11,853 matches
-
de tot, pentru că știam că vom fi notați... feminin, am primit numai de nouă și zece. Cu domnișoarele... travestite a fost un dezastru. Când și-a dat seama de reușita ambuscadei, Brăcinariu și-a luat jucăriile și n-a mai călcat pe la noi. A fost o zi istorică: ziua în care am învățat să ofer flori la fete. Că am uitat repede ce am învățat în acea zi, asta este o altă poveste, dar nu una la fel de palpitantă ca aceea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scai. Că, vai, el, Majed Al-Ahmad și nu știu mai cum, îmi va construi, în coasta "Fraților Grimm", o insulă în formă de inimă, care va fi numai a mea. Iar pe această insulă, în afară de gărzile sale personale, nu va călca picior de ființă, fără aprobarea mea... Majed, om care-ai luat-o razna, zic eu, și cum va trebui să-ți zic: Stăpâne, Luminăția Ta, Preaînțeleptule? Și de câte ori va trebui să mă închin pe zi? Tot de cinci ori, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-l pun la zid, am să-l condamn la cazne pentru că n-a anticipat norocul care mă va lovi ca un taifun prieten aici, în Little Cayman, ultimul loc din lume în care aș fi crezut că mă mai poate călca pe bătături cineva, chiar amăgindu-mă și cu o lesă bătută cu briliante. Majed, om normal la cap, nu vezi că am riduri? Ahmad, nu vezi că am făcut bătături în palme culegând, cu mare plăcere, nuci de cocos? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ninetistele aveau ochii căzuți în pahare, iar unchiul vitreg aplauda din toată inima: În sfârșit, pot muri liniștit! Are cine mă moșteni!" Iar eu, care nu îndrăznisem vreodată, nici măcar în vis, să mă gândesc la faptul că i-aș putea călca pe urme, eram foarte fericit. Chiar mai fericit decât atunci când, privind către ochii înlăcrimați ai tatei, simțeam din privirile lui fericite, încă o dată, că în viitoarele săptămâni, nici chiar dacă i s-ar fi spus de la școală că am făcut mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui!... Fie, Antu, dar trebuie să ai grijă și de pisică... Mă plimb cu Molly, conversez cu pisica și, din când în când, iau lecții de echitație de la un spaniol ciudat rătăcit prin insulă, care, de fiecare dată când calul calcă pe vreo piatră mai mare, intră și el în panică: "Vai, să nu pățească EL-Zorab cum l-am botezat eu ceva!" Nu l-am văzut însă niciodată pe spaniol disperat la gândul că s-ar putea să cad eu de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu eleganța fulgilor de nea și mlădiindu-se discret în muzica tăcerii. Îi luă mâinile lui Emil, i le privi impersonal în timp ce respira în altă parte și i le mângâie cu detașare. A doua zi s-a dus la fabrică. Călcând pe cimentul din fața clădirii se gândea că s-a ars la limbă cu ceaiul în acea dimineață. Nu a întârziat, deși nu s-a uitat deloc la ceas. Aceea era clădirea unde lucra ea. A făcut facultatea de politehnică. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noi două. Tu și sora mea ați fost întotdeauna mai nebunatice, adăugă Amèlie. Ție ți-ar plăcea să mergi în țări străine? mă întrebă și simții că o face pentru a se da bine pe lângă Angi, lucru pentru care mă călcă pe nervi. Cum să nu, numai că Angi, și aici avui grijă să-l mângâi finuț, și privind-o pe Amèlie să fiu sigură că a observat, mă iubește mult și nu am călătorit decât în condiții de maximă securitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai departe. Și data viitoare voi proceda la fel. Mă sperii și fug. Există o plăcere în a fugi. Să fugi e frumos, e bine. India? În India sunt convinsă că am fost mai mult decât cei care chiar au călcat acel pământ. Eu în minte mea , mai bine. Cine mă iubește? Pe mine cum mă iubești? Pe cine iubesc? · · · · Je ne sais pas. Într-o zi frumoasă de vară iată că intru într-o clădire și sunt martoră la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Mi-a sărutat mâna de nu știu câte ori. Înseamnă că te place, te respectă și te iubește. Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare că te iubește, striga Elena sărind de acolo până acolo. —Astâmpără-te Leni, că mi-ai călcat poșeta pe care ai doborât-o cu săriturile tale, zvăpăiato! — Și tu-l iubești, este? —Ce-ți pasă ție? —„Chip de lut, dac-oi fi eu sau altul”, completa Elena. Văd că-ți place „Luceafărul” lui M. Eminescu. Dacă te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
