2,573 matches
-
și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Gabriel Chifu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este asimilat și "renumit" de către cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui, automat, "Plumb"! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Gheorghe Grigurcu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Nu mă așteptam la o astfel de întrebare. Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Ioan Moldovan? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de către cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Christian W. Schenk? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Echim Vancea? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Te rog să te oprești. Poemul identitar al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nu-mi este frică de acest cuvânt, "afirmare". Dintotdeauna am avut această dorință înnăscută, să mă "afirm". Prima dată când am simțit "frisonul" afirmării în mine a fost la grădiniță (grupa mare? grupa mijlocie?), când am făcut din plastilină o căprioară și educatoarea a pus-o într-o vitrină, în dulap, ca să se uite și alți copii la ea pentru că i se păruse foarte reușită. Așa a început traiectoria afirmării la mine. Am avut o vocație plastică, mi-a plăcut să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
amândoi, mai ales în acele momente tragice. Bineînțeles, nu și putură vorbi, tatăl prea suferind, copilul prea sfios. Numai mama era de față. Când însă trecu dincolo și se văzu între atâtea chipuri necunoscute, se uită speriat împrejur, ca o căprioară terorizată. Curând însă, și mai ales grație copiilor Pillat, gheața se topi și se familiariză cu noi, ba chiar se arătă doritor de a face parte din familie. Astfel, auzind pe ceilalți nepoți chemându-mă Tanti Bi, nu Tante Sabine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
comun al criticii din anii ’60 era acela privitor la copi lăria furată de război (variante: frustrată, ultragiată), ca una dintre temele distinctive ale literaturii generației mele. Având un posibil punct de pornire în vestita poezie a lui Labiș Moartea căprioarei („Mănânc și plâng, mănânc...“), tema se impusese într-adevăr masiv și puțini erau exponenții amintitei generații care să nu evoce nefericirea de-a fi fost copii în timpul războiului: lipsuri, bombardamente, ocupație, nemți abuzivi și obraznici, tați duși pe front, mame
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Adevărata reabilitare a scriitorului V. Voiculescu s-a desăvârșit după 1990, când văd lumina tiparului mai toate cărțile lui, care odinioară fuseseră „dificile” sub raportul subiectelor, dar mai ales al interpretărilor: ciclul Clepsidra, ediția Aurel Rău, două volume, în 1968, Căprioara de vis, un volum selectiv de nuvele, apărut în traducere maghiară de Veresa Zoltan, la Editura Kriterion, altă selecție de nuvele sub titlul Viscolul în colecția Prima mea bibliotecă, Ed. tineretului în 1969, tot selectiv un volum de nuvele în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mărturisesc că simt o bucurie nespusă când mi se prezintă lupul sau mistrețul și izbutesc să-l răpun, căci este ceva instinctiv în om, care-l stimulează la lupta cu fiarăle mari. De altfel, nu o dată am lăsat să treacă căprioara neatinsă, fermecat de frumusețea formelor ei, nu o dată m-am uitat cu pușca-n mână, spre marea nedomerire a prepelicarului meu, dinaintea splendoarei unui asfințit de soare și această absorbire a ființei mele în fața maiestății naturei, am consemnat-o odinioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ferecat am plecat înșirați unul după altul pe Marea de gheață, întovărășiți de ambii noștri călăuzi care luase câte o scândură în spate, ca să ne serve drept punte peste crăpături. Ce ne trebuia nouă punte? Săream peste crăpături ca niște căprioare fără leac de grijă, fără nici o conștiință de primejdie, pănă când, cînd sfârșit, franțuzoaica, curioasă ca toate femeile să afle tot, întrebă pe unul dintre călăuzi cam ce adâncime pot avea crăpăturile aceste. O! răspunse călăuzul cu mare sânge rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
