26,421 matches
-
spre ușă, dincolo de care, tupilată, stă cățelușa. Odată ușa deschisă, cățelușa o zbughește afară în zăpadă, zbătîndu-se din răsputeri să scape cînd e prinsă și luată în brațe să fie dusă înăuntru. Pușa, mama n-a pățit nimic, hai la căldură o mîngîie bătrîna și o sărută între urechi, intrînd cu ea în brațe în restaurant. În urma ei, aruncat la perete de vînt, profesorul privește în gol, pe lîngă creanga cea mai de jos a stejarului. "Înainte nimic, înapoi pete multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru dumneavoastră, îl acuză Brîndușa, înfuriată de-a binelea este renunțarea aceasta! Am înțeles de ce țipați cînd am venit: prietena v-a înșelat așteptarea, nu a plecat la drum, iar dumneata bați în retragere acum, preferi să stai aici, la căldură, deși știi că ai resurse să preiei comanda acțiunii de destroienire!... Știi ce mi-ar fi plăcut, tovarășe Vlad, spune Brîndușa cu calm, după un timp de gîndire să vii la mine, din proprie inițiativă, fără să fi știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vedere sexual, detașate de specificitățile genului. Detașate, prin ce anume? Nevroză? Presiune socială? Nu se știe exact. Prin urmare, amintirea senzației pe care i-o lăsase părul sârmos, atins de buricele sensibile ale degetelor lui, aduse un val de căldură în pieptul lat al lui Bull. „Ce trist că eu însemn așa de puțin pentru ea și ea înseamnă pentru mine femeia însăși“, își spuse. Nu se putea abține să nu se întrebe de ce anume îl trădase cu materialul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în clipele acelea de cădere, de zbucium, lucrul pe care Bull îl dorea cel mai tare era, desigur, atingerea liniștitoare și uscată a doctorului? În scurt timp, Alan se întinsese alături de Bull. Lungit pe podea, ca și el. Buzele căutau căldura gâtului lui Bull, mâinile i se întinseseră înainte, îl cuprinseseră pe Bull, trecându-i peste piept și apoi în jos, spre partea de sus a coapselor. Nările fine și alungite ale lui Alan, cu marginile subțiri precum colile de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și închis. Simțea că abilitatea de a acționa îi fusese amputată pe cale chirurgicală. Simțea, pentru prima dată în viață, că este un fel de mecanism cu scop, care trudește pe scena vieții și care fusese defectat de un val de căldură transcendentă. Trebuie că e vorba despre o experiență religioasă, se gândi Bull, cu obrazul bovin apăsat de priza dublă din perete. Și, dacă ar fi fost un cunoscător în materie, i-ar fi conferit imediat vaginului statutul de stigmatizat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de medicină internă al Împăratului Galben. Echilibrul între Yin și Yang este baza menținerii funcționării normale a omului. Teoria qi-ului sau a celor cinci planete (Venus, Jupiter, Mercur, Marte și Saturn) și a celor șase elemente ale naturii (vântul, frigul, căldura, umezeala, uscatul și focul) studiază influențele pe care le exercită fenomenele astronomice și meteorologice asupra organismului uman. Qi-ul este energia vieții. În mentalitatea chinezilor, tot ce există în univers se constituie din această energie. În corpul uman, qi-ul are mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe oase de animale, cu ajutorul unor unelte speciale. Carapacele astfel pregătite erau așezate într-o anumită ordine, iar cel care oficia slujba își grava și numele, data divinației și motivul solicitării mesajului divin, apoi, aceste suporturi sacre erau arse. Din cauza căldurii, în carapace se produceau fisuri, denumite "Zhao". Analizând direcția fisurilor, maestrul de ceremonie trăgea concluziile și grava rezultatul divinației pe carapace. Dacă previziunile se dovedeau corecte, carapacele erau depuse spre păstrare în arhiva oficială. În acest sit au fost descoperite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pământ. După ce a crescut și trăit timp de 18000 de ani înăuntrul oului, Pangu s-a deșteptat în cele din urmă. A deschis ochii, dar n-a văzut altceva decât o beznă desăvârșită și n-a simțit nimic în afară de o căldură înăbușitoare. A vrut să se ridice în picioare, dar înconjurat de coaja oului, n-a putut să-și întindă brațele și picioarele. Înfuriat, Pangu a luat un baltag și a spart oul uriaș, moment în care s-a auzit un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
