic la alimentarea haznalei polimorfe, sufocante, din spatele ecranului. Acompaniați de răcnete
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
maculare publică din România, pamfletar acid și surprinzător, citit în secret, pentru elucubrațiile sale delirante și neașteptate, chiar și de obraze subțiri, om politic pus pe bășcalie și scandal ale cărui imprecații maladive, nervoase, amplificate de diabet, au putut părea bieților prostovani lejer alfabetizați din galerie veritabile discursuri catilinare (de unde și porecla - infamantă pentru memoria adevăraților retori din trecut - de "tribun") e greu de explicat, într-adevăr! În mod cert, mediul tulbure și confuzia valorică din ultimele două decenii i-au
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care va face din el un titlu disputat și o apariție editorială cu succes la public. Cum Dan Lungu este deja unul dintre cei mai traduși autori din estul Europei, deja mă apucă veselia, gândindu-mă la travaliul sisific al bieților tălmăcitori de a găsi echivalențe pentru argoul contondent și plastic al "băjeților de la un liceu industrial din anii '80". Lumea, surprinsă cu acuratețe și har de autor, este departe de a fi una a vorbelor pomădate sau a maimuțărelilor obișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de un fabricant de vodeviluri cu un nume puțin cunoscut” pe de o parte, și de administrația teatrului, pe de altă parte, „d-l Pascalli” făcând „pe directorul de scenă” În condiții foarte avantajoase pentru el, În schimb, „Îndoapă pe bietul public cu tot soiul de producții păcătoase, ieșite din fabricile melodramatice ale Parisului. Schilozii, bețivii, pungașii, desfrânații, spânzurații, nemernicii, prostitualele, tuberculoșii și toate spurcăciunile și lăturile pariziene, Înscenate de industria teatrală franceză, apoi traduse ori localizate În românește de oameni
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lui nu erai mulțumit. Un crâmpei de bucurie tot ai avut când ai văzut că alții s-au gândit la meritele matale și te-au decorat cu „Cavaler al ordinului Coroana României”. A venit și sâmbăta Paștelui din 1884, când bietul Eminescu sosea în Iași, după ce fusese la băile din Viena și apoi într-o călătorie prin Italia. Dar Eminescu nu mai era cel pe care îl știai. Cu bune cu rele, timpul nu ședea pe loc și, în toamna lui
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]