10,418 matches
-
Paștelui, tămâia Maicii Domnului; altele, care conțineau otrăvuri - barba ursului, cucuta, capul șarpelui, mătrăguna (Bela Dona - care dilată pupila ochilor, folosită la țară în alte scopuri), măsălarița, ciumăfaia erau folosite cu precauție, cu asistența unei „babe doftoroaia”. Altele erau mai blânde, culese în mijlocul verii: cicoarea, cimbrișorul, osul viu, drobița, spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului Ioan, mușețelul și pojarnița. Preparatele din aceste plante - iruri, infuzii, ceaiuri, tincturi, legături, creme, erau folosite direct, singure, aplicate pe locul durerosă sau pe tot corpul, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
existau. Aceea a fost prima oară cînd mi-am dat seama că tata Îmbătrînea și că ochii lui, ochi de ceață și de Înfrîngere, priveau mereu Îndărăt. S-a ridicat În picioare și trase perdelele ca să lase să pătrundă lumina blîndă a zorilor. — Hai, Daniel, Îmbracă-te. Vreau să-ți arăt ceva, mi-a zis. — Acuma? La ora cinci dimineața? — Există lucruri care nu se pot vedea decît pe Întuneric, a insinuat tata fluturînd un zîmbet enigmatic pe care probabil Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și al treilea val al viitorului, despre care va fi vorba mai încolo. Pentru a fugi de aceste „cetăți infernale”, mulți se vor deplasa, în următorii douăzeci de ani, înspre alte țări din emisfera sudică, în căutarea unor clime mai blânde, a unor spații mai extinse, a unor orașe mai sigure sau mai apropiate de Nord. Astfel, mase întregi de chinezi se vor îndrepta spre Siberia: Vladivostok este deja într-o mare măsură un oraș chinezesc din punct de vedere economic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
va fi ca un carnaval în care fiecare - ca o ultimă libertate - își va alege o nouă identitate. în sfârșit, zeci de milioane de pensionari se vor duce să trăiască, pentru anumite perioade sau definitiv, în țări cu climă mai blândă și cu un cost al vieții mai puțin ridicat, mai ales în Africa de Nord. Pentru acești nou-veniți se vor construi orașe întregi, ce vor atrage spitale, medici, arhitecți și avocați, care se vor deplasa aici alături de clienții lor. Această stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai poate fi sigur. Până în momentul în care au fost deschise ușile secțiilor de votare și cozile au început să se miște, casetofoanele nu putuseră să capteze mai mult decât fraze nesemnificative, comentarii extrem de banale despre frumusețea dimineții și temperatura blândă sau despre micul dejun înghițit în grabă, scurte dialoguri despre chestiunea importantă a copiilor care trebuiau lăsați în siguranță în timp ce mamele veneau să voteze, A rămas tatăl să aibă grijă, unica soluție era să facem cu schimbul, acum sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
culcați cu mine, ce ați răspunde, ce ar spune aparatul. Fraza predilectă a ministrului apărării, O torpilă de adâncime lansată împotriva sistemului, parțial inspirată din experiența de neuitat a unei istorice plimbări submarine de o jumătate de oră în ape blânde, începu să capete forță și să atragă atenția când planurile ministrului de interne, deși obținuse unele mici succese, însă fără vreo semnificație apreciabilă în ansamblul situației, se dovediseră lipsite de puterea de a ajunge la ceea ce era fundamental, adică, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de ani, după ce și-a trăit toată viața sub umbrela unei tradiții răcorite de aerul condiționat al bursei de valori și legănate de zefirul vaporos al piețelor, a avut revelația sau simpla certitudine a profundei semnificații pe care o avea blânda insurgență a orașului pe care are sarcina să-l administreze, este ceva demn de înregistrat și merită toate mulțumirile, atât de puțin obișnuiți suntem cu fenomene de o asemenea singularitate. Nu cred să fi trecut neobservată, de către cititorii și ascultătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pauză și adăugă, Nu uitați ce v-am spus când v-ați dus să cinați, La ce vă referiți, domnule comisar, întrebă inspectorul, Că am presimțirea că veți avea mare nevoie unul de celălalt, nu vă lăsați amăgiți cu vorbulițe blânde și nici cu promisiuni de avansare rapidă în carieră, răspunzător de rezultatul la care a ajuns această investigație sunt eu și nimeni altcineva, n-o să mă trădați atâta timp cât o să spuneți adevărul, dar să refuzați să acceptați minciuni în numele unui adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
