2,653 matches
-
clase, care au coexistat în timp și care au fost lovite de același dușman (formele noi), un aspect curios de solidaritate în lupta pentru trai. De aici simpatia reprezentanților acelor clase mijlocii pentru boierimea veche; de aici, deci, acel reacționarism "boieresc" al unor oameni ieșiți din păturile de jos, pe care l-am observat cu altă ocazie și-n literatura acestor reprezentanți al claselor mijlocii. (Toate iubitele din ficțiunile lor sunt fiice de boieri. Delavrancea, în Odinioară și acum, suspină după
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dacă ne arată atitudinea sa politică antiliberală - lucru ce-l cunoaștem din opera analizată mai sus -, nu ne poate spune nimic în privința intereselor sociale ce au vorbit în satira sa, căci între junimiști, cum am văzut aiurea, pe lângă reprezentanții claselor boierești, au fost mulți care reprezentau clasele de jos, lovite de noua stare de lucruri și care au fost atrași de junimism nu din pricina soluțiilor junimismului, ci din pricina criticii ce o făcea junimismul stării noi de lucruri. Între aceștia am văzut
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
spre socialism, poate am putea avea dreptul să concludem că el a fost un junimist de categoria a doua, de categoria lui Eminescu. La această încheiere ne-ar duce și faptul că Caragiale n-a făcut parte nici din clasa boierească (ca dl P. Carp), nici din cea a mandarinatului profesiunilor liberale (ca dl Maiorescu). Dar avem o dovadă, indirectă, ce e drept, chiar în opera sa literară, că marele nostru satiric face parte din categoria Eminescu, dintre intelectualii îndurerați de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ca Regatul (Eminescu, Caragiale etc.). Ardealul nu se întîlnește cu "Principatele" decât - foarte puțin - în epoca Alecsandri (prin Mureșanu) și în epoca Sadoveanu (prin Goga, Agîr-biceanu). Iar dacă limităm discuția la literatura de dincoace de munți, găsim că poezia pseudoclasică boierească e aproape exclusiv erotică în Moldova, pe când în Muntenia e, deja, și patriotică ori naționalistă; găsim, apoi, în epoca următoare, că literatura Moldovei (Negruzzi etc.) e mai ales clasică și mai ales în proză, iar a Munteniei (Bolintineanu etc.), romantică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui, imaginată în altfel de limbă, măcar în limba lui Alecsandri (ori tradusă în franțuzește) ar fi acceptabilă și azi. Și aceea ce o face absolut inacceptabilă pentru noi și-i dă un caracter chiar cam ridicol e limba, limba boierească de atunci, din care a rămas până azi un ecou în limba mahalalelor - suprema nenorocire a poeziei lui Conachi. În epoca următoare, să-i zicem epoca Alecsandri, asupra poeziei române se exercită influența altei literaturi străine, a unei mari literaturi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a literaturii naționale în Moldova, Muntenia și Ardeal. I Mai întîi, deosebirea dintre Ardeal și cele două "Principate". În prima epocă a literaturii noastre beletristice, Moldova și Muntenia au o literatură scrisă de boieri (Conachi, Văcăreștii, Momuleanu, om de casă boierească; pe atunci, numai boierii se puteau cultiva), o poezie lirică influențată de literatura franceză și de cea grecească nouă. În Ardeal însă, în același timp, apare o literatură epică și didactică, cu caracter popular, scrisă de intelectuali ieșiți din popor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și prin faptul că erau depozitari ai unei tradiții culturale mai puternice și mai vechi (ceea ce e un element ponderator), pe când în Muntenia, pătura vie și novatoare e alcătuită și din boierinași (și am văzut că în Muntenia și clasa boierească e mai "înaintată"), și din burghezi, adică dintr-o clasă mai revoluționară, din aceea care se influențase mai mult de ideile Revoluției Franceze. (Desigur că burghezia bucureșteană de la 1848 era, în parte, vechea burghezie grecească dinainte de 1800, acum românizată, acea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mare parte. Multe sate s-au întemeiat în adâncul pădurilor, copacii fiind, întâi, supuși la uscare prin lăzuire (tăierea unor cercuri de coajă de pe trunchi), apoi, treptat, tăiați, trecându-se, cu timpul, la defrișarea terenului. Multă vreme casele - chiar cele boierești și bisericile au fost construite exclusiv din lemn. Ioan Antonovici (1) descrie casele vechi din bârne (durate) cu cheotori pe la colțuri, peste care se așternea un strat superficial de lut. Astfel de construcții s-au mai păstrat până astăzi. Sculptura
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
