2,351 matches
-
alternativă pe care o oferă pentru a afla ce s-a întâmplat cu adevărat la protestul de la Pentagon este el însuși. Subiectivitatea lui este confirmată din nou în anul 1979 în relatarea despre criminalul Gary Gilmore, cu titlul de Cântecul călăului (The Executioner's Song). După cum remarca Phylis Frus, premeditarea lui Mailer - recunoașterea subiectivității în încercarea sa de a scrie despre fenomenal - îl ajută să depășească tipul de obiectivizare a lumii ce marginalizează alte clase, catalogându-le drept innaccesibilul Celălalt (Politics
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Radu Ioanid împreună cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România. Studiul istoric al lui Radu Ioanid, bazat pe documente de arhivă și pe înregistrări cu mărturii ale supraviețuitorilor, cele 129 de fotografii, majoritatea aproape de neprivit, precum și date despre victime și călăi publicate unitar pentru prima dată fac din acest album documentar un neprețuit instrument istoric și educativ, care nu ar trebui să lipsească de la nicio școală care are în programă istoria recentă a României. Mai ales că directoarea programelor educative ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
În urmărirea lui. Ghiță s-a dus spre Moara cu noroc, ca să-și Încheie socotelile cu Ana. Și pentru că Îi era dragă, Își propune s-o omoare „cum mi-aș omori copilul meu, când ar trebui să-1 scap de chinurile călăului”. Cuprins de remușcări și chinuit de sentimentul vinovăției, Ghiță Îi destăinuie Anei că plecase la Ineu, să-1 aducă pe Pintea, ca să-l prindă pe Sămădău cu șerparul plin cu bani Însemnați, luați de la arendaș. Plângând, Ana Îi reproșează ca n-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Într-un stil oratoric În fața lui Pristanda, cu care, de altfel vorbise pănă atunci pe un ton familiar: „Nu brațul care lovește, voința care ordonă e de vină... și În sfarșit, cum ar fi posibil martiriul, dacă n-ar exista călăul?!" (actul II, scena 7); b. Confuzii ale unor dictoane celebre sau folosirea nepotrivită a altora, din pricina inculturii. Dictonul lui Niccolo Machiavelli (14691527), „Scopul scuza mijloacele”, este atribuit de către Cațavencu „nemuritorului Gambetta”, avocat și om politic francez contemporan, recunoscut pentru talentul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că Sofi Oksanen a zugrăvit acest roman cu multă răbdare și înțelepciune. În recenzia sa, autoarea articolului compară povestea romanului lui Sofi Oksanen cu istoria lui Cain și Abel și, mai mult, o duce dincolo de sfera religiosului până când oamenii devin călăi și apoi se transformă în victime. "Sofi Oksanen ne coboară într-o lume profund umană, străbătută de patimi, vini și suferințe, în care pulsează vieți distruse atât de obsesii personale, cât și de ideologii nocive"798. În romanul său ia
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
pe care o ocupa regele Eduard, cada de argint și tot ce ține de toaletă era ascuns într-un dulap uriaș. Am vizitat apoi partea cea mai veche a palatului, care dă spre Spree. Îmi arată camera fantomelor și camera călăului și ne-am înfiorat, apoi, veseli, ne-am aplecat pe fereastră, deasupra unei grădini micuțe și umbrite de zidurile care o înconjoară. Este grădina interioară unde-i place împăratului să ia micul-dejun, împreună cu împărăteasa, și să-l primească pe cancelarul
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
La fel s-a întâmplat cu Alexandru Drăghici și cu Alexandru Nicolski, doi capi ai represiunii de tip comunist, care, menajați în timpul primului regim Iliescu, au reușit să se sustragă justiției. Și aici apare o altă chestiune: este posibilă iertarea călăilor? Nu știu ce ar putea răspunde exact societatea civilă de astăzi din România (deși s-au dat destule răspunsuri în acest sens), studenții mei sau chiar președintele Băsescu. Referindu-se la călăii din regimurile totalitare, Hannah Arendt afirma, în Originile totalitarismului: „Există
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
justiției. Și aici apare o altă chestiune: este posibilă iertarea călăilor? Nu știu ce ar putea răspunde exact societatea civilă de astăzi din România (deși s-au dat destule răspunsuri în acest sens), studenții mei sau chiar președintele Băsescu. Referindu-se la călăii din regimurile totalitare, Hannah Arendt afirma, în Originile totalitarismului: „Există crime pe care oamenii nu le pot pedepsi și nici ierta. Când imposibilul a fost făcut posibil, el a devenit răul absolut, nepedepsibil tot pe atât pe cât de neiertat”. Foștii
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