flăcări. La un moment dat, un tânăr a observat că animalele sălbatice au dispărut, că strigătele lor nu se mai auzeau din pădure. "Oare animalele se tem de foc?" s-a întrebat el, apropiindu-se cu curaj de flăcări. Simțind căldura, el i-a chemat cu bucurie pe ceilalți oameni: Haideți, haideți, veniți încoace. Focul acesta nu este ceva îngrozitor. Uitați-vă, el ne aduce lumină și căldură!" Oamenii s-au apropiat și au văzut că tânărul avea dreptate, în plus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de foc?" s-a întrebat el, apropiindu-se cu curaj de flăcări. Simțind căldura, el i-a chemat cu bucurie pe ceilalți oameni: Haideți, haideți, veniți încoace. Focul acesta nu este ceva îngrozitor. Uitați-vă, el ne aduce lumină și căldură!" Oamenii s-au apropiat și au văzut că tânărul avea dreptate, în plus le-au atras atenția și animalele sălbatice arse, care răspândeau în jur un miros atrăgător. Adunați în jurul focului, au început să mănânce din carnea animalelor fripte și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
puternici, inimoși, harnici și curajoși. Conducătorul lor, pe nume Kuafu, avea în mâini doi șerpi de aur, iar la urechi îi atârna o altă pereche de șerpi aurii. Oamenii duceau o viață liberă și liniștită. Dar într-o zi, o căldură puternică s-a abătut asupra muntelui. Razele puternice ale soarelui au ars copacii și au secat apele. Oamenii mureau din cauza arșiței. Conducătorul Kuafu a privit mâhnit soarele și le-a spus oamenilor săi: "Soarele este ceva îngrozitor. Am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după numele lui. Povestea lui Houyi, cel care a săgetat sorii Cândva, în China antică, pe bolta albastră a cerului răsăreau în același timp zece sori. Razele lor puternice au ars pământul, au uscat culturile, iar oamenii se sufocau de căldură și se prăbușeau la pământ, unii după alții. Din cauza căldurii, șerpii au ieșit din fluvii și din lacurile secate, fiarele sălbatice au ieșit din păduri, făcând ravagii peste tot și omorând mulți oameni. Nenorocirile pământenilor au zguduit și lumea cerească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sorii Cândva, în China antică, pe bolta albastră a cerului răsăreau în același timp zece sori. Razele lor puternice au ars pământul, au uscat culturile, iar oamenii se sufocau de căldură și se prăbușeau la pământ, unii după alții. Din cauza căldurii, șerpii au ieșit din fluvii și din lacurile secate, fiarele sălbatice au ieșit din păduri, făcând ravagii peste tot și omorând mulți oameni. Nenorocirile pământenilor au zguduit și lumea cerească. Așa că împăratul ceresc i-a poruncit arcașului Houyi să coboare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu el un arc roșu oferit de împăratul ceresc și o tolbă cu săgeți de culoare albă. Odată ajuns pe Pământ, Houyi i-a sfătuit pe cei zece sori să apară pe rând, câte unul pe zi, ca să aducă omenirii căldură și lumină, fără s-o încălzească prea mult. Dar sorii nu au vrut să asculte sfaturile lui Houyi. Indignat, acesta a început lupta împotriva lor. A luat arcul roșu și săgețile albe, a ochit sorii, apoi i-a săgetat unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
împrumuta orice în afară de piatra aceasta, pentru că a fost scoasă din adâncul mării după câteva sute de ani și este foarte reconfortantă atunci când este cald afară. Fiii mei, când se întorc de la muncă, uzi de transpirație și sleiți de puteri din cauza căldurii, pot să se odihnească pe această piatră. Dacă îți împrumut ție piatra, copiii mei nu mai au unde să se odihnească". Manjusri repetă faptul că vine de pe Muntele Celor Cinci Vârfuri ca să ceară ajutor pentru localnici. Regelui dragon îi fu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
simplu, când ceva (lucru, situație, acțiune) ajunge la o extremă, se va întoarce către cea opusă. În ziua solstițiului de iarnă, Yin este în punctul culminant, fiind cea mai lungă noapte. De acum încolo, va lăsa locul Yang-ului luminii și căldurii, zi considerată de vechii chinezi ca momentul potrivit pentru bucurie și distracție. Pentru oamenii de rând, solstițiul de iarnă înseamnă momentul bilanțului unei recolte îndestulătoare. Pentru celebrarea acestui moment, îmbracă cele mai frumoase haine, își vizitează prietenii și petrec până
