2,232 matches
-
al Provinciei Autonome Trento") a recunoscut științele sale cuprinzătoare și l-a numit director al cursurilor naționale pentru formarea profesională a personalului medical însărcinat cu controlul de ciuperci comestibile. Mai departe a fost desemnat pentru elaborarea unei legislații privind protecția bureților prin organele provinciale. Cetto este considerat cel mai important reprezentant al educației micologiei la nivelul publicului larg. Tot din 1966, el a fost pentru o lungă perioadă de timp director al „Școlii de Micologie” cu sediul în Trento, primind în
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
Lactarius deliciosus sin Agaricus deliciosus Linnaeii, Agaricus deliciosus L. lactifluus, numit în popor râșcov de brad, pita pădurii sau pita lui dumnezeu, este o specie de ciuperci "basidiomycete" comestibilă de genul "Lactarius" în familia " Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum sub arbuști de ienupăr, din (iulie) august până octombrie. Râșcovul
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
arbuști de ienupăr, din (iulie) august până octombrie. Râșcovul este cunoscut de mult. Astfel o frescă în fostul orașul roman Herculaneum îl descrie, fiind una dintre cele mai vechi piese de ilustrare a unei ciuperci în artă. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei sale "Species Plantarum" ca "Agaricus deliciosus" și Elias Magnus Fries i-a dedicat specia sub numele "Agaricus deliciosus Linnaeii". În 1801, micologul
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
sau mai puțin gustoși. Pita lui Dumnezeu poate fi ușor confundată cu soiurile acestui gen, ca de exemplu "Lactarius deterrimus" sin. "Lactarius quieticolor", "Lactarius rubrilacteus", "Lactarius salmonicolor", "Lactarius sanguifluus", sau "Lactarius semisanguifluus". Aici se ivește motivul pentru reducerea valorii acestui burete în comun. Se interzice de sine confundarea cu specii de Lactarius cu suc alb sau galben. Totuși se găsesc culegători care culeg și consumă ciuperca cu lapte alb "Lactarius torminosus" care este otrăvitoare și crește numai sub mesteacăn. Râșcovul nu
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
în unt sau la grătar, cu sau fără slănină și usturoi, servindu-l cu garnitură de smântână, lămâie și pâine albă. De asemenea el poate fi murat în oțet precum conservat cu sare. Cu preferință ar trebui să fie aleși bureți tineri.
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
Amanita caesarea, sin. Agaricus caesareus, Agaricus aurantius, numit în popor burete domnesc sau crăiță este o specie de ciuperci comestibile devenită astăzi cam rară, din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Amanitaceae" și de genul "Amanita" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele se poate găsi în România
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
Agaricus aurantius, numit în popor burete domnesc sau crăiță este o specie de ciuperci comestibile devenită astăzi cam rară, din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Amanitaceae" și de genul "Amanita" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri vechi de foioase sub stejari și castani mai rar în cele de conifere pe lângă pini, dezvoltându-se numai în locuri calde, în special pe soluri nisipoase și acre
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
Agaricomycetes" care include de asemenea "Amanita caesarea", este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Buretele domnesc a fost considerat, ca "princeps fungorum", delicatesă la masa festivă a Curții Romane și poate a venit cu gurmanzi ale ocupației romane a Daciei în țară. Se spune, că împăratul Claudius a fi fost otrăvit, după unii, prin schimbul
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
țară. Se spune, că împăratul Claudius a fi fost otrăvit, după unii, prin schimbul acestei amanite cu una mortală ca de exemplu Amanita phalloides într-o mâncare de ciuperci, după alții, prin otravă picurată pe crăițe mâncate de imperator. Acest burete a fost descris pentru prima oară de micologul italian Giovanni Antonio Scopoli, în anul 1772, sub numele "Agaricus caesareus" și redenumit în "Amanita caesarea" de savantul olandez-sudafrican Christian Hendrik Persoon, în anul 1801. Întru acest timp a mai fost de
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
se întinde de la de marginea pălăriei la capătul superior al tijei. Scurt timp mai târziu, membranele se rup, lăsând urme de fulgi pe pălărie, un inel în jurul tijei și o rămășiță în formă de săculeț la bază, numită "volva" (vagin). Buretele se decolorează cu anilină încet brun-roșiatic, schimbând după un minut în rozaliu. Mai departe sucul cuticulei stoarse se colorează roșu. O confunzie cu alte specii de genul "Amanita" este de fapt imposibilă, dacă se ia în considerație, că lamelele, piciorul
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
vaginata"), se întâmplă și cu cele veninoase, ca de exemplu cu "Amanita aspera" sin. Amanita franchetti", "Amanita muscaria", "Amanita muscaria var. aureola", o variație cu pălărie galben-portocalie precum "Amanita regalis" sau cu letala "Amanita phalloides" cu pălărie mai galben-verzuie. Acest burete este, ca toate ciupercile din genul "Amanita", în stare crudă toxic (provoacă tulburări digestive), dar toxinele se distrug complet prin tratament termic. Cu toate că crăița nu este de gust sau de miros signifiant, ea este totuși căutată și culeasă mult. Buretele
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
burete este, ca toate ciupercile din genul "Amanita", în stare crudă toxic (provoacă tulburări digestive), dar toxinele se distrug complet prin tratament termic. Cu toate că crăița nu este de gust sau de miros signifiant, ea este totuși căutată și culeasă mult. Buretele domnesc poate fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci sau adăugat la un sos de carne albă. Gustos este de asemenea cu jumări de ou, prăjit în unt cu verdețuri, ca umplutura unei plăcinte de foaie sau în
