2,726 matches
-
inconștient, garda lui va dispărea și vom putea intra să-l Înțepăm. Ce zici? — Merită să Încercăm. Norman puse seringa pe masă. Se Îndreptă spre Cilindrul A. În Cilindrul C trecură pe lângă cei doi paznici, care Își pocniră din nou călcâiele: — Doctore Halpern. — Doctore Johnson. Continuați, spuse Beth. — Da. Ne puteți spune unde mergeți? — Un tur de inspecție de rutină, răspunse Beth. Urmă o pauză. — Foarte bine. Li se dădu voie să treacă. Pătrunseră În Cilindrul B, cel plin de mașinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
total lipsit de afecțiune. Și nu știam unde se dusese James al meu. Poate că era în nava extratereștrilor, cu Peggy-Jo. — Mi-am mutat majoritatea lucrurilor, a zis el. O să te contactez. Ai grijă de tine. S-a întors pe călcâie și a părăsit rapid salonul. De fapt, aproape c-a rupt-o la goană. Aș fi vrut să alerg după el, dar ticălosul știa că nu pot să mă iau după el din cauza multiplelor cusături în vagin. James a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fluturii din stomac. Fluturi care jucau tontoroiul printre intestinele mele. Era clar că-mpinseseră la pereții stomacului meu toate mesele și scaunele și se-apucaseră de dănțuit cu spirit de răspundere. Îți împreunaseră brațele, se roteau de jur-împrejur, băteau din călcâie, chiuiau, făceau schimb de parteneri și, în general, se distrau de minune ei între ei. Doamne-Dumnezeule, m-am gândit în clipa în care am realizat ce se-ntâmpla cu mine, deci e oficial. Sunt atrasă de Adam. Sau, mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu ne lasă occidentalii. În numărul următor, poetul o ia de la 1907, de care zice că nu e vinovat Ceaușescu. Deși toată lumea susține că e. Și, cu o ironie montană, autorul pierde definitiv acul busolei, se-nțeapă-n el, În călcîi, intrînd Într-o ceață paranormală: „Dacă poporul român va dori procesul comunismului (...) el nu se poate desfășura decît În ordinea intrării În scenă a protagoniștilor, de-a lungul istoriei noastre. Judecarea lui Traian pentru ocuparea Daciei și a căpeteniilor dace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
producînd În mase o stare colectivă de postcoitum mitic. Din fericire s-a băgat de seamă că, exceptîndu-l pe șobolanul Mighty, toți eroii sînt mai vulnerabili chiar decît Ahile, suferă din pricina faptului că-s alcătuiți din carne și oase, au călcîie, bătături, le curge sînge. Săgeata lui Paris, un virus, un laser, un ac de siguranță, un tanc, orice Îi poate doborî. A fost nevoie să vină cu vaporul pe pămîntul făgăduinței Însuși Verhoeven ca să rezolve problema. DÎnsul a creat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Armand Assante, Greta Scacchi - probabil Penelopa -, Isabella Rosellini - probabil Circe -, Irene Papas - probabil bocitoarea antică supraviețuind În negru unor condiții nefavorabile de existență Încă de pe vremea Ifigeniei, cînd Ahile se odihnea gol pe plajă spre Înfiorarea spectatoarelor neatente la celebrul călcîi, ci la cu totul altceva care, din nenorocire pentru lumea filmului, nu se vede, eroul stînd Întors cu spatele Într-o rînă, singura consolare pentru doamne fiind faptul că i se zăresc totuși fesele, strălucitoare, expresive -, și Geraldine Chaplin, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
motivul liniștii), cu andrelele, și iese un ciorap de lînă purtat. Tema ciorapului: una antimaghiară pe față, două comuniste tot pe față, că n-are dos. Ținut mai la distanță, din pricina mirosului, se Întrezărește și Portretul Conducătorului, iar În zona călcîiului, adică Socialistul nr. 3, găsim versuri. „Val mare de pînză ridica-vor / Pe brațele lor de muncitoare / La țesătoriile de bumbac și mătase / Vor Înroși trîmbele (...) / Și zeii vor da iarăși Înfățișare / Mulțimii de muncitori, la lupta / Cea mare.” Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