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ajunsesem afară, de unde, ce-i drept, nu mă mai puteam întoarce sus. Noroc cu tata, care, în afară de faptul că mi-a tras niște palme cât opt injecții cu moldamin, avea cheile de la ușă în buzunar. d’. vara e așa o căldură în Severin, o cloceală, că încerci să te ascunzi la umbră pe unde nimerești. Noi ne-am ascuns între niște tufe din cimitir, ne-am întins păturica pe-o piatră mare de tot (pe care cineva cioplise niște litere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
patria n-aveam pe atunci nici o treabă, ceața se strecurase cumva pe sub ușa noastră, continua și pe scara blocului, nici nu m-a lăsat să văd dacă Filip plângea, dacă îl strângea pe Matei cel de jos de mână sau căldura pe care o simțeam venea din altă parte, de unde Dumnezeu putea să vină?, treptele bufneau sub pașii lor, Filip și Matei, iar apoi, nu știu, poate noaptea de afară, poate felinare, poate cald sau poate frig, a dispărut și șoimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi știut ce e iubirea“, iar Știm și Ștam, vă zic sigur, dincolo de numerele capitolelor, s-ar fi plictisit cumplit. La drept vorbind, dacă părinții mei nu s-ar fi despărțit, a) tata n-ar fi avut parte de o căldură domestică, oricât ar fi dogorit caloriferele din D 13, b) mama n-ar fi „convinsă și în ziua de azi că peștișorul ăla a fost cel mai mare și mai frumos pește din lume“, fiind vorba de-o babușcă prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de lumină ajungea pînă la ea dinspre subsolul iluminat, și a stat acolo așa ghemuită mult timp, fără să se miște. A Închis ochii, Încercînd să nu se mai gîndească la durerea cumplită și s-a concentrat În schimb asupra căldurii Îmbătătoare a pivniței, ce i se ridica Încet În trup, ca marea În timpul fluxului. Chestia de metal era delicios de caldă. Suprafața perfect emailată era plăcută la atingere, și și-a lipit trupul tremurînd de ea. Poate că a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam să alerg Înapoi acasă, la siguranța și căldura librăriei, Însă eram Înspăimîntat la gîndul de a mă despărți de mama. Cel mai tare mi-era frică de camioanele ce treceau ca tunetele pe lîngă noi din cînd În cînd, cu farurile lor ce aruncau umbre uriașe pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă de scurgere. Și atunci mă trezeam În magazinul cu căldură toropitoare, În țîrÎitul blînd al picăturilor de ploaie și În foșnetul fin al pămătufului și eram iar vesel. În acest timp, lumea din afara librăriei arăta tot mai mult ca un loc din care nu prea voiam să fac parte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vatelină pe care l-am smuls din Stanley), Încă mai auzeam În minte muzica. O lăsam să cînte. Deschideam ochii În beznă și mă gîndeam la Frumoase. GÎndurile mi se atingeau de catifeaua pielii lor, Încercînd să se strecoare În căldura umbroasă a fantelor trupurilor lor. Dorința era insuportabil de intensă - era o linie lungă și fierbinte ce-mi străbea tot corpul. N-am Înțeles niciodată cum de poate să suporte Jerry să se chinuie În așa hal, de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu-și pierduse speranța, dar eu am presimțit totul, dragul meu Ernest, din clipa cînd am auzit-o ce trist mieuna, sărăcuța... Era o poveste palpitantă, dar Rowe n-avea vreme de pierdut, așa că Închise telefonul. În cabină era o căldură insuportabilă. Rowe consumase pînă acum fise În valoare de un șiling: Îi mai rămîneau patru numere posibile și era sigur că unul dintre ele Îi va răsplăti strădania și că va auzi glasul ce-i va dezlega misterul. — Aici Comisariatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de a fi descoperit. Rowe Își spunea acum că omul Își poate ispăși vina față de morți dacă suferă Îndeajuns pentru cei vii. — Draga mea, sînt atît de fericit! Încercă el o frază la Întîmplare, și inima i se umplu de căldură cînd auzi răspunsul ei prompt, dar reținut: — Și eu... „La urma urmei, Își spuse Rowe, oamenii Își fac o idee cam exagerată despre fericire...“ CUPRINS PARTEA ÎNTÎI - UN OM NEFERICIT Cap. I - Mamele libere Cap. II - Anchetă particulară Cap. III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]