4,944 matches
-
Tu - polul meu opus Apleacă-ți fruntea să te binecuvântez și întoarce-te în țărână. Eu - sunt raza rece a conștiinței tale. RAMURA Sunt ca o frunză La fiecare adiere mă cutremur și mă închin zenitului. Toamna sunt o fată blondă rămasă în urma pașilor tăi... Pierdută în lacrimi încet mă mistui. Apoi renasc cu o nouă dragoste pe chip E primăvară! E primăvara sufletului meu. ÎN GÂND Hoinăresc... Sunt iar singură! Uneori, mă uit sub umbra unui plop eminescian ascultând clinchetul
ILUZII PIERDUTE (POEZII) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346514_a_347843]
-
constănțean îi spuneau, prescurtat, Stani și cine ar fi bănuit că în adolescență, năstrușnicul scria poezii. Eu, colega lui, încă din clasele mai mici nu am știut deși lucram la revista școlii și frecventam cenaclul condus de o profesoară tânără, blondă, chipeșă, pe care elevii o sorbeau din priviri. Acum, dacă privesc mai atent, tabloul cu fotografiile noastre de la absolvirea Liceului Mircea cel Bătrân îmi dau seama că atitudinea lui era una de mare cuceritor, nedeclarat însă. Greu de ghicit, atunci
PROFILUL AUTORULUI DE DOINA BERCHINĂ. AŞCHIUŢĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348261_a_349590]
-
timp dar cred că a venit prea obosită de la plajă și se odihnește, am răspuns eu, încercând să trec mai departe. - Dacă vreți să stați cu noi...este loc, m-a invitat una din cele două surori, care era vopsită blondă și avea un fel de coc din șuvițe, ca o crizantemă la spate. M-am așezat lângă ele și cum o discuție între femei se leagă foarte ușor, am stat de vorbă. De fapt să fiu foarte sinceră eu de
O IUBIRE PÂNĂ DINCOLO DE MOARTE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348273_a_349602]
-
ideea de a scrie nuvelă „Brațul Andromedei”. - A fost bună la ceva și întâmplarea de care imi vorbiseși. - A fost, a fost. Dar tot acolo, la Clujul tău de-acum, văzând de la fereastra hotelului, în fiecare seară, chipul unei femei, blonde și albe, ca trotuarul din fața casei mele, de azi, m-a inspirat să scriu „Dona Albă”. Acest român a apărut în 1935, la Editură „Cartea Românească”. - Ai scris acolo despre prietenul nostru comun, Mihai Aspru. Ce-o mai face el
BRAŢUL ANDROMEDEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348477_a_349806]
-
Danaela, este un nume sonor cu care m-am întâlnit în urmă cu câteva luni la o lansare de carte care a avut loc în București. În spatele acestuia stătea o doamnă blondă cu niște ochi mari căprui-aurii, de-o expresivitate extraordinară, niște ochi care vorbesc, emană căldură și multă liniște sufletească. La început am crezut că „Danaela” se identifică cu Danaidele, una dintre cele cincizeci de fiice a miticului Danaus... Cine știe
DANAELA ŞI IZVORUL IUBIRII de GEORGE ROCA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345065_a_346394]
-
de asta? -Toată baza Alameda știe. Lloyd scoase sabia lui Etrius din teacă și o cercetă. Deodată mai dădură buzna în cameră mai doi oameni. Unul dintre ei era David, prietenul cel mai bun al lui Etrius. Celălalt avea părul blond, aranjat rebel și avea un zâmbet ștrengăresc pe buze. Amândoi purtau uniforme militare. -Hei! zise blondul. Ia uite cine s-a întors! -Salut, Boomer! zise Etrius schițând un zâmbet. Ce mai faceți? -Nu așa e bine ca tine, prietene! zise
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DACĂ AȘ FI FEMEIE... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 655 din 16 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului dacă aș fi femeie... durea-m-ar capul! mamă, ce ravagii aș face! m-aș păstra blondă, dacă aș semăna cu mama ori m-aș boi, dacă aș semăna cu tata, cu o fiertură de frunze de nuc, că n-aș vrea să fiu decât ecologică, cică. dar unghiile nu mi le-aș bagă în oja aia
DACĂ AŞ FI FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345138_a_346467]
-
Numai că nu a mai ajuns decât pe un pat de spital, conectată la punga cu glucoză și cu piciorul în ghips. Nu i se părea o frumusețe. O fată șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea gropițe în obraji când zâmbea. Era vânătă la un obraz, cu julituri la frunte și pe mâini. Pe brațe avea vânătăi și din cauza branulei de la perfuzie. Cei trei vizitatori s-au
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]
-