refacă stratul de flori pe care Lupaș, jucându-se cu un alt cățel intrat în curte, îl făcuse harcea parcea. Altădată a luat bătaie de la Alexandru. Tatăl trebuia să plece la o ședință. Silvia i-a pus cămașa 125 curată, călcată pe care s-o îmbrace pe spătarul unui scaun. Până Alexandru s-a bărbierit, Lupaș i-a smuls cămașa și s-a jucat cu ea prin curte. Înfuriat, Alexandru a vrut să-l bată, dar Lupaș s-a ascuns. A
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Lupaș cu tine? — Îl iau mai rar, că face năzbâtii. M-a și amendat polițaiul din cauza lui. —Zău? -mi-a smuls lesa din mână, a traversat strada după o pisică trecând prin fața mașinii polițaiului care a frânat brusc, să nu-l calce. — Hi! hi! hi! Sigur polițaiul s-a înfuriat. —Ce înfuriat! Era să-l muște. Știi că lui Lupaș nu-i place ca la mine să strige cineva, și cum polițaiul mă certa cu tonul ridicat, el a lătrat gata să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ba mai încolo și vremea trece. Când o veți face totuși? —Vara asta. Sper să n-o mai amânăm. Mă ai în vedere ca domnișoară de onoare. — Cum să nu... Tot discutând despre căsătorie, despre nuntă și câte altele, Natalia călcă pe o creangă putredă; care se rupe, se aude o trosnitură, o fâșâietură printre crengi din vârf până la poale și o zdruncitură puternică sub copac. —Natalițo! Ce-ai pățit? Se îndreaptă speriată Leontina și văzând-o lată la rădăcina cireșului
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
publice, de la o vreme, se produce „vraiște”. Victoria, „o femeie puternică, bine clădită emoțional”, rămasă văduvă cu un copil de șase ani, îl crește pe Șerban în spiritul ordinii creștine catolice, până la vârsta de optsprezece ani. Fiul pare să-i calce pe urme, însă vine pe neașteptate momentul fatal al „conștiinței de sine”, prezent, după cum am văzut, și-n celelalte proze. Personalitatea lui Șerban se apăra cu arma ironiei în fața mediocrității și a agresivității celor din jur, dovedindu-se maturizat prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
speranțe? Pentru un tânăr, un eșec nu are o însemnătate prea mare, fiindcă el, în Istorisiri nesănătoase fericirii 37 vigoarea vârstei sale, știe și poate să se zbată, să-și ia din nou puternice elanuri, să prindă aripi și să calce pe nori, crezând cu hotărâre că lumea întreagă-i doar a sa, să-și îndrepte fruntea în sus, după ce o atare greutate i-o trăsese în jos și, învățând din greșeli, să purceadă, cu pași siguri, spre o nouă experiență
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
credeam eu cu toată convingerea - voi putea să mă ocup de șobolanii mei tihnit și fără vreun prilej de a fi deranjat cumva. Cotrobăind locul cu băgare de seamă, la un moment dat am simțit cum, fără să vreau, am călcat peste un obiect străin și tare. Aplecându-mă curios și luându-l în mână, am putut vedea că era un vechi carnet prăfuit și plin numai de mizerii. Era, pesemne, de foarte multă vreme acolo, căci era acoperit peste tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care îi vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că luntre și punte s-au făcut pentru cei ce se găseau cu puterea în mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare și tăvălindu-o în mocirlă. Ei bine, toți acești clănțăi neînsemnați ar trebui neapărat să ia aminte că nu mi-am călcat niciodată și cu niciun preț mândria. Îmi este mai hotărâtă decât oricând, căci, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce se găseau cu puterea în mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare și tăvălindu-o în mocirlă. Ei bine, toți acești clănțăi neînsemnați ar trebui neapărat să ia aminte că nu mi-am călcat niciodată și cu niciun preț mândria. Îmi este mai hotărâtă decât oricând, căci, oare, nu victoriile obținute prin acte de curaj și de ambiție o hrănesc