2,408 matches
-
din jurul Bucureștiului au lăsat loc unor nesfârșite Întinderi de blocuri. Cine dorește să vadă cum arată ajunge să viziteze un singur cartier: sunt toate asemănătoare, și nu prea frumoase! Asta a schimbat complet Înfățișarea orașului, ca și stilul de viață. Bucureșteanul trăise la casă cu curte — și astăzi acesta a rămas idealul multora — și a ajuns să trăiască În mici apartamente de bloc. Au fost neglijate și spațiile verzi; parcurile au rămas Între limitele vechiului București. Ca Întindere, orașul s-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și fără mult efect, a fost sterilizarea. De o adopție În masă nu poate fi vorba: sunt prea numeroși. S a Întâmplat Însă (și nu numai În București) să fie pur și simplu uciși, mai pe față, mai pe ascuns. Bucureștenii vor ordine și curățenie. Dar, cum ei Înșiși nu prea contribuie la așa ceva, Își caută — după sistemul românesc — un conducător providențial, În cazul de față un primar, care să le rezolve pe toate. După câteva Încercări nereușite, au avut sentimentul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Băsescu s-a arătat decis să asigure legea și ordinea, fără a se sinchisi de detalii. Ca primă acțiune de amploare, și având legea de partea lui, deși nu În stilul cel mai democratic și nu În acord cu toți bucureștenii, a Început să „curețe“ trotuarele de micul comerț (cam supărător la ochi, cu mărfuri de tot felul, inclusiv contrafăcute, dar care asigurase ani de zile o parte Însemnată a comerțului bucureștean și locuri de muncă pentru zeci de mii de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și s-a sfărâmat și era atunci mare frică.“ <endnote id="5"/> Au urmat altele, de intensitate comparabilă, În 1838, 1894, 1912... Mai aproape de zilele noastre, cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 este Încă prezent În memoria bucureștenilor. Au pierit atunci sute de oameni, cei mai mulți În urma prăbușirii blocului „Carlton“, abia construit, pe Bulevardul Brătianu. Catastrofele au prostul-gust de a se ține lanț, parcă invitându-se una pe alta: era În zilele terorii legionare și cu câteva luni Înaintea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu au fost consolidate. Când un fals specialist, la Începutul anului 2000, a tras semnalul de alarmă, anunțând o iminentă catastrofă, mass-media și publicul au intrat În fierbere. Nu s-a petrecut nimic, dar s-a putut constata că nervii bucureștenilor sunt Încordați. Cine vine din părți mai fericite ale lumii, scutite de manifestări seismice, ar fi bine să nu abordeze acest subiect! Odată cu creșterea orașului, unele primejdii s-au atenuat, altele, dimpotrivă, au sporit. Inundațiile nu mai sunt o preocupare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
alta, străzile Își schimbă atât aspectul, cât și numele. Din Calea Victoriei pornește o stradă destul de reprezentativă; pe ea se află Catedrala catolică „Sfântul Iosif“, colegiul „Sfântul Sava“ (cel mai vechi liceu bucureștean), Ministerul Învățământului, Palatul Radiodifuziunii... Probabil Însă că mulți bucureșteni ar ezita să o numească. I s-a spus mai Întâi Strada Fântânii (fiindcă la capătul ei se găsea o cișmea). Pe la 1900, a devenit strada Lueger, În semn de omagiu pentru Karl Lueger, primarul Vienei, adversar al evreilor și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe care i-a avut România În secolul al XIX-lea; venit din Franța și naturalizat român, el a fondat Învățământul medical și a organizat serviciile sanitare românești. Bucureștiul este și un oraș cultural. Încă din secolul al XIX-lea, bucureștenii s-au pasionat de teatru și tradiția a continuat, neabătută, până azi. Actorii de teatru sunt printre personalitățile cele mai cunoscute din România; repertoriul este variat, iar experimentele scenice adesea Îndrăznețe. Și Opera se bucură de o bună reputație, ca
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
soția acestuia, Maruca Cantacuzino (o prietenă apropiată a reginei Maria) s-a recăsătorit cu George Enescu. Așa a ajuns palatul Nababului un lăcaș al muzicii, urmând imprevizibilele căi ale Destinului. Un muzeu de cu totul altă factură, dar renumit printre bucureșteni, este Muzeul de Științe Naturale (În Piața Victoriei, puțin Înainte de Muzeul țăranului Român). A fost cândva — nu știu dacă mai este și astăzi — unul dintre cele mai importante muzee de acest gen din lume. Poartă numele lui Grigore Antipa (1867-1944
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
