2,510 matches
-
al românilor i-a ferit pe otomani de dezastru. Mihai Viteazul a întrerupt urmărirea fugarilor și și-a concentrat atacul cu atâta împetuozitate împotriva noilor intrați în luptă, încât Hasan Pașa, cuprins de panică, a părăsit în fugă, în fruntea călăreților săi câmpul de luptă. Un număr de 7.000 de otomani au căzut pe câmpul de luptă, iar tunurile acestora și un steag verde al profetului au căzut în mâinile românilor. Prin victoria obținută la Călugăreni, Mihai reușise să atingă
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
împrăștiat după pradă), Sinan Pașa nu a atacat. La sfârșitul lui septembrie, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, a pornit în ajutorul aliatului său cu 13.200 de mercenari, 8.000 de secui, 1.500 de germani trimiși de și 300 de călăreți din Toscana. Aceste forțe reunite au început în octombrie marșul împotriva otomanilor, care au fost înfrânți la Târgoviște (6-8 octombrie), București (12 octombrie), și în Bătălia de la Giurgiu (15-20 octombrie).
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
televiziune Dr. Quinn și Medicine Woman alături de Jane Seymour. Actrița l-a apreciat atât de mult, încât și-a numit unul dintre fii după numele cântărețului. Vocea lui a mai apărut într-un episod din “The Simpsons”, fiind vocea unui călăreț care îl îndruma pe Homer într-o călătorie spirituală. Cash a înregistrat un nou album la Studioul de înregistrare American, numit “Unchained”, acompaniat de Tom Petty și The Heartbreakers, album ce a câștigat un premiu Grammy pentru “cel mai bun
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]
-
apar pe la gurile Dunării. Triburi izolate de sarmați apar și în Dacia : iazigii - între Dunare și Tisa și roxolanii - în zona Moldovei, în sec. al II-lea și al III-lea d.Hr. Sarmații sunt descriși ca popor războinic, buni călăreți și buni arcași. Sarmații s-au împărțit în trei ramuri: iazigii, alanii și roxolanii. În secolul al XIV-lea, alanii, la rândul lor, s-au împărțit în mai multe ramuri printre care iașii, stabiliți în zona Moldovei, unde au lăsat
Sarmați () [Corola-website/Science/300202_a_301531]
-
întregii zone a Ineului, fiind înrâurita de istoria cetății medievale a Ineului. Cea mai veche dovadă arhelogică o reprezintă monedele dacice din Chereluș, datate din sec. al ÎI -lea î.Hr., reprezentând pe avers capul Hercules, iar pe revers calul și călărețul. Existența unui tezaur monetar la Chereluș demonstrează faptul că în acest spațiu de pe albia Crișului Alb și din largul Câmpiei Aradului așezările dacice erau puternice economic, social -politic și spiritual. Localitatea Chereluș pe lângă faptul că este o așezare foarte veche
Chereluș, Arad () [Corola-website/Science/300287_a_301616]
-
51. Triburile rătăcitoare ale sciților au ocupat părți din Dacia până prin secolul II î.Hr., când urma lor se pierde printre geți. La răsărit de triburile dacice, în stepele din nordul Marii Negre, locuiau sciții, un neam de păstori, foarte buni luptători. Călăreți neînfricați, ei se foloseau mai ales de arc, aruncând săgeți din fuga calului. Năvala lor era înspăimântătoare. Se abăteau ca un uragan acolo unde nimeni nu știa că vor lovi. Atrași de bogățiile dacilor, sciții au încercat să supună Dacia
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
se foloseau mai ales de arc, aruncând săgeți din fuga calului. Năvala lor era înspăimântătoare. Se abăteau ca un uragan acolo unde nimeni nu știa că vor lovi. Atrași de bogățiile dacilor, sciții au încercat să supună Dacia. Grupuri de călăreți sciți au reușit să ajungă în Transilvania, iar altele au pătruns în Dobrogea. Timp de trei sute de ani s-au dat lupte între sciți și daci. Agatârșii, un trib de sciți care au izbutit să se așeze în Transilvania, au
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
tracii (respectiv geții din Dobrogea), apoi cu agatârșii, cu neuriii (probabil situați în Podolia), iar în continuare spre NV, N și NE cu melanhienii, budinii, androfagii, tisageții și, dincolo de Don, cu sauromanii. Este sigur că sciții erau un popor de călăreți și că puterea lor se exercita cu precădere în regiunile de stepă, așa încât a identifica țara lor cu stepa pontică de la Dunăre până la Don reprezintă punctul de vedere cel mai verosimil. Sciții, ca și alte popoare migratoare ale istoriei Europei
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
la distanța cea mai mică de țara pecenegilor. Dimpotrivă, rațiunile militare impuneau ca acești ostași pecenegi să nu fie vecini cu frații lor, care erau inamici potențiali. Pecenegii au fost printre primii nomazi asiatici care au utilizat în luptă carele. Călăreții pecenegi foloseau arcul compozit scurt, securi de luptă, arcanul, lănci ușoare și purtau îmbrăcăminte de zale și armuri compuse din plăcuțe de metal. red kaganate www.kipchak.com