providențial, s.a., asigurări&reasigurări, era vorba de chestiuni importante și demne de toată atenția informativă. Acum comisarul va ieși din nou. Puse cele două scrisori într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului, îmbrăcă pardesiul, deși vremea era dintre cele mai blânde care se puteau dori în acea perioadă a anului, după cum, de altfel, s-a putut dovedi de visu deschizând fereastra și privind norii albi, răzleți și lenți, care treceau acolo sus. S-ar putea ca și un alt motiv puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lucruri care puteau să jeneze o familie respectabilă. Am citit opera aceasta cu mult amuzament și mă felicit pentru asta întrucât, de fapt, cartea este incoloră și plicticoasă. Dl Strickland a făcut portretul unui soț și tată excelent, unui om blând, harnic cu înclinații morale. Clericul modern a deprins din studiul științei care cred că se numește exegeză o ușurință uimitoare de a explica lucrurile neplăcute scuzându-le, dar subtilitatea cu care reverendul Robert Strickland a „interpretat“ toate faptele din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe care le debitau. Îmi amintesc de femei imense și țepene, cu nasul mare, cu ochii rapac, care își purtau hainele de parcă ar fi fost o armură. Îmi mai amintesc și de fete bătrâne, mărunțele ca niște șoricei, cu glasuri blânde și privirea isteață. Mă fascina întotdeauna încăpățânarea cu care își păstrau mănușile când mâncau pâine prăjită cu unt și observam cu admirație nepăsarea cu care își ștergeau degetele de tapiseria scaunelor când li se părea că nu le vede nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
observația cea mai potrivită pentru a o stârni din nou. Era o femeie de treizeci și șapte de ani, destul de înaltă și solidă, fără să fie grasă. Nu era frumoasă, dar avea o față plăcută, probabil datorită ochilor căprui, foarte blânzi. Avea pielea smeadă. Părul negru îi era coafat cu multă eleganță. Era singura dintre cele trei femei care nu se farda și în contrast cu celelalte părea simplă și lipsită de afectare. Sufrageria vădea eleganța de bun gust a perioadei respective. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zi când mă uitam la fotografie, dar știu că e un băiat bun. Are un caracter fermecător. Fata avea paisprezece ani. Părul des și negru ca al maică-sii îi cădea bogat pe umeri și ochii ei aveau aceeași expresie blândă, liniștită, netulburată. — Copiii îți seamănă ca două picături de apă, i-am spus. — Da, cred că seamănă mai mult cu mine decât cu tatăl lor. — De ce nu mi-ai îngăduit niciodată să-l cunosc? am întrebat-o. — Ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apartamentul ăsta. — Draga mea, mă scoți din sărite! strigă dna MacAndrew. Nu cumva vrei să spui că tu crezi măcar o iotă din toate prostiile astea? — Dar eu cred că ăsta e adevărul, mi-am îngăduit să spun cu glas blând. M-a privit cu dispreț blajin: Un bărbat nu-și lasă baltă afacerile și nu-și părăsește nevasta și copiii la vârsta de patruzeci de ani ca să se apuce de pictură, decât dacă e la mijloc o femeie. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu el mai rău decât de obicei, se hotărâse să nu mai aibă de-a face cu el. Strickland era imposibil, și Stroeve jura că n-o să-i mai vorbească în viața lui. Dar apropierea sărbătorilor îl umplea de sentimente blânde și acum îl chinuia gândul că Strickland ar putea să petreacă Crăciunul în singurătate. Îi atribuia acestuia propriile lui emoții și nu putea suporta ca într-o zi destinată înțelegerii și îngăduinței între oameni, pictorul singuratic să fie lăsat pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și noapte. — Dragostea mea, n-ai fi tu aceea care să te dai înapoi de la vreun efort. Dacă vine aici plec eu! zise cu vehemență dna Stroeve. — Dar nu te mai recunosc! Tu erai de obicei atât de bună și blândă! — Ah, pentru numele lui Dumnezeu, lasă-mă în pace! Mă scoți din minți! În sfârșit, se iviră și lacrimile. Dna Stroeve se lăsă pe un scaun și-și îngropă fața în mâini. Umerii începură să i se zguduie convulsiv. