2,558 matches
-
erau în inventarul armatei germane. 643 au fost fabricate în 1943 și 834 în 1944. Aproximativ 2500 au fost fabricate în total. Armata română a primit tractoare cu tracțiune mixtă FAMO F3 în 1943, acestea fiind folosite de Divizia 1 Blindată și Divizia 8 Cavalerie. Semișenilatele au fost retrase din uz în 1954. Un vehicul este expus la Muzeul Militar Național.
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
Transportorul blindat pentru trupe (abreviat uneori TB sau TBT) este un vehicul blindat de luptă proiectat pentru a transporta trupe de infanterie pe câmpul de luptă. Transportoarele blindate sunt, de obicei, înarmate doar cu o mitralieră, deși există variante care transportă tunuri antitanc fără recul, rachete antitanc teleghidate sau mortiere. Acestea nu sunt, de obicei, concepute pentru a lua parte la o luptă directă, ci doar să efectueze
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
folosit de obicei în mod defensiv, iar blindajul asigură protecție doar în cazul armelor ușoare de foc ale infanteriei sau împotriva schijelor mai mici ale artileriei. Vehiculele pot avea roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate. Exemplele includ transportoarele blindate M113 americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB ("Transportor Amfibiu Blindat"), bazate pe seria BTR sovietică, pentru transportul trupelor. Mașinile de luptă
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate. Exemplele includ transportoarele blindate M113 americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB ("Transportor Amfibiu Blindat"), bazate pe seria BTR sovietică, pentru transportul trupelor. Mașinile de luptă ale infanteriei sunt, prin contrast, mult mai puternic înarmate și blindate, fiind concepute pentru a sprijini infanteria. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forțele
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB ("Transportor Amfibiu Blindat"), bazate pe seria BTR sovietică, pentru transportul trupelor. Mașinile de luptă ale infanteriei sunt, prin contrast, mult mai puternic înarmate și blindate, fiind concepute pentru a sprijini infanteria. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forțele armate convenționale în Europa stipulează că: "Termenul transportor blindat de trupe înseamnă un vehicul blindat de luptă care este conceput și echipat
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
de 20 mm". În timpul Primului Război Mondial, când tancul a fost dezvoltat, vehiculul britanic Mark I a fost proiectat cu un mic compartiment pentru pasageri pentru a transporta trupe. Acest tanc poate fi considerat primul transportor blindat pentru trupe, însă primul vehicul blindat proiectat special pentru transportul infanteriei a fost tancul Mark IX care a apărut cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului. În interiorul acestuia încăpeau maxim 30 de soldați. Aceștia puteau trage din interiorul tancului prin intermediul a opt ambrazuri aflate pe fiecare parte
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
din perioada interbelică, Germania nazistă a realizat potențialul și necesitatea introducerii unor transportoare blindate pentru trupe. Trupele pedestre și cele motorizate (dependente de o rețea de drumuri bună) nu puteau ține pasul cu unitățile de tancuri. Wehrmachtul a proiectat autoșenile blindate pentru ca infanteria să țină pasul cu tancurile. Acestea aveau un blindaj ușor, fiind echipate cu un motor de camion obișnuit. Infanteria trebuia să mențină ritmul și să sprijine tancurile, conform doctrinei militare Blitzkrieg. Semișenilatele SdKfz 251, utilizate de Wehrmacht, împreună cu
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
au făcut ca pierderile să fie mari. În plus, deși erau mult mai mobile decât camioanele, semișenilatele aveau o mobilitate redusă în comparație cu tancurile. Fiind relativ scumpe și complexe , semișenilatele nu au fost suficiente pentru mecanizarea completă a infanteriei. Primele transportoare blindate șenilate universale au apărut când trupele canadiene au transformat tancurile depășite și surplusul de tunuri autopropulsate în transportoare blindate grele. Aceste vehicule, denumite Kangaroo ("Cangurul") au fost folosite apoi și de soldații britanici. După sfârșitul celui de-al Doilea Război
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
mobilitate redusă în comparație cu tancurile. Fiind relativ scumpe și complexe , semișenilatele nu au fost suficiente pentru mecanizarea completă a infanteriei. Primele transportoare blindate șenilate universale au apărut când trupele canadiene au transformat tancurile depășite și surplusul de tunuri autopropulsate în transportoare blindate grele. Aceste vehicule, denumite Kangaroo ("Cangurul") au fost folosite apoi și de soldații britanici. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial au apărut mai multe tipuri de transportoare blindate construite special pentru acest rol. Inițial, acestea nu erau decât
