3,500 matches
-
de hidos într-un trup de o frumusețe demnă de un împărat, îmi e clar că ar fi mai bine să tac, însă nu reușesc să mă abțin și mă îndrept spre el. Ascultă, Ieremia, încerc să îi spun cu blândețe, nu a fost o zi prea ușoară pentru noi, soțul meu este bolnav, a venit aici ca să se facă bine, sunt și așa îngrijorată, te rog, nu îmi îngreuna și mai mult situația, iar el tace câteva secunde, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puteai baza, un aliat credincios într-o țară care s-a întors împotriva mea, nu știam că apropierea lui m-ar putea emoționa atât de mult, aveam impresia că îmi aparține, că este o parte din mine, mă așez cu blândețe pe abdomenul lui plat și tare și încep să mă mișc ușor. Iat-o venind, tocmai când renunțasem la speranță, își face apariția, ca și când ar urca dintr-o fântână adâncă, legănându-se într-o găleată, dorința densă și vâscoasă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noastră, pentru că, așa cum vorbeam înainte cu Anat, în fața acestor suferințe problemele noastre personale erau nesemnificative, și iată că mie mi se întâmplă acum exact contrariul, problemele mele le eclipsează pe toate celelalte din jurul meu, care cer să fie rezolvate cu blândețe, dar nu mai am răbdare. Nu mai am răbdare pentru aceleași conversații bine cunoscute, nu mai am răbdare să le ajut să își analizeze situația, să le arăt iar și iar alternativa, să le explic din nou care sunt dezavantajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poate vrei să îți iei câteva zile libere, o săptămână, două, ia-ți liber cât ai nevoie, îngrijește-l până se mai întremează, apoi te întorci, să nu mai fii nevoită să te împarți tot timpul între noi și el, blândețea ei mă înmoaie, dar refuz imediat printr-o mișcare a capului, nu, chiar nu am nevoie de așa ceva acum, să stau toată ziua închisă în casă împreună cu el, cum adică să am grijă de el până se mai întremează, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
De ce îi pasă dacă îl aud sau nu, să își țină discursul în fața altcuiva, să plece pe strada goală și să profețească pomilor și strugurilor, dar el spune, ascultă-mă, Naama, trebuie să fac o schimbare, îmi ridică bărbia cu blândețe, capul îmi este plin de ace grele de oțel, cum de mâinile lui fine reușesc să îl ridice, știu că boala aceasta este un semn, spune, am primit în felul acesta un avertisment, ea are un înțeles profund, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre adopție, ce altceva mai vreți de la mine, să o iubesc? Îmi pare rău, asta nu îmi puteți impune, nu îmi puteți controla sentimentele, eu sunt surprinsă de transformarea aceasta bruscă, dar nu mă sperii, există în el o anume blândețe, care nu îmi pune în pericol viața, mă uit la cămașa lui, ai cărei nasturi îi încheie cu degetele sale mari, cum de rămăsese atât de albă până la sfârșitul zilei, îi trag o mână înspre mine, îi sărut unghiile, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o nutrim. Este unul dintre adevărurile pe care trebuie să-l știm. Din moartea lui Naoko am învățat însă că nimic nu poate alina durerea pe care o simțim la pierderea cuiva drag. Nici adevărul, nici sinceritatea, nici forța, nici blândețea, nimic, absolut nimic nu poate atenua durerea. Tot ce ne rămâne de făcut este să luăm lucrurile ca atare, până la capăt, și să încercăm să învățăm ceva, chiar dacă știm că ceea ce învățăm nu ne va fi de nici un folos atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la chitară The Fool on the Hill. Eu mi-am făcut datoria, aliniind șapte bețișoare de chibrit. — Șapte melodii, zise Reiko, sorbind din paharul cu vin și fumând iar o țigară. Indivizii \știa chiar știau ce înseamnă tristețea vieții și blândețea. „Indivizii \știa“ erau, desigur, John Lennon, Paul McCartney și George Harrison. Reiko a inspirat adânc, a stins țigara și a luat iar chitara în mână. De data aceasta a interpretat Penny Lane, Blackbird, Julia, When I’m 64, Nowhere Man
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să vină. Crede-mă, mi-e frig. Îți spun, nu mai suport durerea și frigul Ăsta. BĂrbatul se ridică, simțind un gol În stomac, și amețeala Îl cuprinse iar. Negrul Îl urmări cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