făcut-o și eu. Așa că, iată, datorită ție, mi-am păstrat și virtutea intactă. Jack rîse: — SÎnt cumva eroul tău neînfricat? — Da, iar eu am douăzeci și doi de ani și nu-s genul de școlăriță căreia i se aprind călcîiele din orice. — E foarte bine, pentru că mi-ar face plăcere să te invit cîndva la cină. Karen se răsuci spre el. Machiajul Îi era distrus și reușise să-și șteargă mai tot rujul cît Își mușcase buzele. — Da. Tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Morehouse Patchett, patronul de la Fleur-de-Lis - nonșalanța Întruchipată. Charles Walker Champlain, bancher investitor - ras În cap, cioc. Lynn Margaret Bracken, douăzeci și nouă de ani - Veronica Lake. Nici un fel de cazier la nici unul dintre ei. — Salut, flăcău. Jack se răsuci pe călcîie. — Dud! Ce mai faci? Ce te aduce la Moravuri? — Am o discuție cu Russ Millard, care acum e coleg cu mine la Nite Owl. Că tot am ajuns acolo... Înțeleg că vrei să te bagi. — Ai auzit bine. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Începu să tragă după o țintă În mișcare - Vachss se retrăgea spre bucătărie. Un pistol de rezervă la brîul lui White. Ed se ridică și Îl Înhăță. Două pistoale Îndreptate spre Vachss. Ed trase - punct lovit. Vachss se Învîrti pe călcîie, ținîndu-se de umăr. White trase pe alături. Vachss căzu, se tîrÎ și se ridică - cu pistolul la tîmpla unei chelnerițe. White se apropie de el. Vincennes venea ocol pe la stînga, Ed pe la dreapta. Vachss trase și Îi zbură creierii femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și incredibil de umflate, nu învelite în suluri de grăsime, ci pur și simplu umflate, diforme, cu pielea întinsă gata să plesnească, aproape plesnind pe alocuri, degetele mici strivindu-se între ele, talpa semănând cu o tălpică groasă de sanie, călcâiul înghițit de glezna cilindrică se continua cu gamba la fel de deformată. N-a știut dacă trebuia sau nu să vadă toate astea și n-a spus nimic. Au schimbat un timp vorbe aiurea, fără interes, despre ce s-a petrecut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
poți suferi și trebuie să existe un mo... Se auzi o bătaie discretă în ușă și silueta slăbănoagă și solemnă a majordomului făcu câțiva pași reverențioși în cameră. — Se servesc băuturile, domnule. În anticamera salonului. — Mulțumesc, Pyles. Se răsucise pe călcâie și tocmai dădea să iasă, când Mortimer îl opri: Pyles... — Da, domnule. — Te rog, du-te să vezi ce fac copiii. I-am lăsat în camera lor. Erau cu bona Gannet, dar știi cum e ea... mai ațipește. — Prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
legătura personală la care vă gândeați, vă puteam scuti de costul unei mese scumpe. Puteți să-mi dați, vă rog, diapozitivele înapoi? — Vi le trimit prin poștă, dacă într-adevăr doriți, spuse Roddy urmărind-o fascinat cum se răscucește pe călcâie și iese fără o vorbă din restaurant. Va fi și mai amuzant decât crezuse. — E un libidinos, îi spuse în seara aceea Phoebe colegei ei de apartament, Kate, în bucătărie, la o ceașcă de cafea dezolantă. — Nu sunt toți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe urmă stratul următor, pentru finisaj. E perfect, e o culoare deschisă, fără să pară că ți-ai dat pe unghii cu alb turbat. Cred că o să folosesc lacul ăsta ori de câte ori Îmi fac manichiura! După care s-a răsucit pe călcâie și a plecat. A, da, mă bucur și eu de cunoștință, i-am zis eu În gând, cu ochii la spinarea care se Îndepărta țanțoș. Mi-a făcut plăcere să fac cunoștință cu toți colegii; toți, mai puțin frumusețea excentrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fără să ne asigurăm mai Întâi că una din noi rămâne aici. Trebuie să lucrăm Împreună ca să fim sigure că o servim cât mai bine cu putință. Clar? — Sigur, am zis eu. Du-te. Rămân eu. S-a Întors pe călcâie și a plecat, iar eu am pus o mână pe birou, pentru că mă clătinam pe picioare. Adică, noi nu mergem la toaletă fără a elabora În prealabil o strategie de război? Chiar stătuse ea În biroul ăsta În ultimele cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atât cât poate urla cineva În falset. EȘTI DRĂGUȚĂ, DAR PREA NORMALĂ. ȘI CE AI PE TINE NU-ȚI VINE BINE DELOC! Mă cheamă Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei. Ochii i-au alunecat pe trupul meu din cap până-n călcâie și mi-au inspectat fiecare centimetru pătrat. Emily asista la Întregul spectacol cu un rânjet Întipărit pe față. Tăcerea era insuportabilă. — CIZME PÎNĂ LA GENUNCHI? CU FUSTĂ PÎNĂ LA GENUNCHI? TU VORBEȘTI SERIOS? FETIȚO, ÎN CAZ CĂ NU ȘTIAI - ÎN CAZ CĂ NU AI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el, să Îi spun că mă bucur de