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
transformat tancurile depășite și surplusul de tunuri autopropulsate în transportoare blindate grele. Aceste vehicule, denumite Kangaroo ("Cangurul") au fost folosite apoi și de soldații britanici. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial au apărut mai multe tipuri de transportoare blindate construite special pentru acest rol. Inițial, acestea nu erau decât niște cutii blindate șenilate. Soldații nu putea trage din interior fără a se expune focului inamic. În această categorie intră transportoarele blindate britanice FV 432 și cele americane M59 și
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
vehicule, denumite Kangaroo ("Cangurul") au fost folosite apoi și de soldații britanici. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial au apărut mai multe tipuri de transportoare blindate construite special pentru acest rol. Inițial, acestea nu erau decât niște cutii blindate șenilate. Soldații nu putea trage din interior fără a se expune focului inamic. În această categorie intră transportoarele blindate britanice FV 432 și cele americane M59 și M113. Armata americană a testat mai multe vehicule șenilate, însă în final, transportorul
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
Mondial au apărut mai multe tipuri de transportoare blindate construite special pentru acest rol. Inițial, acestea nu erau decât niște cutii blindate șenilate. Soldații nu putea trage din interior fără a se expune focului inamic. În această categorie intră transportoarele blindate britanice FV 432 și cele americane M59 și M113. Armata americană a testat mai multe vehicule șenilate, însă în final, transportorul blindat M113 a fost ales pentru producția în masă. Aproximativ 80.000 de vehicule M113, poreclite „cutii pe șenile
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
șenilate. Soldații nu putea trage din interior fără a se expune focului inamic. În această categorie intră transportoarele blindate britanice FV 432 și cele americane M59 și M113. Armata americană a testat mai multe vehicule șenilate, însă în final, transportorul blindat M113 a fost ales pentru producția în masă. Aproximativ 80.000 de vehicule M113, poreclite „cutii pe șenile” sau „taxiurile câmpului de luptă”, au fost construite în total. Armata sovietică a proiectat seria de vehicule blindate pe roți BTR pentru
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
Majoritatea transportoarelor blindate pentru trupe folosesc în prezent un motor diesel similar celor folosite în cazul camioanelor mari sau autobuzelor. Vehiculul de fabricație americană M113, de exemplu, este dotat cu același motor folosit la autobuzele General Motors obișnuite. Majoritatea transportoarelor blindate folosite în prezent sunt amfibii. Transportoarele șenilate sunt propulsate în apă de șenile, iar transportoarele pe roți folosesc elice sau jeturi de apă. Pregătirile pentru traversarea cursurilor de apă constau de obicei în verificarea carcasei vehiculului pentru a fi etanșă
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
relativ ineficiente (precum seria Marder). Șasiul era bazat pe modelele Porsche Tiger I deja construite și era dotat cu șenile noi. Suspensia era formată din șase boghiuri așezate în perechi cu bare de torsiune longitudinale. Motorul era amplasat în mijlocul carcasei blindate, pentru a se potrivi cu turela proiectată de Krupp pentru versiunea Porsche a tancului greu Tiger I. Camera de luptă era fixă, de tip cazemată, iar blindajul lateral era ușor înclinat. Motoarele acționau generatoare electrice, care la rândul lor alimentau
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
o rezervă mobilă, pentru a opri avansul formațiunilor de tancuri inamice. Ferdinand a fost folosit în luptă pentru prima dată în timpul Bătăliei de la Kursk, unde au participat optzeci și nouă de vehicule. Deși eficient în luptele împotriva tancurilor sovietice, vehiculul blindat se comporta destul de prost în alte privințe. În varianta sa originală, vânătorii de tancuri Ferdinand nu aveau o mitralieră drept armament secundar, fiind vulnerabil la atacurile infanteriei. Deși acest lucru reprezenta un dezavantaj important, majoritatea pierderilor au fost cauzate de
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
a specificat ca vehiculul să fie numit "Jagdpanther" un nume mai simplu față de cel originl(""8.8 cm Pak 43/3 auf Panzerjager Panther""). Pentru a acomoda noul tun,asemeni vânătorilor de tancuri precedenți tunul era montat într-o suprastructură blindată.După demonarea turelei blindajul înclinat frontal și cel lateral al distrugătorului "Jagdpanther" avea să fie extins astfel încât să formeze o spațioasă suprastructură de tip cazemată. Grosimea blindajul lateral al vânătorului "Jagdpanther" a fost mărită la 60 mm ca să compenseze reducerea