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
(Samuel Frederick Gray, 1821) este un gen de ciuperci din familia "Boletaceae" al cărui nume generic este derivat din cuvântul italian "(= dur-fibros)", preluat pentru acest tip de bureți. El este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în ordiunul "Boletales" și familia "Boletaceae" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România și Basarabia soiurile se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
Acest gen cu soiuri de mărime mediocră are următoarele însușiri comune: O excepție reprezintă "Leccinum corsum" a cărui carne este galbenă. Global există aproximativ 75 de specii acestui gen, în Europa mult mai puține. Cele mai cunoscute sunt între altele: Bureții de gen "Leccinum", numai rar atacați de larve, sunt cu toți comestibili și mai mult sau mai puțin gustoși. S-a afirmat că unii, ca de exemplu "Leccinum aurantiacum", "Leccinum scabrum" sau "Leccinum versipelle", consumați cruzi, pot să genereze incompatibilități
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
sau "Leccinum versipelle", consumați cruzi, pot să genereze incompatibilități, la copii precum persoane cu un aparat digestiv sensibil chiar și intoxicații ușoare de natură gastrointestinală. Astfel, toate ciupercile acestui gen ar trebui să fie consumate numai bine prăjite sau gătite. Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la sosuri de carne. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Culoarea bureților
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la sosuri de carne. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Culoarea bureților va fi atunci mereu de culoare închisă. Foarte gustoși sunt preparați ca Duxelles (un fel de zacuscă).
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
înfige adânc în pământ, ramificând-se puternic și terminând în încrucișări cărnoase, turtite și îndoite, dense precum zburlite și sinuate. Ele penetrează rădăcinile de arbor, exploatând sucul acelora. Carnea: Ea este elastică, cea a piciorului fibroasă, asemănătoare cauciucului și necomestibilă. Buretele are un miros amintind de zbârciogi și gust de alună. Bătrân miroase rășinos. Sporii sunt hialini, netezi și albi. Există o variabilitate cu bordură mai deschisă la care piciorul este alburiu sau galben deschis, din loc în loc pătat cu roșcat
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
Leccinum versipelle (1944), sin. Boletus versipellis (1835), Leccinum testaceo-scabrum, "nom. nud.", denumit în popor pitărcuță sau roniță (Transilvania), este o specie de ciuperci "basidiomycete" de "genul Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri, dar deasemenea prin parcuri și pajiști sub mesteceni din iunie până octombrie. Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
genul Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri, dar deasemenea prin parcuri și pajiști sub mesteceni din iunie până octombrie. Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum aurantiacum" (crește în păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub sălcii), "Leccinum
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
dar numai puțin cunoscut), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Această ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Culoarea bureților va fi atunci de culoare închisă. Foarte gustoși sunt preparați ca Duxelles (un fel de zacuscă). S-a afirmat, că, specia "Leccinum versipelle", consumată crudă, poate să genereze incompatibilități, ba chiar intoxicații ușuoare. Astfel, ea este de consumat prăjită sau
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
opera s-a principală a acestui domeniu, titulată "Natürlich ausgemahlte Abbildungen baierischer und pfälzischer Schwämme, welche um Regensburg wachsen", insa limba latină "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" (Imagini colorate după natură a bureților bavarezi și ai Palatinatului Superior care cresc in împrejurare de Regensburg), în patru volume și cu numeroase ilustrații colorate. Speciile "Cortinarius schaefferi", astăzi "Cortinarius olivaceofuscus" și "Agaricus schaefferianus", astăzi "Agaricus urinascens" au fost denumite după el. Schaeffer a și descris
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
și ai Palatinatului Superior care cresc in împrejurare de Regensburg), în patru volume și cu numeroase ilustrații colorate. Speciile "Cortinarius schaefferi", astăzi "Cortinarius olivaceofuscus" și "Agaricus schaefferianus", astăzi "Agaricus urinascens" au fost denumite după el. Schaeffer a și descris mulți bureți, între altele pe "Boletus aestivalis" sau pe "Agaricus luridus". Dar Schaeffer a fost recunoscut chiar și ca inventator. El a explorat probleme de fizică, ale teoriei electrice, teoriei culorilor și opticii, fabricând obiective și prisme. Mai departe a participat hotârâtor
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
Leccinum scabrum (1821) precum variația să Leccinum scabrum văr. melanuem (Smotlacha Pilát & Dermerk 1969), sin. Boletus scaber (1783), Krombholzia scabră (1881), denumit în popor burete călugăresc sau pitarca aspră, este o specie de ciuperci "basidiomycete" de "genul Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă întotdeauna sub mesteceni
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
1821) precum variația să Leccinum scabrum văr. melanuem (Smotlacha Pilát & Dermerk 1969), sin. Boletus scaber (1783), Krombholzia scabră (1881), denumit în popor burete călugăresc sau pitarca aspră, este o specie de ciuperci "basidiomycete" de "genul Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă întotdeauna sub mesteceni, în păduri, prin câmpii, mlaștini, solitar sau în grupuri mici, din iunie până octombrie. Inițial botanistul și micologul
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]