posedă; la fel ciupercile, chiar dacă nu sunt propriu-zis animale. Animalele superioare nu posedă această “cheie”, Însă unele dintre ele, precum rumegătoarele, găzduiesc În stomac microorganisme care au “cheia”, rezolvând problema. Și așa, folosind celuloza din lăstarii pe care-i ronțăie, căprioarele pot traversa iarna. Poate voi mai reveni și cu alte exemple. Spuneam În capitolul anterior că mai sunt Încă două tipuri de substanță de rezervă: aminoacizii și acizii grași care, fenomenologic, pot fi discutați cam tot așa, adică drept substanțe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
e destul ca să ne putem permite o privire mai nuanțată a relației omului cu mediul. Evoluția a mers de la forme de viață primitive, masive, greoaie - luați de exemplu dinozaurul -, tinzând spre forme perfecționate, zvelte, sprin- tene - luați de exemplu o căprioară ori o veveriță - sau, dacă vreți, de la brută la spirit. Mijloacele de apărare, pentru a particulariza doar cu asta, au evoluat de la adevăratele armuri, adică mijloace defensive, până la Înșelarea adversarului, adică metode active. Dacă am porni discuția de pe poziția vieții
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
autoritate, invulnerabilitate, forță, noblețe, spiritualitate înaltă, puritate și tenacitate. Care putea fi semnificantul potrivit? Dar sursa care l-a inspirat? Din păcate, răspunsurile categorice nu se pot formula aici... Bovideu, deci bour, zimbru, taur, buhai, bou, cine știe? Cervideu cerb, căprioară ori țap? Ori poate făpturi fabuloase ca inorogul, țapricornul sau capricornul, în care se pot îngemăna atâtea calități? Zestrea de semnificație e fiecăruia este impresionantă. Bourul(Bos taurus primigenius L), zimbrul (Bison bonasus L.), niște bovidee sălbatice și taurul, buhaiul
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
a mahalalei. Da’ nu-i adevărat, că e frumos. Casa mea e undeva la margine, lângă pădure. Seara se aude cum curge Doftana. Când mai vine apa mare de la munte, se aude și ziua. Într-o zi am văzut niște căprioare așa finuțe. Tata zice că-n pădure sunt lupi. Cică acum peste două sute de ani, când li se făcea foame, lupii veneau aproape de casa noastră. Și pe oamenii care se duceau la pădure îi mâncau de rămâneau din ei doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Dumnezeu. AM POMENIT DE INTELECTUALI. CE MINUNAT EXERCIȚIU, fizic și mintal, pentru un adevărat intelectual reprezintă totuși automobilul! Dar practicat de aproape, fără șofer, mai Întâi În curtea casei tale - [automobilul] Îngrijit, spălat cu fur tunul, șters cu pielea de căprioară stoarsă, lustruit cu ceară, gresat, verificat și [cu] șuruburile [strânse] cu mâinile tale prea albe, ca de muiere, și cu care altfel nu știi ce să faci, ajungându-te, până la urmă, acea chirceală profesională a condeierilor, ca pe poetul Emanoil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
virilitate caracteristice oricărui luptător căruia i s-a dus buhul. Așa ceva nu se putea tolera. Drept care elitele de combatanți în uniforme albe asaltau temerara ființă cu viteză și forță, asemenea unei haite de lupi dornică să sfâșie cât mai repede căprioara slabă, obosită și lipsită de apărare. În fața acestei curajoase ființe, care lupta disperat pentru supraviețuire, perdelele consistente de zăpadă, ca niște văluri multiple atârnând în fața miresei, o împiedicau să vadă pe unde merge, deplasându-se în mișcări circulare infinite ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al Raiului. Aici curgea un pârâiaș cu lapte de bivoliță, îndulcit cu miere de albine de salcâm, iar în arinii de pe maluri atârnau provocatori și apetisanți caltaboși și cârnați usturoiați făcuți din carne de urs, de porc mistreț și