noapte pe malul Dunării. Am avut tot ce-și poate dori un tânăr ca mine, proaspăt licențiat în științe juridice, absolvent al unei facultăți particulare, cu mașină 4x4 ultramodernă, cu șofer, o gagică trăsnet cu craci din gât și păr blond lung - uite că nu știu dacă avea extensie sau nu, aveam trei femei care mișunau prin casă de dimineață până seara făcând care mâncare, care curățenie, care spălat și călcat, aveam un grădinar, doi paznici spătoși precum trapeziștii de la circ
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
Însă Costel nu se înțelegea deloc cu Nicu așa se numea bărbatul cu care mama lui se recăsătorise, așa că pentru a evita unele discuții și situații jenante, se hotărâse să se mute cu chirie. Era un tânăr scund, cu părul blond, creț, ochii albaștri, și fața marcată de toată greutatea celui ce trebuie să lupte singur cu viața de la o vârstă destul de tânără, și să se întrețină singur. Se îmbrăca mereu foarte curat și destul de elegant, de asemenea era foarte politicos
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
Câtă frumusețe, magie curata! Spre deosebire de sătucul meu uitat de lume ,acolo pe strada Mihăileanu mă aștepta o lume de vis, mătușa și Liliana verișoara mea.Ea era cu patru ani mai mare ,frumoasă foc opusul meu brunetă,fiindcă eu eram blondă. Avea ochi negri mari ,era înăltuță,zveltă si tare blândă.Puține au fost întâlnirile noastre de aceea ,când a murit la numai 31 de ani am regretat-o mult ,fiindcă o iubeam chiar dacă nu eram aproape de ea. Șapte zile minunate
TAINICA MEA DRAGOSTE MAREA NEAGRĂ de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376846_a_378175]
-
mișcarea continuă făcea ca ochii pofticioși ai bărbatului ale cărui simțuri fusese agitate de corpul fierbinte al mamei Gloria, să nu se dezlipească de pe decolteul rochiei. Capul fetei se legăna când într-o parte când în alta, făcând ca pletele blonde să urmeze același dans nebunesc. Bărbatul se mișca elegant pe lângă ea fără să exceleze într-un fel sau altul. O lăsa să se desfășoare după pofta inimii ca într-un dans tribal al Africii negre. Se mira de unde exista atâta
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
soția patronului? -Nu, sunt sora lui, Violeta avea o privire tristă, umilă, în glas se simțea nesiguranță și teamă, vocea-i tremura ușor. Andrei a privit intrigat la femeia din fața lui, avea cel mult 40 de ani, sveltă, cu părul blond prins în coc la spate cu o agrafă mare, ochii albaștri, sprâncenele șatene frumos conturate, fără a fi pensate, gene lungi, nas drept, gura cu buze cărnoase și bărbia semirotundă, îmbrăcată cu o bluză încheiată la baza gâtului și fustă
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
a binelea, când s-au auzit bătăi în ușă. -Intră, e deschis. -Bună seara! V-am adus cina. Dacă mai doriți și altceva, vă rog, să-mi spuneți. Violeta a aprins becul, odată cu lumina, Andrei a văzut o frumoasă femeie blondă cu părul împletit într-o coadă groasă, care ajungea până la sânii, mult prea stânși într-o bluziță cu un decolteu zgârcit. Fusta era puțin deasupra genunchiului, lăsând să se vadă pulpa inferioară în toată splendoarea ei, continuată cu glezna suplă
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului MIRELA PENU (București) - PREMIUL III la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTĂ BUCHETUL DIN FLORI DE CÂMP Pe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
lor poveste de dragoste, cred că puține sunt femeile care să nu fi visat să fie iubite că Veronica, și puțini bărbații care să nu fi visat să întâlnească iubirea întruchipata într-o femeie asemenea ei. Iubirea dintre acest „înger blond”, Veronica și Eminescu a fost mare, adâncă, a învins totul și a reușit să existe dincolo de răutățile unor oameni care îi voiau despărțiți. Iubirea tuturor a fost eclipsata de acea mare iubire a unui “chip de înger drăgălaș”. Eminescu, poetul
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
ii recunoaștem inteligență și calitatea gustului artistic. Eminescu, îndrăgostindu-se de frumoasă, spirituală, cultivata Veronica, cea plină de mister și poezie, romantică și provocatoare, își va întrerupe studiile și se va întoarce la Iași ca să fie aproape de “dulcea minune”, “îngerul blond”. El îi dedică poezii eminente, iar ea îi dedică delicate versuri. O vizită în salonul ei de poezie sau se întâlneau sub teiul de la Copou. Cand nu se puteau întâlni, comunicau prin scrisori. Ștefan Micle era îngăduitor cu această situație
