20,803 matches
-
că acest așezământ - crescătorie de păsări până în 1970! -, unde compozitorul-emblemă al românilor a creat multe din opus-urile sale, să fie renovat din temelii, înzestrat și redat circuitului cultural, iar în 1990, prin semnătura ministrului Culturii, Andrei Pleșu, casa memorială capătă statut de centru internațional de creație, cu personalitate juridică și, deci, buget propriu, oare ce/cine l-a îndemnat pe compozitorul-ministru Adrian Iorgulescu să anuleze acest statut? Cei care slujesc instituția de la Tescani cred că interesul de a mai crea
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
substituirii, a reproiecției realității în imaginație, prin metoda firească a memoriei transformatoare. Transformarea este idealizată și "afectată", prin emoție și conștiință vizionară, libere, fără urme de înstrăinare ideologică. Teleologia estetică circumscrie în mod esențial actul literar: răsfrântă în scris, realitatea capătă o frumusețe uimitoare, dar și iluzorie. Cele patru anotimpuri, 1977, Proiecte de trecut, 1982 (reunite în Orașul topit și alte povestiri fantastice, 2004), Imitație de coșmar, 1995, vin după o traducere semnificativă (Michel de Ghelderode, Povestiri crepusculare, 1973), foarte posibil
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
conturează o viziune de ansamblu asupra literaturii negro-africane, de expresie franceză și engleză, în varietatea coordonatelor ei specifice. Sunt analizate operele unor reprezentativi poeți și, îndeosebi, prozatori din Nigeria, Camerun, Ghana, Senegal și Angola. Această literatură, precizează Constantin Carbarău, a căpătat diverse denumiri, precum "negro-africană", "neagră" și "africană", deosebirile provenind "din cauze intime, profunde, sunt determinate de structuri fundamentale psiho-sociale, etnice, de civilizație, de cultură, de vechi tradiții și mentalități". Opinia lui Constantin Carbarău, pe deplin justificată, este că determinările literaturii
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
oră sau două pe zi, după care să-mi plimb cățelul sau să fac cumpărături, nu. Eu scriu zece sau douăsprezece ore zilnic, și asta timp de câteva săptămâni, până cad lat, epuizat." După atâta muncă, un vis începe să capete contur. Cu banii de pe urma cărților publicate, traduse, transformate în scenarii ș.a.m.d., Dan Lungu a început să-și construiască o cabană. }inân-du-i pumnii, Cronicarul îi atrage atenția să n-o facă exclusiv din lemn. Fiindcă, în acest caz, nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
o făcătură, un monstru și, vorba lui Caragiale, îl arunc în topitoare. Îl distrug. Am avut și situații în care un poem m-a chinuit, în sensul că nu ieșea ce trebuie și că era așa, inform, adică nu-și căpăta ritmul interior și structura. Și-am zis: Gata! Asta-i tot. D.P.: Nu te deprimă, nu te descurajează un poem care nu-ți iese, un rebut? M.P.: Nu. Știi când sunt descurajată? Când nu scriu. Când trece foarte multă vreme
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
narativ rezultat lasă impresia unei frumuseți estetice indubitabile, acel autor este Gabriel Liiceanu. Dar în ce constă răsturnarea de perspectivă pe care autorul o săvîrșește în cartea Despre seducție? În introducerea a trei nuanțe care fac ca tema seducției să capete un cu totul alt relief. Enumerate succint, ele sunt următoarele. Mai întîi, potrivit lui Gabriel Liiceanu, semnificația curentă a seducției nu surprinde nimic din adevărata esență a fenomenului. Este o greșeală să credem că seducția nu înseamnă decît o ispitire frivolă
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
formele triviale de seducție obișnuită, cele în cursul cărora spiritul moare înăbușit de patima cărnii. Cînd în schimb, balanța înclină de partea spiritului, vom avea de-a face cu formele culturale ale seducției umane. Carnea este transfigurată și dorința ei capătă sensul sublimat al unui ideal cultural. În fond, orice formă de creație și de performanță culturală poate fi înțeleasă în termeni de seducție spirituală. Cu o astfel de definiție a seducției și folosind totodată cuplul metodologic carne-spirit, nu ne rămîne
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
tot mai multe pete de putreziciune, un mucegai negru care se întindea din ce în ce" (p. 44). Conștiința și existența se exclud - "ești prea sărac ca să întreții o conștiință" (p. 75) - își spune eroul lui Hamsun, la care psihologismul capătă și implicații morale, cinstea și demnitatea fiind sacrificate cu greutate pentru potolirea foamei. La Hamsun, scufundarea în subrealitate se face într-o manieră sadică, despuiată de orice poezie, chiar și mirajul viselor sau al halucinațiilor fiind întunecat, purtând în fundal
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
Daniela Chirion definește finalmente construcția plastică prin tonuri și prin tușe de o sensibilitate și de o forță afectivă ieșite din comun. Sub acest enorm impact sufletesc, geometria devine imponderabilă și fremătătoare, în vreme ce tonul și gestul, aparent diafane și vibratile, capătă masă, volum și pondere gravitațională. Amestec contradictoriu de ingenuitate și premeditare, de vigoare și de fragilitate, de realitate nemijlocită și de coduri culturale bine filtrate, manifestîndu-se în spațiul unei pure plasticități, dar mereu bîntuită de o epică subliminală, pe jumătate