că este posibilă iertarea, însă doar dacă vinovatul se căiește; dar nu este posibilă uitarea. Horia-Roman Patapievici este chiar mai radical în unul dintre textele sale în care analizează același lucru: „Victima nu are dreptul de a practica angelismul față de călău”. Cred, însă, că poziția cel mai adecvat formulată poate fi găsită într-un text semnat de Ion D. Sârbu, fost deținut politic și autorul capodoperei Adio, Europa!: „Cred în iertarea păcătosului. Cu condiția să se căiască. Nu cer tăierea capetelor
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
afișată pe ziduri crima lor și urlată la toate megafoanele. Ca să nu se mai repete”. Sau Monica Lovinescu, într-un episod al serialului Memorialul Durerii: „Sunt pentru iertare, dar ca să iertăm trebuie să știm pe cine iertăm”. Întrucât tocmai necăința călăilor este unul dintre motivele pentru care condamnarea comunismului devine o chestiune de etică la nivel național. Președintele Traian Băsescu ar trebui să iasă din iritarea sau, poate, din ataraxia sa și să se implice în sancționarea oficială a comunismului. Dar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
s-a votat o altă nuanță minimalistă și festivistă, aceea ca victimele să fie omagiate. Ultimele două chestiuni nu sunt însă decât gesturi retorice și răsuflate din partea Consiliului Europei: mă îndoiesc că victimele vor fi omagiate în mod real, atât timp cât călăii lor nu sunt sancționați măcar teoretic. Este doar o spălare pe mâini de tipul celei a lui Pilat din Pont, chiar dacă aici miza este alta. Deși în dezbaterea din Consiliul Europei s-a conservat cu obstinație clișeul care desparte condamnarea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
față de acelea ale extremei drepte. Că se face deosebire între victime, deși statutul acestora este același, indiferent de ismul care le-a persecutat și exterminat. Or, făcându-se o asemenea diferență între victime, implicit se face o distincție și între călăi (iar lucrul acesta este, poate, mult mai grav, poate): în schimb cei care au acționat în numele extremei drepte sunt condamnați public, internațional și definitiv, cei care au acționat în numele extremei stângi sunt scuzați, pentru că ideologia în numele căreia au exterminat ar fi
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Și a existat, pe de altă parte, cât se poate de clar lumea victimelor. La fel, este injust și amoral să se afirme că toți am suferit. Dimpotrivă, nu toți am suferit: a existat o delimitare destul de exactă între lumea călăilor și cea a victimelor. Chiar dacă România a fost „piteștizată” insidios până în 1989, chiar dacă populația a fost teleghidată aproape pavlovian, scontându-se pe reacțiile sale de obediență și conformism, chiar dacă a existat destul cenușiu, nu doar alb și negru, totuși barierele
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
din hîrtia consumată în lume are ca materie primă chiar hîrtia deja folosită. Trebuie deci să evităm să tragem concluzii pripite din cifra de tiraj a unei edituri, dacă o mare parte a exemplarelor a fost arsă de mîna unui călău, a putrezit sub cheiurile Senei sau a învelit diferite mărfuri. Cartea trebuie să fie evaluată în punctul dezvoltării sale normale; ea nu capătă semnificație deplină decît în mîinile cititorilor săi; doar cartea citită este. Aceasta ar însemna să abordăm domeniul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cât este mai departe de originile sale. Se simte parcă o ușoară influență a lui J.-J. Rousseau în această neîncredere în mediul civilizat. Pământul este un ținut fermecător, locuitorii lui sunt biete ființe slabe sau răutăcioase; unii victime, ceilalți călăi. Nu există virtute, fericire, pace decât în sânul naturii. Când a fost la Berlin avea 17 ani -, la regina Augusta, i-a uimit pe curtenii afectați, deși își dădea toată silința: "Aplicam pe mine însămi, în salon, cea mai mare
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-și pună, în același timp, o sumedenie de întrebări și să caute cât mai multe răspunsuri plauzibile la ele. Dar toate aceste nenumărate întrebări (despre singurătate și eșec, cum spuneam mai înainte, sau, iată, despre identitate, sau despre victimă și călău, sau despre ins și istorie, sau despre miracol și neputință) se topesc, cumva straniu, într-una singură: cum este, de fapt, omul pus în ecuație absolută, omul răstignit între cer și pământ, între bine și rău?... Și, apropo de cuvântul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
În această rețea complicată, adulteră și incestuoasă, lui Martin Lynch-Gibbon nu-i rămâne decât să-și asume rolul de „victimă perfectă“ și să-și îndeplinească până la capăt rolul de a fi „rațional și caritabil“, acceptând să trăiască în mijlocul „binevoitorilor săi călăi“ ca într-o frumoasă familie. Prins în lanțul acestor iubiri mostruoase, Martin simte uneori nevoia să se retragă în „zdrențele demnității“ sale. Un roman straniu, o comedie de moravuri, un roman al intrigilor, un roman care forțează limitele verosimilității. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