României. 5. Dionisie Eclesiarhul, Hronograf 1764-1815, București, 1987, p. 83. Tot la Dionisie și o descriere detaliată a focului din 1804. În ansamblu, este o evocare pitorească și naivă a epocii, așa cum a văzut-o și a Înțeles-o un bucureștean de rând. 6. Un bun ghid al Bucureștiului, cu multe informații istorice și bogat ilustrat: Rolf Peter Reimer, Bukarest. Kultur-Historischer Stadt-Führer, București, 2000. </endnotelist>
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
citation> <citation author=”ȚANU George” loc=”Fălticeni” data=”18.8.’77 (20.8.’77)”> Întârzierea e din vina mea! Stimate domnule Eugen, Sunt În Fălticeni de 2 săptămâni. Și de data aceasta am venit cu un grup de amici (2 bucureșteni), atât În scopuri turistice, cât și profesionale: o lucrare privind reconsiderarea așa zisului „stil Ștefan cel Mare”, la construcții de cult, civile sau militare, la care sunt asociat. Mi-ar fi plăcut să vă pun În legătură cu unii dintre ei. Trecând
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Arta prozatorilor români etc. Îl admiram în acea vreme - și acum! - și pe „îndepărtatul” și dispărutul G. Ibrăileanu, mentorul critic al școlii literare ieșene, un formidabil complice al scriitorilor moldoveni, ghid literar și psihologic de o uriașă onestitate, cum, cu excepția bucureșteanului Lovinescu, puțini au trăit în apropierea scriitorilor vii. I-am căutat numărul de telefon în cartea de telefon, l-am sunat și l-am rugat să mă primească, voiam „să-i cer sfatul” într-o problemă dramatică pentru tinerelul care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
luni și ca urmare a unei „fricțiuni” cu forurile universitare din țară, de fapt cu „externele”, s-a hotărât „să rămână”, să ceară azil politic, el și soția sa, Adriana născută Gane. Matei era născut, ca și mine, în ’34, bucureștean, tatăl inginer, rudă cu „oltenii” Vulcănescu și cu familia Burileanu, era un produs splendid și tipic al generației noastre biologice, născut și crescut în sud, muntean. Brunet, înalt, puțin mai scund decât mine sau Nichita, de cum l-am cunoscut în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fapt care a provocat, probabil, excluderea mea din comitetul central și din partid, dar și din Biroul U. Scriitoriloră, rolurile s-au inversat, ca într-o farsă de prost-gust, așa cum se întâmpla în teatrul de bulevard dintre războaie, parizian sau bucureștean: Breban devenise cel „sceptic”, ba chiar cel ce prevedea zile negre nu numai pentru cultură - și nu în primul rând pentru cultură! -, ci pentru întreaga națiune, iar amicii mei prinseseră un aer „înțelept” și concesiv, continuând să susțină, cu blândețe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dintre Mizzi, fata de stradă și un apaș. Scenă cu vorbe și gesturi mai mult decât îndrăznețe. 19 Mai Dimineața, când ies, mă abat pe la un văcsuitor. Un văcsuitor berlinez e departe de a fi un artist, cum e cel bucureștean. Își face numai placid datoria din câteva lovituri de perie și gata! Nici nu poate sta pe vine pe un scăunaș mititel. Șade sus, pe un scaun nalt pentrucă nu-i deprins cu pozițiile orientale. Când își începe funcția, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-o diferențieze de cea românească, pentru nu știu ce interese. Încercările de a da drept limbă deosebită moldoveneasca, expresii și cuvinte rostite provincial, e lipsită de seriozitate. Eminescu și Creangă sunt înțeleși de moldovenii din Republica Socialistă Moldovenească mai bine decât bucureștenii, cărora, pentru Creangă, li se dă un glosar explicativ. Gazetarii de la Moldova Socialistă notează rostirea provincială pentru az, aista, etc., adăugând neologisme moștenite de la presa românească și lăsând la o parte cuvântul vechi moldovenesc pe care îl au la îndemână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a împlinit un an. "Suman de noateni." Pentru căluți sunt alte cuvinte: mânz și strâjnic. Confuzie între pom și copac. În București se spune pom și stejarului și bradului. Sărăcie de vocabular în grupuri de cuvinte ac, bold, spelcă, agrafă. Bucureștenii spun ac, ac cu gămălie, ac de cap, ac de siguranță. Același lucru cu pepene verde și pepene galben, în loc de harbuz / lubeniță și zamuz ori pepene. Același lucru cu prune pentru toate fructele prunilor când e deosebire între prună, perjă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Balcani și ajungând cine știe unde pe coasta Africei, unde n-a nins din vremea faraonilor. Dincolo de Carpați și în Moldova lumea a fost scutită de asemenea urgie. Totuși până la primăvara anunțată de Institutul Meteorologic, poporul mai avea a cheltui multă răbdare. Bucureștenii și Dunărenii, încaltea, după ce s-au desgropat de subt troiene, au așteptat desghețul și primele semne ale primăverii până cătră începutul lunei Mai. Ca toate evenimentele mari tornada a fost uitată și I. și-a urmat proclamațiile meteorologice. La sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Universității ca fiind ”elemente lipsite de moralitate, golani”, ”elemente aflate sub influența drogurilor”, etc. Ziua de 1 iunie 1990 a însemnat venirea minerilor, în frunte cu Miron Cozma și instaurarea ”ordinii de drept”, cum spunea Ion Iliescu, cu ajutorul bâtei. Mulți bucureșteni, în special tineri, au fost bătuți, alungați pe străzile Capitalei, de către mineri, au fost devastate sediile unor partide de opoziție. Președintele i-a felicitat pe ortacii lui Miron Cozma, rostind o cuvântare memorabilă pentru cei din jurul său. Venirea minerilor la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îngrămădiți pe tot traseul pe unde trecea coloana de mașini oficiale, ținuți de mai multe ore în picioare pentru a-i saluta pe cei doi lideri. În ambele piețe, Ceaușescu i-a arătat lui Gorbaciov de câtă abundență alimentară beneficiau bucureștenii. În cele două fabrici, lui Gorbaciov i s-au prezentat fluxurile de producție, cu accente deosebite pe soluțiile novatoare, rezultate în urma cercetărilor științifice indigene. Conform programului, urma un soi de miting al prieteniei româno-sovietice, în spațiul Sălii Congreselor. Aici a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ne-am oprit la Nistru. Am Încălcat și noi pământ care nu ne aparținea. A fost necesar un alt ordin, o altă momeală, alte jertfe și o altă impunere a voinței celor mai puternici. Au Început bombardamentele anglo-americane și refugiul bucureștenilor și a altor confrați din estul țării. În satul nostru s-a refugiat Direcția Generală a Poștelor și Telecomunicațiilor, ai cărei salariați și familiile lor s-au integrat rapid În viața satului. Mi-o amintesc pe doamna Învățătoare Vrânceanu, care
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Am cunoscut activitatea Facultății din Arad. Ca secretar al Cercului Științific eram inclus În toate delegațiile participante la Sesiunile Științifice anuale. Facultatea era slujită de un corp didactic tânăr, foarte activ și dornic de afirmare. Arădenii au fost imbold pentru bucureșteni În acțiunea de elaborare de cursuri și caiete de lucrări practice, dintre care unele cu caracter prioritar. Aș menționa În această categorie cele trei volume de Semiologie, elaborate de colegul Bârză și colab., despre care doamna dr. Adameșteanu mi-a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și comisia a trebuit să intervină foarte mult. Aș exemplifica doar prin existența În Schița program a unei "clinici de anatomie"!!! și absența totală a spațiului pentru alte discipline. Anatomia patologică era aruncată În trei corpuri de clădiri. Cei trei bucureșteni din comisie am luat În discuție cu proiectanții schiță cu schiță, ajungând În final la o formă admisă de majoritatea colegilor și aprobată de Consiliul profesoral. Lucrările au Început cu Pavilionul 6 (Anatomie patologică și Clinica de Boli infecțioase). La
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
puteam depăși ordinea partinică instituită În laborator. În perioada respectivă susținerea publică a tezelor de doctorat, În București, era foarte problematică. Ea trebuia să se facă În prezența și cu votul a minimum două treimi din membrii Consiliului profesoral. Or bucureștenii erau prinși În fel de fel de acțiuni și susținerea tezei se amâna din lipsă de forum. Nimeni nu era respins. Dar "prietenii" nu participau la ședința publică și aceasta nu se putea desfășura. Deși prezența membrilor Consiliului era o
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de medicină veterinară. În familia ieșeană Ocupându-mă de problemele din facultate am lăsat În urmă problemele familiale. După primele luni de acomodare ale lui Milly cu orașul și obiceiurile locului, treptat, treptat s-a Înfiripat o nouă societate “a bucureștenilor moldovenizați”, care foloseam marile sărbători și diversele ocazii familiale pentru a ne Întâlni și a le marca Într un mod cât mai plăcut. Grupul era centrat la Început În jurul familiei prof. dr. Ionescu Gh., doamna fiind dătătoarea de ton. Ulterior
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Peter Fix, coordonatorul german al contractului care cu aceste ocazii Își Îndemna studenții să ne viziteze toate camerele, locuința noastră fiind incomparabil mai confortabilă decât a colegilor din Leipzig. De altfel, de ce să nu recunosc că și colegii ieșeni și bucureșteni care ne vizitau, ne admirau pentru ce am realizat. Truda, o știam numai noi. Zile bune și zile rele Impulsionat de aprecierile favorabile asupra celor două volume ale Cursului de Anatomie Patologică, m-am decis să-l ofer spre publicare
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]