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
și trecu dincolo de râu toate forțele le așeză în linie de bătaie în ordinea în care trecuse fiecare, și anume: a așezat cavaleria galică și hispanică aproape de mal, având în față cavaleria romană; aripa dreaptă a fost lăsată în seama călăreților numizi, iar centrul frontului a fost întărit cu pedestrimea, astfel încât la mijloc se găseau galii și hispanii, iar pe flancuri erau încadrați de trupele de africani. Hasdrubal, fratele lui Hannibal, comanda aripa stângă iar Maharbal pe cea din dreapta. Centrul frontului
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
în alții. Adversarii s-au încleștat om cu om, trăgându-se unul pe altul de pe cal, astfel încât bătălia s-a transformat, în mare parte, într-o luptă de pedestrași. Încăierarea a fost mai mult îndârjită decât de lungă durată, și călăreții romani au dat bir cu fugiții. Spre sfârșitul luptei dintre cele doua cavalerii s-a dezlănțuit și atacul trupelor pedestre. Forțele romane au atacat concentric în rânduri strânse sub formă de unghi. După grele și îndelungate eforturi, au izbutit să
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
iar pe de altă parte pentru că, fiind total istoviți, trebuiau să înfrunte un inamic odihnit și plin de vigoare. Consulul Aemilius Paullus, deși chiar de la început fusese grav rănit de o piatră aruncată cu praștia, a condus o trupă de călăreți cu care a restabilit lupta în câteva locuri, dar a murit pe câmpul de bătaie. Celălalt consul, fie din întâmplare, fie intenționat, neintrând în învălmășeală a reușit să scape împreună cu 50 de călăreți, ducându-se la Venusia. La Cannae au
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
cu praștia, a condus o trupă de călăreți cu care a restabilit lupta în câteva locuri, dar a murit pe câmpul de bătaie. Celălalt consul, fie din întâmplare, fie intenționat, neintrând în învălmășeală a reușit să scape împreună cu 50 de călăreți, ducându-se la Venusia. La Cannae au căzut, între 50.000 - 60.000 de soldați din partea armatei romane în timp ce armata cartagineză a suferit mult mai puțin.
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
în garnizoana regiunii nou cucerite. La Pirinei, a lansat 11.000 de trupe iberice care și-au aratat refuzul de a părăsi patria lor. Conform relatărilor, Hannibal a intrat în Galia cu 40.000 de soldați și 12.000 de călăreți. Hannibal a recunoscut că este necesar pentru a traversa Munții Pirinei, Alpi, și multe râuri importante. În plus, el va trebui să se confrunte cu opoziția celților, odată ce le traversa teritoriul. În primăvara anului 218 î.Hr., el a traversat Pirineii
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
cu căpeteniile galice de-a lungul trecerii sale, a ajuns la fluviul Rhône înaintea romanilor care puteau lua orice măsuri pentru a opri avansul său. Ajungând la Rhône, în septembrie, armata lui Hannibal număra 38.000 de infanteriști, 8000 de călăreți și 38 de elefanți de război, dintre care mulți nu vor supraviețui condițiilor dure ale Alpilor. După confruntările cu băștinașii, care au încercat să împiedice trecerea lui, Hannibal a evitat o forță romană ce mărșăluia de la coasta mediteraneană până la valea
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
dificultăți enorme. Dar Hannibal le rezolva cu ingeniozitate, cum ar fi atunci când a folosit oțet și foc pentru a sparge pietre căzute în calea sa. În conformitate cu Polybius, a ajuns în Italia, însoțit de 20.000 pedestrași și 4.000 de călăreți, și doar câțiva elefanți. Evenimentul căderilor de pietre este menționat doar de Titus Livius; Polybius este mut pe această temă și nu există nicio dovadă de rocă carbonizată în Alpii de Vest. Dacă efectivele lui Polybius sunt corecte, după trecerea
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
conform căreia Compania Indiilor de Vest capătă dreptul de export a ceaiului fără vamă, ceaiul fiind desfăcut în America prin agenții proprii. Fiind o lovitură dată contrabandistilor coloniali și negustorilor, comitetele de corespondență au intrat în stare de alertă, iar călăreții voluntari selectați transmiteau corespondență în colonii, iar în New York și Philadelphia se desfășurau demonstrații populare forțând comandorii vaselor de ceai să se întoarcă în Anglia cu mărfurile lor. La Charleston, lăzile cu ceai au fost depozitate sub lacăt într-o
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