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vorbește vreodată noaptea? am întrebat-o într-o zi. — Niciodată. — Ți-e tot așa de antipatic ca pe vremuri? — Mai rău, dacă se poate așa ceva. M-a privit cu ochii cenușii de un calm desăvârșit. Expresia ei era atât de blândă, încât aproape nu-ți venea să crezi că e în stare de emoțiile violente la care fusesem martor. — Ți-a mulțumit vreodată pentru ceea ce faci pentru el? — Nu, mi-a zâmbit ea. — E neomenos. — E abominabil. Bineînțeles că Stroeve era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-a părut că e nostim să ai pe cineva cu care să mai schimbi o vorbă când obosești lucrând. Mi-a spus toate acestea încet, cu câte o pauză stânjenită între fiecare afirmație și nu-și mai lua ochii blânzi și stupizi dintr-ai mei. Am văzut că erau plini de lacrimi. Am impresia că nu prea înțeleg, i-am zis. — Strickland nu poate lucra împreună cu altcineva în același atelier. — Bine, dar dă-o dracului, doar e atelierul tău! Treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asupra ei. Mai mult ca oricând, arăta ca un comis-voiajor prosper. Este grav că exteriorul omului nu se potrivește uneori aproape deloc cu sufletul său. Dirk Stroeve avea pasiunea unui Romeo în trupul lui Sir Toby Belch. Avea o natură blândă și generoasă și totuși făcea gafă după gafă. Era înzestrat cu un simț adevărat al frumuseții, dar și cu capacitatea de a crea banalități; avea delicatețea specifică marilor sentimente, dar maniere ordinare. Era în stare să se comporte cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar fi avut nici o legătură cu trupul, ci aveau o viață independentă. Vrei să-i spui că dacă dorește să vadă pe altcineva i-l aduc eu? Nu vreau decât să fie fericită. Sora îl privi cu ochii calmi și blânzi care văzuseră toate ororile și suferințele de pe lume și totuși, copleșiți de vederea unei lumi pline de păcate, rămâneau senini. Am să-i spun când s-o mai calma. Plin de compătimire, Dirk o imploră să-i ducă imediat mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să trecem atât de neobservați prin viață încât Soarta să nu ne bage în seamă. Și să căutăm să dobândim dragostea oamenilor simpli și ignoranți. Neștiința lor este mai bună decât cunoștințele noastre. Să fim tăcuți, mulțumiți în colțișorul nostru, blânzi, supuși și smeriți ca ei. Asta-i înțelepciunea vieții. Pentru mine era doar spiritul său înfrânt cel care se exprima astfel și m-am revoltat împotriva resemnării lui, dar nu i-am împărtășit acest gând. — De unde ți-a venit ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pare bine că te duci acasă, i-am zis. Simțeam că asta e șansa lui, să lase trecutul în urmă. Speram că tristețea care acum i se părea insuportabilă avea să fie alinată de scurgerea timpului și că o uitare blândă o să-l ajute să preia din nou povara vieții. Era încă tânăr și peste câțiva ani avea să privească în urmă la toate chinurile acestea cu o tristețe nu lipsită de oarecare duioșie. Mai curând sau mai târziu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu-și puteau ierta felul cum scăpaseră acest prilej. Era acolo un negustor evreu pe nume Cohen, care ajunsese într-un mod ciudat în posesia unuia dintre tablourile lui Strickland. Era un franțuz vârstnic și mic de statură, cu ochi blânzi și un zâmbet plăcut; pe jumătate negustor, pe jumătate marinar, avea un cuter cu care se avânta îndrăzneț printre insulele arhipelagurilor Paumotu și Marchize ducând mărfuri manufacturiere și aducând de acolo copra, scoici și perle. M-am dus la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mor.“ „Dar nu te plictisești niciodată de singurătate?“ l-am întrebat. A ricanat: „Mon pauvre ami“, mi-a spus, „se vede bine că habar n-ai ce înseamnă să fii artist“. Căpitanul Brunot se întoarse către mine cu un zâmbet blând și în ochii lui întunecați și buni era o licărire minunată: — M-a nedreptățit, căci și eu știu ce înseamnă să visezi. Am și eu viziunile mele. În felul meu sunt și eu artist. Cu toții am tăcut o vreme, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
las. Ești bărbatul meu și sunt femeia ta. Dacă mă părăsești mă spânzur de copacul dindărătul casei. Îți jur pe Dumnezeu! Era o forță imensă în felul ei apăsat de a vorbi. Nu mai era nici pe departe tânăra băștinașă blândă și supusă, ci o femeie hotărâtă. Suferise o prefacere extraordinară. — Dar de ce să stai tu cu mine? Tu poți foarte bine să te întorci la Papeete și ai să găsești un alt bărbat alb. Bătrâna îți poate îngriji copiii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]