erau confecționate din lut turnat în forme de lemn direct în pereți. Ușile caselor, ca și ferestrele, erau mici. Casele erau acoperite cu stuf, cu strujeni sau chiar cu paie de grâu sau de secară. Locuitorii erau muncitori pe moșiile boierești rămase după ce domnitorul Alexandru Ioan Cuza le-a dat țăranilor o parte din moșiile lor. În anul 1714 când domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost scos din domnie și dus la Constantinopol și martirizat, una din fiicele sale s-a ascuns
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în parte la boier. înaintea primului război mondial administratorii de moșii, logofeții îi înșelau pe țărani în tot felul și dacă aceștia își apărau dreptatea, erau persecutați și bătuți. în acest cadru, într-o primăvară, bunicul a mers la conacul boieresc pentru ca să se angajeze la muncile „în parte”. Era însoțit de tata, care avea 17 ani. Administratorul n-a vrut să stea prea mult de vorbă cu bunicul, pe care-l învinuia că are datorii față de conac din anul trecut, motiv
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fără grație: „Mama - Raluca, fata stolnicului Jurașcu“ mai evlavioasă, cumpără, zice-se, de la o rudă a fostului stăpîn [al Ipoteștilor - n. n.] Teodor Murguleț, o bisericuță fără turlă, cu clopotnița de lemn” [15], fel mărunt de a intra în tradiția ctitoriilor boierești. Raluca avea și vreo șase frați sau surori la călugărie[16], dar asupra propriilor copii nici ea și nici altcineva nu se vede să fi exercitat vreo influență religioasă. Nici unul dintre aceștia, deși mai toți au umblat pe la școli, n-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
TĂUTU, Gheorghe (17.VII.1823, Botoșani - 8.VIII.1885, Târgu Frumos), poet și autor dramatic. Deși era descendent al unei vestite familii boierești (din care făcea parte și comisul Ionică Tăutu), T. nu a reușit să termine decât patru clase, la Botoșani, fapt cu o influență decisivă asupra scrisului său. Ajuns copist la Departamentul Dreptății din Iași, participă la mișcarea revoluționară de la 1848
TAUTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
În răstimpul de 44 de ani, perioadă la care se referă amănunțit amintirile lui Bacalbașa, orașul, care prin 1870 număra doar câteva edificii mai importante și nici un mo nument (Universitatea, Teatrul Național, Turnul Colței, mai multe biserici vechi și palate boierești), se dezvoltă într-un ritm susținut, creându-și un centru demn de o capitală europeană (strangulat însă de periferii imunde). După 1870 și mai ales după Războiul de Independență se trasează marile bulevarde (estvest și apoi, parțial, nord-sud), se canalizează
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a înrâuririi pedagogului asupra sufletelor tinere. O dovadă mai mult că profesorul trebuie să fie nu numai învățător, ci și pedagog. Conul Alecu Borănescu 11 era pentru matematici. Dar nu prea se prăpădea cu firea. Foarte vanitos de nașterea lui boierească, în clasă perora mai mult despre altele decât despre știință. Una caracteristică: Într-o bună dimineață vine ordin de la minister ca profesorii de mate matici să înceapă a se sluji și de instrumente pe cari, de ani nenumărați, le rodeau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
machinării și costume, că-și dau oamenii bună dimineața cântând, se gâlcevesc cântând, se ceartă și se omoară cântând.“90 Teatrele făceau, toate, afaceri foarte rele, publicul era puțin, clasa aristocrată nu se ducea decât la operă, niciodată o familie boierească nu s-ar fi compromis într-o lojă la teatrul românesc: și, dacă nu mergeau boierii, cum era să se compromită burghezii?... Ceilalți, mahalalele, nu ieșeau pe vremea aceea ca să pătrundă până la... Teatrul ăl Mare!... Dar era opera, teatrul aristocrației
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Librăria Ignatz Hertz nu exista. În loc era o căsuță joasă fără etaj, în care se afla cel mai bun birt de mâncări orientale, vestitul pe atunci birt Hristodor, cum am mai spus. Casa Prager era, pe atunci, o veche casă boierească, casa baronului Barbu Bellu 101. N avea prăvălii, era un mic palat particular, reședința baronului rămas vestit prin aceea că, sub domnia lui Cuza-Vodă, ucisese în duel cu pistolul pe un ofițer. Marele edificiu în care este instalat magazinul Universel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
facă legătură între palatul voievodal de pe malul Dâmboviței și moșia sa de la Mogoșoaia; prin 1870, pe Calea Mogoșoaiei sau în imediata apropiere a acestei artere, se aflau palatul domnesc, toate ministerele (cu excepția celui de Lucrări Publice, situat într-o clădire boierească de lângă Cișmigiu), Teatrul Național, multe hoteluri, restaurante, case boierești etc. Bacalbașa își începe descrierea pornind dinspre Dâmbovița (Piața Națiunilor Unite de astăzi), până la „capul Podului“ (Piața Victoriei de astăzi) mergând pe partea stângă a străzii. 100. Prima casă de pe partea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