exemplu, descoperindu-se la Chilia o monedă dacică de argint), zona făcând probabil parte din statul dac din perioada Burebista-Decebal, iar apoi din zona dacilor liberi/dacii mari (în zonă - Homorodul de Jos - existând și comunități celte, dovadă stând moneda „Călărețul cu Pasăre”, descoperită aici). Ulterior, foarte probabil că etnogeneza și organizarea românească (ex. obștile sătești, țăranii liberi, juzii/cnezii/voievozii etc.) au urmat aceleași tipare ca în toată regiunea Transilvaniei extinse, zona făcând parte din voievodatul lui Menumorut. Prima atestare
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
fost proprietar), Pârâul Ursului, Târna, Groapă lui Bălan, Oacheșă, Pârâul Teiului, etc. Din cercetarea documentelor istorice, privind comunitatea în care trăim, am descoperit unele izvoare cu privire la localitatea Cernu. În toamna anului 1456, tânărul Ștefan și-a adunat peste 5000 de călăreți din ținuturile Tecuci și Putna, ajutat fiind de stăpânii satelor, de pe pârâul CERNU, din ținutul Bacăului și de prietenii din copilărie, de pe meleagurile Borzeștilor, pentru a lua tronul Moldovei, la 12 aprilie 1457. Alte acte domnești cu referire la CERNU
Cernu, Bacău () [Corola-website/Science/300663_a_301992]
-
la 2 aprilie 1891 în orășelul Brühl, lângă Köln. În anul 1908 începe să studieze Filosofia, Psihologia și Istoria Artelor la Universitatea din Bonn, unde îi va cunoaște pe pictorul August Macke - care îl introduce în grupul ""Der Blaue Reiter"" ("Călărețul albastru") - și pe sculptorul Hans Arp, cu care va deveni prieten foarte apropiat. Începuturile sale artistice stau sub influența pronunțată a expresionismului german pe de o parte, și a operelor lui Giorgio De Chirico pe de altă parte. Citește de
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
romantism. Ambii au petrecut mai mulți ani în Italia începând cu anul 1822 și au realizat multe portrete și studii de arhitectură. Un alt pictor care a realizat acuarele este Vasili Surikov (1848 - 1916). Printre primele sale lucrări a fost "Călărețul de aramă", pe baza căruia a realizat un tablou în ulei de mari dimensiuni. Alte acuarele cunoscute ale sale sunt cele în care a pictat fluviul Enisei, dintre care se amintesc: "Plute pe Enisei" (1862), "Piatră albastră pe Enisei" (1864
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
și prezența în zonă a negustorilor brașoveni dar și faptul că aici a fost un important punct strategic, care a fost multă vreme sub control tătar. Tătarii își exercitau controlul prin intermediul bascacilor, care erau dregători prevăzuți cu escorte puternice de călăreți pentru a-i putea ține sub observație pe localnici. Înaintând în timp, proprietarii acestor domenii se schimbă frecvent și nu se poate preciza dacă aceste schimbări au loc prin succesiune sau prin vânzări. În anul 1803 satul Băscăceni apare menționat
Comuna Românești, Botoșani () [Corola-website/Science/300922_a_302251]
-
spune că o iscoadă trimisă după Moș Țintea de stăpânul său din Berchez să-l convingă să vină înapoi este ucisă și îngropată în fundul unui pârâu din Valea Maotei. Povestea zice mai departe cum că Indreicuță a Dochiei întâmpină doi călăreți ai Cetății Ciceu care botează satul Kapolna, după mica bisericuță a călugărilor și-l trec în stăpânirea Cetății pentru care trebuiau să plătească dări. Așa s-a transformat satul din pădure în satul Căpâlnea, prin adaptarea la limba românească a
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Localitatea Tulgheș a evoluat după secolul al XVII-lea, în principal în secolul al XIX-lea când a avut loc o modificare a drumurilor transcarpatice locale. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea Pasul Priska era poartă accesibilă pentru pedestrași și călăreți. Oficiul vamal și carantină erau pe Muntele Priska (Piricske) între obirșia Putnei și Belcina. Cei care veneau din Gheorgheni urcau Muntele Tătarului (Tatárháó) apoi coborau pe valea Putnei și prin Tulgheș ajungeau în Moldova . Vama ardeleneasca de la Priska s-a
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]
-
de a-i împrăștia în subunități în care marele han hotărăște cine e comandantul de unitate, orice procedura de trădare era infinit mai grea și practic imposibiliă, controlul marelui han fiind mult mai puternic. "Kheshig", garda imperială(o elită de călăreți arcași lipsiți de individualitate, antrenați din greu să lupte și să tragă cu arcul încă din copilărie), a fost fondată și divizată în cea de zi (khorchin torghud) și cea de noapte (khevtuul). Genghis a recompensat pe cei loiali și
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]