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
ușor a permis fabricarea unui număr mare de Sherman. Aceasta a permis multor divizii, chiar și unor divizii de infanterie, să aibă propriile subunități de Sherman. Unele divizii de infanterie aveau astfel mai multe tancuri decât aveau diviziile germane de blindate. În teatrul de operațiuni din Pacific Sherman a fost utilizat mai mult împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele ciocniri cu tancurile ușoare japoneze, cu blindaj mult mai subțire și armament de calibru inferior, superioritatea Sherman a fost covârșitoare. Tancul
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
Coreea, războaiele arabo-israeliene și cele indo-pakistaneze din a doua jumătate a secolului al XX-lea, uneori opunându-se tancurilor T34 sau unor modele mult mai moderne de tancuri sovietice. În timp ce se pregătea să intre în al Doilea Război Mondial, doctrina blindatelor în SUA era guvernată de manualul intitulat FM 100-5 Operations (publicat în luna mai 1941, ulterioară celei în care s-a selecționat designul final al tancului M4). Manualul FM spunea că: "Divizia de blindate este destinată în principal pentru misiuni
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
în al Doilea Război Mondial, doctrina blindatelor în SUA era guvernată de manualul intitulat FM 100-5 Operations (publicat în luna mai 1941, ulterioară celei în care s-a selecționat designul final al tancului M4). Manualul FM spunea că: "Divizia de blindate este destinată în principal pentru misiuni care necesită mare mobilitate și putere de foc. Acesteia i se dau misiuni decisive. Ea este capabilă să îndeplinească orice misiune, dar rolul său principal sunt operațiunile ofensive îndreptate spre zonele din spate ale
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
nu se folosea acest termen. M4 nu a fost creat cu scopul de a fi un tanc de însoțire a infanteriei; de fapt, manualul FM 100-5 declara exact opusul acestui rol. El plasa tancul în eșaloanele "de izbire" ale diviziei blindate și plasa infanteria în eșaloanele "de susținere". M4 nu a fost destinat nici luptei tanc contra tanc. Din punct de vedere al doctrinei, acest rol revenea distrugătoarelor de tancuri. Manualul de utilizare al Sherman (FM-17-33 "Batalionul de tancuri ușoare și
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
tancuri. Manualul de utilizare al Sherman (FM-17-33 "Batalionul de tancuri ușoare și medii" din septembrie 1942) dedica doar o pagină de text și patru diagrame luptei tanc contra tanc (din totalul de 142 pagini al acestuia). Această primă doctrină a blindatelor a fost mult influențată de succesele tacticilor utilizate de germani în Blitzkrieg. Din nefericire, până când M4 a ajuns pe câmpurile de luptă în număr suficient de mare, nevoia de susținere a infanteriei și luptele tanc contra tanc erau de departe
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
pe câmpurile de luptă în număr suficient de mare, nevoia de susținere a infanteriei și luptele tanc contra tanc erau de departe mult mai importante decât nevoia de tancuri de străpungere. Deși conceput ca tanc de străpungere, doctrina americană a blindatelor a căutat și alte roluri pentru M4. Spre deosebire de alte națiuni, care aveau tancuri medii special destinate pentru roluri antitanc (de exemplu PzKw III) și de sprijin (PzKw IV), americanii doreau ca M4 să îndeplinească toate misiunile posibile. Deși nu era
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
sau pentru sprijinirea infanteriei, M4 putea să îndeplinească astfel de misiuni într-o măsură mai mare sau mai mică. În teatrul de operațiuni din Pacific, Sherman a fost folosit mai ales împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele ciocniri cu blindatele japoneze, ușoare și cu blindaj și armament slab, Sherman s-a dovedit net superior. Doctrina oficială a timpului făcea ca Sherman să fie un fel de tanc de sprijin al infanteriei. Toate misiunile antitanc erau destinate distrugătoarelor de tancuri. Viteza
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
ar fi creat momente în care batalionul de tancuri s-ar fi aflat în inferioritate până când distrugătoarele de tancuri ar fi putut fi aruncate în luptă. În mod evident, această doctrină ar fi îngreunat o străpungere efectuată de un batalion blindat, dacă inamicul ar fi avut tancuri în dotare. De asemenea, o forță blindată inamică ar fi înfrânt ușor un batalion american de tancuri dacă acesta nu ar fi avut amplasate distrugătoarele de tancuri în prima linie încă de la începutul atacului
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]