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
tot încercat să găsească o doamnă care să accepte să se rupă de civilizație și să își împartă viața cu el. Nu îi lipsește nimic, să știi! Râseră amândouă, după care, Mona mai aruncă o privire pozelor. Statură masivă, păr blond spălăcit tuns soldățește, ochi deschiși la culoare trădând o privire acră imposibil de descifrat, un ansamblu nu foarte reușit și totuși, nu dezagreabil. Poate că era adevărat că femeile nu pot trăi fără bărbați și viceversa, pentru că dădu din cap
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
față de ea. Începuse să tremure și să își simtă pulsul în vârfurile degetelor pe care el le ținea încă în mână. - Ți-e teamă de mine? Avea ochii de un albastru-verzui misterios, a căror expresie nu o putu descifra. Sprâncenele blonde, stufoase, îi dădeau un aer sălbatic. Mona nu reuși să îi susțină privirea. Își aplecă capul, dar el îi ridică bărbia cu blândețe, cercetându-i trăsăturile. Poate că încerca să o citească așa cum încercase și ea să îl citească pe
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
cu logodnicul și i-a cântat “Atât de fragedă” până când acesta s-a ridicat și dus a fost! Odată problemă rezolvată, proaspatul ofițer a dispărut... După ce i-a aranjat bagajul, a prezent-o pe doamna și pe cele două fetițe blonde “Soția mea. Ele sunt ingerașii noștri”,”Fiul meu Felix,” le-a răspuns Dana zâmbitoare. Copii s-au împrietenit repede iar doamna care era educatoare părea mai degrabă preocupată de a-și etala competențele profesionale căpătate la ultima perfecționare decât să
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
se făcea simplu stând la un pahar de vorbă cu un vecin sau cu prietenii. Se discuta despre lucrurile înconjurătoare, sau despre ultimele lecturi, deoarece nimeni nu mai citea prostiile din ziare sau de pe ecrane colorate și pline de capre blonde cu aere de profeți mai ales când li se vedeau chiloții. Avocații intrară și ei într-un con des de umbră, preponderent financiară, deoarece oamenii, deși se mai se mai certau, acum se împăcau mediați de rude, vecini sau preoți
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
din cantautorii și compozitorii mei favoriți,israelieni,francezi, italieni: Arik Lavy și Arik Einstein Yossi Banay,Charles Aznavour,Georges Brassens și Georges Moustaki, Domenico Modugno. ***** Bonheur Me réveiller - tous leș matins Respirer l'air de chaque saison Caresser la tete blonde de mon benjamin Voir să figure de bébé, ensoleillée Regarder mon ainé qui avale et absorbe des mots en deux langues et fait șes premiers pas Me languir de la voix, de l'étreinte de Meea, de Dădu, mes parents. Rire
FERICIRE/ BONHEUR/אושר-VERSIUNE TRILINGVĂ EBRAICĂ, ROMÂNĂ, FRANCEZĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377936_a_379265]
-
Acasă > Literatura > Proza > DOMNUL C Autor: Mirela Penu Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Părul blond îi venea până la umăr și de multe ori își făcea două codite, ca în vremea copilăriei, când mama o numea “ fetiță dragă”. Acum, la douăzeci de ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii
DOMNUL C de MIRELA PENU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377943_a_379272]
-
frumoase nu au ocolit-o! Trebuia să mulțumescă cuiva și nu stia cui. Instinctiv își ridică ochii spre cerul senin și văzu doar soarele ... ÎI. DOMNUL C, de Mirela Penu , publicat în Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016. Părul blond îi venea până la umăr și de multe ori își făcea două codite, ca în vremea copilăriei, când mama o numea “ fetiță dragă”. Acum, la douăzeci de ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
greu de explicat.. Niciodată nu a trait acest sentiment cu atâta intensitate.! În fond, era vorba despre un om. Un om că toți ceilalți., un profesor că toți profesorii de pe lume. ! Își spunea zilnic acest lucru - ... Citește mai mult Părul blond îi venea până la umăr și de multe ori își făcea două codite, ca în vremea copilăriei, când mama o numea “ fetiță dragă”.Acum, la douăzeci de ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]