agresiuni au fost săvârșite în numele celor mai înălțătoare valori ale umanității și în contexte instituționalizate foarte bine organizate. Studiile lui Zimbardo asupra agresivității din închisori și cele ale lui Milgram asupra obedienței au clarificat puțin fenomenul agresivității instituționalizate. * Suntem cu toții călăi și victime în același timp? Zimbardo (1973) a studiat agresivitatea și brutalitatea gardienilor din închisori, încercând să determine factorii instituționali ai agresivității. O serie de subiecți au fost recrutați pentru a participa la un studiu despre viața din închisoare. Toți
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
lași: chinuie niște oameni care nu au cum să se apere... După ce îl bat pe deținut după "meci" -, au pretenția ca cei doi parteneri să se comporte ca doi boxeri care nu trebuie să-și poarte ranchiună... Mascatul este urmașul călăului din Antichitate și Evul Mediu."94 Îndoctrinarea presupune o pervertire a limbajului. Gardianul spune adesea că el nu pedepsește, ci face ordine sau execută ordinele superiorilor. Pe deținutul pe care tocmai l-a bătut de fapt l-a operat, iar
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a hotărît în Moldova ca ucigașii să fie executați în văzul tuturor, în locurile unde au ucis. Execuția pedepsei reprezenta partea publică a procesului penal, suferința fizică afișată și durerea expusă a corpului fiind principalele ei elemente constitutive. Meseria de călău a căpătat specializări tot mai rafinate, necesitînd instrumente de tortură tot mai laborioase. Fiecare închisoare avea o cameră de tortură prin care treceau aproape toți condamnații pentru mărturisirea faptelor comise. Gîdele a fost un personaj din ce în ce mai prezent la curțile voievodale
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ea îi readuce în mod aproape fatal înaintea tribunalelor pe cei ce i-au fost dați în grijă. Însă ea îi fabrică în sensul că a introdus în jocul dintre lege și infracțiune, dintre judecător și infractor, dintre condamnat și călău realitatea necorporală a delincvenței care îi leagă pe unii de ceilalți și, pe toți laolaltă, îi prinde în aceeași capcană... Fabricînd delincvență, închisoarea a oferit justiției penale un cîmp de obiecte unitar, autentificat de "științe", care i-a permis acesteia
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
tot mai multe atribuții, printre care și cea de îngrijire a arestaților. Temnicerul modern a preluat funcțiile gîdelui, a armașului, a preotului și a călugărului, înlăturînd din meseria lui atît cruzimea unora, cît și credința altora. Preot fără Dumnezeu și călău fără libertatea de a ucide, gardianul este copilul legitim al noii justiții moderne, nemulțumit de îngrădirea extremităților lui. De aceea el va încerca permanent să se manifeste în toată puterea lui, atingînd apogeul în perioada stalinistă, cînd în persoana lui
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
oameni care nu au nici-un căpătăi,nici-o ocupație,deși majoritatea dintre ei sunt tineri, zeci și sute astfel de oameni ajung să-i îngroape primăriile,lucru care pe timpul odiosului regim comunist nu se întâmpla așa ceva. Citeam pe internet despre relatările călăilor care au participat la execuția lui Ceaușescu și mă lua fiorii,cum povestea unul dintre ei,Cârlan sau Boierul,nu-mi mai amintesc,cum a tras el un încărcător plin cu cartușe în capul Elenei, de săreau așchii de oase
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
poporul român. Această cerință însă era prea peste dorința unora de răzbunare și afirmare. S-au grăbit să-l ucidă repede, să nu mai spună unele fapte ticăloase despre anumite persoane, în fața națiunii. Cred că torturarea celor doi bătrâni, de către călăii care-i legau cu funiile de mâini, din ordinul "instanței", l-a determinat pe judecătorul Gh.Popa, să apeleze la serviciul pistolului, pentru a se sinucide, răzbunând astfel verdictul nedrept și criminal dat. Poporul Român, a așteptat ca și alți
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în complexul monumental de la Moisei, am revăzut în imaginația mea tot filmul tragediei petrecute, momentele de groază trăite de acei oameni nevinovați, care știau ce-i așteaptă dar nu aveau cale de scăpare. Parcă-mi suna în urechi răpăitul mitralierelor călăilor , care aveau de plătit sentimentul răzbunării, înfuriați că trebuiau să plece de pe teritoriul unui stat cotropit abuziv, profitând de conjunctura unor evenimente, pe care le-au exploatat fără frică. Mănăstirea Bârsana Am plecat din Moisei cu sufletul încărcat de durere
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]