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
degetele de la o mînă ne sînt suficiente, au făcut școală de pantomimă afară. Serios, aplicat. Puțini s-au educat, s-au studiat, s-au pregătit pentru a stăpîni acest vocabular al corpului, această expresivitate unică pe care trupul actorului o capătă, o susține dincolo de cuvînt. Cînd un mușchi al feței vorbește mai mult, uneori, prin expresia pe care o imprimă, decît fraze întregi. Îl priveam prin 1987 pe Mălaimare cu gura căscată. Dar știam prea puțin despre Jacques Lecoq sau Marcel
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
umane, disciplina aceasta stranie și nepopulară, al cărei neplăcut obicei este de a radiografia totul prin ochelarii arizi ai schemelor teoretice, îmblînzește repede toate nuanțele dure: le învăluie într-o armătura terminologică în care pînă și cele mai atroce experiențe capătă o tentă de eleganță blîndă. E ca și cum o radieră conceptuală, alunecînd dintr-o parte în alta, chiuretează buboaiele și secrețiile sordide. De aceea, privită cu ochii filozofiei, viața are aerul fastuos al unei ceremonii viagere. O defilare cochetă de gesturi
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
comunități mitraice, cu o pondere numerică ce întrecea vizibil firavele adunări creștine. A treia cauză a fost legată de interesul cezarilor față de o erezie pe cale de a deveni religie de stat. Atuul mithraismului era că, potrivit doctrinei lui, împăratul roman căpăta lesne un statut pe care alte religii nu li-l acordau deloc sau doar în urma unor concesii dureroase. Se înțelege, e vorba de obîrșia divină. Odată cu Aurelian (270-275 d. Hr.), împărații romani aveau să capete denumirea de pius, felix și
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
potrivit doctrinei lui, împăratul roman căpăta lesne un statut pe care alte religii nu li-l acordau deloc sau doar în urma unor concesii dureroase. Se înțelege, e vorba de obîrșia divină. Odată cu Aurelian (270-275 d. Hr.), împărații romani aveau să capete denumirea de pius, felix și invictus (pios, fericit și neînvins), nume care încep să facă parte de acum încolo din limba protocolară obișnuită a casei imperiale. Rostul epitetelor era de a înștiința plebea că monarhul își datorază rangul nepămîntesc favorii
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
parte din necesitatea de a ocoli foarfecele noii cenzuri, Aqua forte stabilește o anumită distanță între această lume culturală (cu fundalul ei socio-politic) și cel ce o observă. Apare un ecran protector, prin care fapte, întâmplări, atitudini din realul contondent capătă un colorit de fabulă, cu sensul, la urmă, ușor de prins de către cititorul complice. Și în acest tronson, în care fauna e luată în sine sau ca pretext pentru incizii morale, arta de scriitor a lui E. Lovinescu, excepțională, se
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
Gheorghe Grigurcu Are dreptate Ana Blandiana: nu putem caracteriza psihologia omenirii din ultima jumătate de veac fără a analiza un fenomen care a căpătat proporții de masă, care "răscolește și aruncă în febră globul întreg", cel al turismului. Homo viator se impune acum ca un personaj de prim plan. Oare de ce? Care e mecanismul sufletesc ce ne face să preferăm "iureșul diabolic" al călătoriilor
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
într-un fel de duioasă gratitudine ce ni-l evocă pe Arghezi. Bunăoară o apologie a creionului purtat prin conexiunile ce le-ar avea cu regnurile animate: "Creionul e, și el, ireversibil, fie și cînd e ascuțit la ambele-i capete, ca o andrea. Doar că, cilindric sau hexagonal, el nu poate avea sfericitatea suculent-ispititoarei fructe. Tot ce se poate face, cu creionul, este să-l ascuți pînă la capăt, convertindu-i lemnul în elitre: elitre albe, crenelate și fragile, cu
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
lui înalt, rigid amidonat, cu cutele impecabile ale pantalonilor, - cu toate manierele lui de băiețel de familie, bine crescut și delicat..."14 -, abundă diminutivele, condiția sa "de novice al deportării siberiene" e subliniată, iar grija sa pentru ținuta-i vestimentară capătă dimensiunile unei manii. Schimbarea aceasta de perspectivă, îngroșarea pînă la caricatură a unora dintre caracteristicile prototipului sînt foarte frecvente în cartea dată la lumină de C. Stere în ultimii ani de viață și ele i-au fost adesori imputate. Fără
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
de douăzeci de ori. Mi-a mai mărturisit că n-ar fi trebuit să-și neglijeze cărțile, ocupându-se - prea mult - de găzetărie. Altor dezvăluiri (complete!) nu le-a venit rândul - atunci. Ele au fost păstrate pentru altcândva. Le-am căpătat după vreo trei săptămâni de la întâlnirea noastră, sub forma răspunsurilor la întrebările din interviu. Mi-a plăcut la Augustin Buzura seninătatea candidă, îndărătul căreia am reușit să ghicesc un amestec cuceritor de discreție și nonconformism, de sensibilitate și forță. (I.