despre plăcere, să-ți placă trupul, să introduci trupul În ecuație, să duci muncă de convingere și să-ți asumi riscuri, să nu te temi niciodată, să intuiești dorințele celuilalt și să iei mereu, să nu ceri niciodată, era despre blîndețe și plăcere, să faci plăcere și să aduci fericire, să glumești și să-i faci pe oameni să nu le fie teamă. Și după aia să faci totu’ bine. Nu era legat de dragoste. SĂ iubești era ceva Înspăimîntător. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unde-ar fi trebuit să fie un braț al lacului, văzu un șoim. Se apropie foarte Încet de adăpost și soră-sa nu-l auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că-i trează Îi spuse cu blîndețe, ca să n-o sperie: Ce-ai făcut, maimuțică? Ea se Întoarse, Îl privi și zîmbi scuturîndu-și capul: — L-am tuns. — Cum? — Cu o foarfecă, cu ce crezi? — Și cum ai văzut ce faci acolo? — Îl țineam cu o mînĂ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de prea multă vreme, așa că nu e deloc greu pentru el. — Ești dependentă, zice pe un ton ferm. Știu mai bine ca oricine ce înseamnă toate astea. Ai devenit dependentă și trebuie să te oprești. Mă ia de mână cu blândețe. —Rebecca, trebuie să te ajut cumva. Capitolul II Pereții dormitorului meu sunt vopsiți în roșu închis, iar patul este în întregime alb. Pe pat sunt perne albe de dantelă, o pătură și două perne mari și moi de catifea albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e problema - mă învinovățesc pentru că n-am terminat-o cu el mult mai devreme. Am fost oarbă și n-am vrut să văd dovezile care mă avertizau că nu va fi bine. Acum nu mai faci asta, spune el cu blândețe. E cel mai important. Un an și jumătate nu înseamnă nimic. Sunt persoane în AA care s-au complăcut zeci de ani în starea respectivă. —Dar tu? Jake pare contrariat. —Ce-i cu mine? Sosește somonul, pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
probabil un luciu arămiu ce Împrumuta o noblețe sarcastică surâsului lor dătător de fiori, În timp ce erau gata să-și celebreze cât se poate de crunt despărțirea de viață. Adevărați lei În război, cum zicea Jacques de Vitry, miei plini de blândețe pe timp de pace, dârji În bătălie, plini de credință În rugăciune, cruzi cu dușmanii, binevoitori cu cei ce le erau frați, marcați și de albul, și de negrul stindardului lor, fiindcă erau plini de nevinovăție pentru prietenii lui Crist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
alergat la ea, care-l avea deja alături pe Agliè, acesta masându-i ușor tâmplele. „Ce rușine”, zicea Amparo, „eu, care nu cred În astea, eu nu voiam, dar cum am putut?” „Se Întâmplă, se Întâmplă”, Îi spuse Agliè cu blândețe. „Dar atunci nu există mântuire”, plângea Amparo, „sunt Încă o sclavă. Du-te, du-te de-aici, tu”, Îmi spuse furioasă, „sunt o biată negresă mizerabilă, dați-mi un stăpân, Îl merit!” „Li se Întâmpla până și blonzilor ahei”, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
partea de sus, unde țintele luminoase sunt mai multe, săltând de la una la alta, Învârtindu-se dezorientată și dementă, dar din voință proprie. Iar asta o obții nu impunând lovituri bilei, ci transmițând niște vibrații cutiei portante, și asta cu blândețe, pentru ca flipper-ul să nu-și dea seama de ele și să nu clacheze. O poți face numai cu pubisul, ba chiar cu un joc al coapselor, În așa fel Încât pubisul să facă mai mult un fel de slalomuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și mustăți care cad În jos peste buză În șuvițe, se Înțelege, pentru că buza e mult Înălțată deasupra dinților bieții de ei, iar dinții le ies În afară, puțin cam Încălecați. N-ar trebui, cu dinții ăia, dar surâd cu blândețe, Însă ochii (v-am spus că sunt vulturești, nu?) te privesc Într-un fel neliniștitor”. „Facies hermetica”, comentă Diotallevi. „Da? Păi, vedeți deci. Când intră câte cineva să ceară o carte, să zicem una de rugăciuni Împotriva spiritelor rele, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lași așa! Peste putință! Viața o dăruiește numai Dumnezeu, îi