moșia sa de la Mogoșoaia; prin 1870, pe Calea Mogoșoaiei sau în imediata apropiere a acestei artere, se aflau palatul domnesc, toate ministerele (cu excepția celui de Lucrări Publice, situat într-o clădire boierească de lângă Cișmigiu), Teatrul Național, multe hoteluri, restaurante, case boierești etc. Bacalbașa își începe descrierea pornind dinspre Dâmbovița (Piața Națiunilor Unite de astăzi), până la „capul Podului“ (Piața Victoriei de astăzi) mergând pe partea stângă a străzii. 100. Prima casă de pe partea stângă a Căii Victoriei (acolo unde astăzi se află
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și un etaj. Într una din prăvălii era instalată casa de muzică și editura de muzică Ghebauer 112, care moștenise magazinul lui Alexandru Flechtenmacher.* Până la Pasagiul Român nu este nimic schimbat. Atât numai că actuala Te rasă Oteteleșanu era casa boierească unde trona una din cele mai mari cu coane ale vremii, d-na Oteteleșanu, o mecenă, o femeie foarte primitoare și cu o foarte mare autoritate și influență în societatea bucureșteană. Recepțiile, ba lu rile și prânzurile Oteteleșencei, la cari
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și alte case, dar puține. Apoi casa cu 3 etaje, zisă casa Goligher. Pe această parte cu numerele fără soț, până la Șosea nu s-au mai clădit și transformat decât: casa în care e instalat Ministerul de Industrie, fosta casă boierească a unui Ghica mi se pare, cumpărată de Gheorghe Vernescu, transformată radical, precum o vedem astăzi, apoi vândută ministerului pe un preț derizoriu de către moștenitori.120 116 bucureștii de altădată 116. Hotelul Imperial (în 1928 - Calea Victoriei nr. 59) a fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În spatele clădirii în care funcționează și azi restaurantul Capșa (Calea Victoriei nr. 34, cu o firmă modestă la intrare: „Casa Capșa, fondată 1852“), s-a aflat, înainte de Casa Lahovary 137, în care se află instalat Clubul tinerimii, era o veche casă boierească cu un portal sculptat după modelul celor mai multe case boierești ale vremii. Modernismul a abătut-o, deși acel portal prezenta un interes oarecare ca document al epocei. Localul în care este instalat ziarul L’Indépendance Roumaine este cu totul altul.138
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Calea Victoriei nr. 34, cu o firmă modestă la intrare: „Casa Capșa, fondată 1852“), s-a aflat, înainte de Casa Lahovary 137, în care se află instalat Clubul tinerimii, era o veche casă boierească cu un portal sculptat după modelul celor mai multe case boierești ale vremii. Modernismul a abătut-o, deși acel portal prezenta un interes oarecare ca document al epocei. Localul în care este instalat ziarul L’Indépendance Roumaine este cu totul altul.138 Pe acea vreme era o casă veche cu un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
costa 40 de bani, dar se dedeau și jumătăți de porții cu 20 de bani. Hotelul Metropole și casa Assan au înlocuit alte case mărunte.145 Palatul Băncii Națiunii s-a înălțat pe locul unde era casa Cretzeanu. Casă mare boierească cu prăvălii.146 Pe Calea Victoriei era băcănia Colțescu, în colț 120 bucureștii de altădată 142. Hotelul al cărui prim proprietar a fost francezul Donat Hugues, a fost primul hotel înființat pe Podul Mogoșoaiei, probabil încă înainte de 1841. În 1872 hotelul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
construită după dărâmarea casei lui Grigore Păucescu, fost ministru, de la care a cumpărat-o regele Carol.150 Palatul în care se află instalat Jockey-Club, bineînțeles, nu exista. În locul acela era o casă întunecoasă cu o curte mare, după modelul caselor boierești de pe vremuri, proprietatea colonelului Filitis, fost aghiotant regal. Grădina Ateneului nu exista și nici Palatul Ateneului. Exista în locul Ateneului un început de biserică și Metohul Episcopiei de R. Vâlcea. De aceea locul acesta se numea „la Episcopie“, iar strada din dreapta
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În colț era o casă măruntă, alături o prăvălie, înăuntru un restaurant-be rărie cu firma „La Drei Bettler“ („Trei cerșetori“). Apoi o baracă - în care mai târziu a fost instalat biroul tipografiei Grigore Luis. O curte imensă și o casă boierească în fund, proprietatea lui Nicolae Lahovary, tatăl lui Alexandru, Iacob, Ion și Emil Lahovary. Această curte boierească a avut o foarte fru moasă carieră. Decăzând din splendoare, a fost închiriată Ministerului de Justiție, după aceea a trecut cu chirie în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]