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
portrete și în autoportrete. Încă de foarte timpuriu, portretul devine pentru el vehiculul performanței și al conștiinței de sine. Referindu-se la un asemenea moment, la cel imediat următor terminării războiului (anii 1919-1920), Baba mărturisește fără echivoc: ,,...făceam ce voiam, căpătasem faimă și aere de portretist, lucru justificat de un anumit orgoliu al vîrstei". Era încă perioada craioveană, cînd el lucra constant în atelierul tatălui său și cînd supravegherea acestuia se exercita atent, dar fără intervenții explicite decît atunci cînd normele
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
de relaxare în cursul căreia simți cum ostilitatea lumii își pierde virulența. În privința aceasta, oratorul roman e un leac sigur: nu numai că te liniștește inducîndu-ți o stare de seninătate, dar îți dă în plus perspectiva unei distanțări de bun-augur. Capeți puterea de a privi lumea cu un ochi indulgent, iar pe semeni cu un zîmbet îngăduitor. Din acest motiv, o cură periodică de stoicism nu poate dăuna nimănui, iar pentru cei care nu mai suportă urîtul vieții, răsfoirea lui Seneca
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
Instabilitatea morfologică a cuvintelor din această serie nici nu este de altfel pe deplin vizibilă în DOOM (care înregistrează doar variantele literare); de fapt, în uz, se manifestă mai multe tendințe de regularizare a paradigmei; substantivul nene, de exemplu, a căpătat și o altă formă de articulare, tipic masculină: nenele (cu genitiv-dativ: nenelui). Formele pomenite sînt de fapt legate de un sens mai nou al cuvîntului, frecvent în uz, dar în mod surprinzător neînregistrat de dicționarele noastre din ultimii ani. Nene
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
putem vedea și în Wilde at Heart (Suflet sălbatic, 1990) - sau a unei femei funeste care îndeplinește funcția de herald malefic pe lîngă Nikki Grace - onomastica joacă și ea rolul ei. Dialogul bizar, șocant, constituie una din specialitățile lynchiene, personajele capătă relief în cîteva schimburi de replici, iar regizorul știe să selecteze detaliul esențial și mai ales dominantele posturale, expresia gestuală, adesea decupajul se face anticalofil, subliniind elemente amplificate grotesc. Din acest punct de vedere avem în Imperiul minții un film
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
același curent, Jan Lawers, în Odaia Isabellei, face un salt inedit, produce o ruptură, care n-are cum să ne lase indiferenți. Tocmai pentru că platoul spectacolului va fi ocupat de obiecte provenite din colecția tatălui său, problema referitoare la "adevăr" capătă de la bun început un răspuns. Nu mai e vorba de obiecte fabricate, ci de obiecte deplasate. Urmînd logica lui Marcel Duchamp... Ruptura radicală provocată de "pisoarul" expus de Duchamp fiind deja de mult integrată, ea apare aici atenuată, deoarece la
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
foarte tînăr, cel mai bun text al meu despre condiția vegetală a femeilor lui Pallady, tocmai pentru că adormeam în fiecare seară privind țintă pînzele care îmi înconjurau patul, așa cum idolii africani se înălțau peste tot în jurul patului lui Lawers? Colecția capătă sensul unei forme de educație. Poți să-i întorci spatele sau să te lași captivat de ea. La fel ca și în cazul tatălui... Cartea cu hieroglife a tatălui Colecția ar putea fi asimilată cu "amanta tatălui". Nu povestește oare
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
lui Vasile Boerescu. Prima și ultima dată cînd Filimon iese, fizic, din perimetrul îngust al mahalalei bucureștene se petrece în vara anului 1858, deci cîteva luni mai tîrziu, cu prilejul unei scurte călătorii prin Europa. în ochii săi, evenimentul a căpătat o asemenea importanță, încît s-a simțit dator să-l consemneze în memorii de călătorie publicate mai întîi în foiletonul aceluiași "Naționalul", apoi în volum separat (Escursiuni în Germania meridională, București, 1859). Va reveni după trei luni în mahalaua Enii
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]