răspunde Arhanghelul, Fratelui. În casa parohială, ca într-un teatru kabuki, se întrevede mișcarea grăbită a unor umbre, pe la ferestruici. Trebuie să ne ducem! zice Poetul, către Avocat, cu maximă blândețe. Popa Costică ne-a auzit, a văzut că s-a intrat în biserică și va anunța poliția. Dacă n-o fi și chemat-o, deja. Haide, tată! Haide, să mergem! Nu mai este nimic de făcut, aici. Nimic, nimic... Hai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tecla! în adâncul sufletului meu... Nu te superi, Victore? ― Dimpotrivă, mă măgulește! zise Predeleanu. Adică mai mult pe Tecla. Dar cum Tecla e a mea și noi doi suntem unul... Tecla surâdea. Iuga adăugă: ― Da, așa, cu surâsul dumitale, cu blândețea dumitale, cu copilașii dumitale... Cum să nu te invidiez, Victore? Mai ales când pe urmă mă uit la mine... Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu îl întrerupse, glumeț: ― De, Grigoriță, dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? Iacă, ți-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pământ vrea și iar pământ, și nu se uită de se poate ori nu se poate, ci o ține una și bună... Titu socoti momentul potrivit, acuma când părea că s-au mai potolit spiritele, să observe și dânsul cu blîndețe: ― Așa e țăranul pretutindeni, mă rog. Și la noi, în Transilvania, tot după pământ se zbate. Și niciodată nu-i ajunge. Și e bine că e așa. Cât timp țăranul va iubi cu atâta patimă pământul, e sigur că nimeni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
v-am auzit cum vă plângeți, oameni buni, și tare m-am mirat că n-ați știut treaba asta, că doar toată lumea o știe! făcu atunci un bărbat frumos și chipeș, îmbrăcat curat și cu niște ochi albaștri plini de blândețe cuceritoare. Și pe la noi s-au tot străduit oamenii să cumpere pământuri de la boieri și n-a fost chip niciodată, că totdeauna au sărit alți boieri, ca nu cumva moșiile să ajungă pe mâna oamenilor, să nu mai aibă dânșii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În ogradă și în uliță erau strânși vreo treizeci de țărani. Vestea că învățătorul a fost arestat s-a răspândit în sat ca focul. Boiangiu se încruntă. Îi era frică să nu se întîmple vreo complicație. Îi luă totuși cu blîndețe: ― Da voi altă treabă n-aveți, măi oameni?... Faceți loc!... Veniți să căscați gura, parcă ar fi panoramă! Marin Stan se apropie confidențial, socotindu-se mai prieten cu șeful: ― Don' plutonier, fii bun, zău... E păcat de don' Nică, zău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sperie și se apără că trebuie să-i mai fi văzut și alți oameni, că doar călăreții nu se fereau și nici n-aveau de ce: ― Spune, muiere, din fir în păr, că nu te mănâncă nimeni! o îndemnă Ignat cu blândețe. Vrem să știm și noi poruncile și să nu greșim! În sfârșit Anghelina își luă inima-n dinți: ― Plecasem cu băiețelul de mână până la soacră-mea, să-mi mai împrumute nițel porumb... când treceam pe la biserică tocmai trăgeau clopotele de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de vitriol într-un pahar plin ochi. O atitudine energică sau un gest de autoritate, însoțit de măsurile respective, ar mai fi înfricoșat pornirile anarhice latente. Frica este singurul stimulent de ordine pentru oamenii primitivi. Prefectul a venit cu duhul blândeții și cu tocmeala, semne de slăbiciune. Astfel s-a încurajat îndrăzneala celor ce încă șovăiau. Ceea ce vroise să încerce Grigore a încercat Boerescu. Flăcările de la Ruginoasa se înfățișau pentru Miron Iuga ca o cumplită confirmare a prevederilor sale. Ascultă relatările
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Platamonu își rotea ochii holbați peste fețele strâmbate de furie și recunoștea țărani din Amara, din Lespezi și din Gliganu. Își opri privirea asupra lui Chirilă Păun, care era mai în față, alături de fratele învățătorului Dragoș, și-i zise cu blîndețe: ― Spune tu, Chirilă, care e necazul și ce poftiți de la noi, că tu știi mai bine că eu nu mă codesc niciodată să... Chirilă Păun începu cu glasu-i moale, obișnuit, și vorbind urcă cele patru trepte ale cerdacului, sprijinindu-se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]