cel mai tare? Ba da! Iar a spune că am pândit întotdeauna și cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se învârti și se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, 74 Rareș Tiron ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înrăiască și mai tare pe păcătos, în loc să-l îndrepte. După dulcea și neprețuita libertate, în care oamenii roiesc slobozi, adesea fără s-o bage de seamă, acum mi se desfășura dinaintea ochilor acea încăpere nespațioasă, sufocantă și neprimitoare, în care calci pe beton și privești în tavan betonul; în care patul este rece și din cale-afară de tare și de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete șubredă și timidă, gata oricând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sacrificiului vieții personale și afective, ori respectarea maniacală a regulilor celor mai absurde. Până la urmă, nebuni suntem și noi, balcanicii extravertiți, cu pretențiile noastre de trândăveală levantină, și ei, germanii sau niponii introvertiți, cu seriozitatea și cu politețea care te calcă pe nervi. Omul este mult prea profund pentru a se simți perfect satisfăcut de umilele posibilități reale pe care le deschide, plicticos si senil, cosmosul. Nihilismul activ sau iluzia sinuciderii Nu există decât o singură problemă filosofică în mod autentic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
scurt, și subiectul filmului Ju-on (titlul semnificând blestemul personificat de o fantomă încărcată de invidie): bolnav de gelozie, un bărbat își ucide cu brutalitate soția și copilul, iar aceștia, plini de ură, caută să se razbune pe oamenii care le calcă pragul casei. Dacă, în Night of the Living Dead, Romero insista și pe efectele de gore: sânge, eviscerări, canibalism, Shimizu construiește cu abilitate teroarea, utilizând aproape exclusiv elemente de atmosferă. Nici măcar narațiunea nu este liniară, ca în primul caz, spectatorul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mânecile În lacrimi însingurate de noapte dar nu pentru mult timp" (poem al lui Niou către iubita sa, Nakanokimi). Suferă acestea comparație cu abisalele versuri citate de Filimon? Lăutarii lui strigă așa: Cine la amor nu crede N-ar mai călca iarbă verde" și adaugă, într-un acces de superb afflatus, că "pe la timpi se auzea câte un oftat (torturant este că nu vom ști niciodată cauza acestuia, n. m.)". Nimic însă nu poate egala focul catrenului zămislit de amorezul Gheorghe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spațiul de sub flori", spațiu care, la sfârșitul nuvelei, se dovedește a fi chiar infinitul morții. Firește, am putea spune că eroul a căutat-o cu lumânarea: de ce a trebuit să se aventureze sub cireși, când nici un suflet de om nu călca în pădure în acel scurt răstimp al primăverii? Când știa ce îl așteaptă? De ce nu a luat-o la fugă când i-a ieșit în cale demonul, pe poteca troienită în albul chinuitor? Ei bine, sărmanul hoț, pentru că despre un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cornul abundenței. Silueta niponă comună dezvoltă, instinctiv, o relație absolut specială cu spațiul redus care i se pune la dispoziție; prin urmare, ea tinde să se conformeze unor reguli nescrise, dar vii ale contracției, în absența căreia indivizii s-ar călca literalmente în picioare în locurile publice. Astfel, carnea se retrage, parcă, la comandă, oasele se micșorează, umerii se adâncesc în ei înșiși, până când omul reușește cumva să-și facă loc prin sufocantul vierme colectiv din mijloacele de transport aglomerate (expresie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu era un bărbat oarecare. Era îmbrăcat într-un costum poleit cu aur, în bandulieră și la vipușcă avea mici steluțe care clipeau des. La cingătoare purta un paloș, pe cap un coif împodobit de asemenea cu multe steluțe. Adonisul, călcând cu pași rari, s-a apropiat de Magnolia și, după ce a ajuns la o apreciată distanță, a pus o mână pe cosițe și cealaltă o ținea pe mânerul paloșului. Atât de mirat, atât de surprins a rămas după ce s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]