cunoștință, că nu mă simt jignită de ce-mi spusese și că mă Încântă ideea că vrea să mă remodeleze. Dar Înainte să apuc să spun ceva, Nigel s-a răsucit pe călcâie și a acoperit spațiul dintre noi din doi pași, fiecare de mărimea unei sărituri olimpice În lungime. S-a proptit drept În fața mea, mi-a Învăluit Întreg corpul În brațele lui masive, cu bicepșii umflați, și m-a apăsat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acum speram să-l pot câștiga de partea mea. — Stai așa, a strigat el văzând că m-am pus pe Înhățat diverse ziare din vrafurile de la margine. Ești fata cea nouă a Mirandei, nu? Vino Încoace. M-am răsucit pe călcâie și am observat cum Ahmed se apleacă și se vâră cu totul sub chioșc, iar fața Îi devine stacojie de efort. — Aha! a strigat el din nou și a sărit În picioare cu toată agilitatea de care ar fi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tapet portocaliu gros, cu dungi În relief de aceeași culoare, care se Întindeau cât era coridorul de lung, și o băncuță, tot portocalie, era lipită de perete. Pe ușa franțuzească din fața mea scria „Apt. B“, dar m-am răsucit pe călcâie și am văzut o ușă identică pe care scria „Apt. A“. A trebuit să-mi folosesc și ultimul dram de stăpânire de sine ca să nu sun la ușă, dar mi-am amintit sfatul lui Emily și am băgat cheia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adresate Mirandei ridicându‑se la patru. Poate voi reuși să nu depășesc cincizeci, am gândit eu. Am simțit cum ochii ei Îmi examinează dimensiunile fundului În timp ce mă Îndreptam spre ieșire și m‑am gândit o clipă să mă Întorc pe călcâie și să mă retrag de‑a‑ndăratelea, așa cum fac evreii religioși când părăsesc Zidul Plângerii. În loc de asta, am Încercat să mă strecor cât mai rapid spre ascunzătoarea reprezentată de biroul meu, imaginându‑mi mii și mii de adepți ai Hasidismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta? A strâns pumnul, și l‑a pus pe gură și și‑a Înclinat capul. L‑am văzut pe James apropiindu‑se de ușa de sticlă din partea cealaltă, dar când a dat cu ochii de Miranda s‑a răsucit pe călcâie și a rupt‑o la fugă Înapoi. — Ahn‑dre‑ah, așa ceva e inacceptabil. Fetele mele trebuie să reprezinte revista Runway, și pantofii ăștia nu reprezintă mesajul pe care vreau eu să Îl transmit lumii. Găsește niște Încălțări decente În Dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oripilată de ideea că Lily făcuse - fără doar și poate - sex cu tipul ăsta. Te asigur că vorbesc În numele amândurora atunci când Îți zic să IEȘI DRACULUI DIN APARTAMENTUL NOSTRU! Am simțit o mână pe umăr, m‑am răsucit rapid pe călcâie și am dat de Alex, care arbora o expresie preocupată și analiza din ochi situația. — Andy, ce‑ar fi să te duci tu să faci un duș și să mă lași pe mine să mă ocup de treaba asta, OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
purtam Încă din ziua precedentă păreau să mi se fi lipit permanent de pulpe, iar baretele sandalelor, care nu mă deranjaseră prea mult În avion, Începeau să Îmi dea senzația că port niște lame lungi și flexibile care Îmi taie călcâiele și degetele de la picioare. Am decis să mă așez pe canapeaua plină de perne, dar În clipa În care genunchii mi s‑au Îndoit și fundul meu a făcut contact cu perna, ușa de la baia ei s‑a deschis, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
astea, a șoptit ea destul de tare ca să le facă pe câteva Tocătoare din jur să ridice privirile. Nu mi s‑a spus că o să primesc un premiu și nu am fost pregătită pentru așa ceva. Plec. Și s‑a Întors pe călcâie și a pornit‑o spre ieșire. Am luat‑o, bălăbănindu‑mă pe picioare, după ea, dar am avut prezența de spirit să nu o Înșfac de umăr. — Miranda? Miranda? Evident că nu avea de gând să mă bage În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că nu avea de gând să mă bage În seamă. — Miranda? Cine dorești să primească premiul În numele revistei Runway? am șoptit eu pe cât am putut de Încet, dar În așa fel Încât să mă audă totuși. S‑a Întors pe călcâie și s‑a uitat drept În ochii mei. — Tu chiar crezi că Îmi pasă? Du‑te Înapoi și primește‑l tu! Și până să spun un alt cuvânt, dusă a fost. O, Doamne. Nu se poate să se petreacă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]