de căprioară, tăvăliți din belșug în piparcă ungurească, alături de franzele proaspete și rumenite și gogoși făcute din făină de soia anticolesterol, umplute cu magiun ecologic din prune cu gât... de lebădă. Sub coroana sălciilor pletoase, bărdacele pline cu vin rubiniu și cupe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de la fiecare casă de iobag : 1 câblă de grâu, 1 câblă de ovăz, 5 câpâțâni de varză și 12 păstrăvi. Dela fiecare sat se aduce: 1 chioc de rășină, în post câte un blid de pește și iarna câte o căprioară sau 16 găini. Dacă acestea din urmă nu vrea să le dea, iobagul plătește 1 fl. birșag (amendă). Vinderea cailor sau a altor vite, berbecilor și mierei se face numai cu aprobarea dregătorului curții. Dacă cineva prinde vreun cerb și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în vânt în special după zmeură, mierea din stupinele apicultorilor, păsări sălbatice, animale mici și mari, dela iepuri și vulpi până la oi, capre, țapi, vaci, cai, măgari. Vânarea lui se face tot în condiții de restricție ca și a mistrețului, căprioarei, caprei negre sau a cerbului. Blana lui de culoare brună e la mare preț, iar ursul în sine reprezintă un foarte valoros trofeu pentru oricare vânător care se respectă. Ursul are urechile mici coada scurtă și în iernile grele, pentru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fundul pe scaune și citim lucrările altora, mormăie Graur. În tăcerea așternută, inginerul Luchian, un bărbat la vreo patruzeci și cinci de ani, de statură mijlocie, cu părul frumos brumat, a scos din buzunarul hainei o bucățică de piele de căprioară și-și șterge îndelung ochelarii. Mă leagă de el amintirea serii cînd a ieșit de la premiera piesei mele. A venit spre mine și mi-a întins mîna: Nu știu dacă mă cunoașteți, mi-a zis, lucrez tot la combinat. Piesa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ea m-a întîmpinat cu "tu". Cristina rîde, scuturîndu-și părul scurt, buclat, făcîndu-mă să-mi spun din nou că eu am mai văzut-o undeva, unde nu știu, dar simt că surîsul ei, din unele momente, cu ochii mari, de căprioară speriată, mi-i cunoscut. Zău?! își arcuiește ea sprîncenele. Ce mi-ai fi spus la telefon ? Sper că nu m-ai fi invitat să-ți fiu ghid... Am auzit că ai o prietenă!... Te-aș fi înjurat, Cristina, asta aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pălmuiești", îi spun în gînd, așezîndu-mă pe marginea patului, lîngă ea, auzind în receptor țîrîitul mărunt al centralei pe interior. Dacă n-am dreptate, spun eu, accept palmele. Dar dacă am? Întoarce brusc privirea spre mine: aceiași ochi mari de căprioară speriată, gata s-o ia la fugă. Nu-i în birou, se aude vocea centralistei. Cereți dispeceratul central, îi șoptesc. Dispeceratul central, repetă Cristina. În receptor se aud cîteva sunete scurte, apoi vocea tehnicienei de la pupitrul-dispecer: Da, dispecerul... Cu tovarășa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ea la serviciu, mîine la prima oră, se va ocupa mai întîi de scrisoarea asta. Îi va face plăcere să o scrie, convinsă că are dreptate, bucuroasă că s-a întîlnit cu buna ei prietenă, Brîndușa, pe firul aceluiași gînd căprioara imaginată de mine este, de fapt, o hienă deghizată... "Ei bine, zic eu în gînd, ridicîndu-mă de pe pat, retrăgîndu-mă spre cuier, nu ies din camera asta pînă nu te pălmuiesc, frumoasă doamnă; să mă ții minte! Fie ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
s-a ofilit, așa cum obrazul tău de magnolie s-a ofilit sub răceala surîsului trist, cînd ți-ai dat seama cine-i Brîndușa. Nu-s un iepuraș speriat, cum crezi, Cristina. Acum sînt lupul flămînd care te pîndește, pe tine, căprioara istovită de drum. Singură ți-ai ales soarta, Cristina; nu trebuia să mă strigi cînd am trecut pe lîngă tine. Tocmai mă lepădasem de literatură, mă lepădasem de ceea ce vibra în mine cu sinceritate, ceea ce-mi lumina existența, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]