2,267 matches
-
a fost "Obbrussel" (Bruxelles-ul de sus). un cătun s-a dezvoltat în această zonă, la frontiera cu comună Forest, între secolele VII și X. În 1216 cătunul devine o parohie independența de Abația Forest, dar după 8 ani administrația cătunului a revenit rasului Bruxelles. În secolul al XVII-lea importantă cătunului crește datorită instalării unui fort de apărare. În perioada franceză, sătul, devenit între timp Saint-Gilles după sfanțul patron al acestuia, a fost integrat în comuna Uccle. În 1799 în urma
Saint-Gilles (Belgia) () [Corola-website/Science/311702_a_313031]
-
dezvoltat în această zonă, la frontiera cu comună Forest, între secolele VII și X. În 1216 cătunul devine o parohie independența de Abația Forest, dar după 8 ani administrația cătunului a revenit rasului Bruxelles. În secolul al XVII-lea importantă cătunului crește datorită instalării unui fort de apărare. În perioada franceză, sătul, devenit între timp Saint-Gilles după sfanțul patron al acestuia, a fost integrat în comuna Uccle. În 1799 în urma unei reorganizări administrative, Saint-Gilles devine o comună propriul consiliu local. În
Saint-Gilles (Belgia) () [Corola-website/Science/311702_a_313031]
-
numele Woluwe (cealaltă este Woluwe-Saint-Lambert), sunt consierate cartiere înstărite ale Bruxelles-ului, rivalizând cu comună Uccle. cele două comune își datorează numele râului Woluwe, a cărui vale le traversează. Locuitatea este menționată prima dată în anul 1117, sub forma unui cătun dependent de abația Park de lângă Louvain. În secolul al XVI-lea în perioada contrareformei, războaiele și foametea ce a urmat au avut un impact puternic asupra populației. La începutul secolului al XVII-lea satul a regăsit prosperitatea odată cu construcția drumului
Woluwe-Saint-Pierre () [Corola-website/Science/311718_a_313047]
-
fostul pârcălab de Cetatea de Baltă. La 3 aprilie 1560, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561) a dat un hrisov prin care a împărțit satul Boian între copii și nepoții frațior Stârcea. Cele trei părți ale Boianului erau partea de sus (actualul cătun Hlinița), partea de mijloc (pe locul cătunului Hucău) și partea de jos (vatra actualului Boian). În următoarea sută de ani, părțile de mijloc și de jos ale Boianului au fost vândute de mai multe ori, trecând pe la diverși proprietari. În
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
3 aprilie 1560, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561) a dat un hrisov prin care a împărțit satul Boian între copii și nepoții frațior Stârcea. Cele trei părți ale Boianului erau partea de sus (actualul cătun Hlinița), partea de mijloc (pe locul cătunului Hucău) și partea de jos (vatra actualului Boian). În următoarea sută de ani, părțile de mijloc și de jos ale Boianului au fost vândute de mai multe ori, trecând pe la diverși proprietari. În anul 1636, Isac Stârcea a fost obligat
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
are 4.425 locuitori, preponderent moldoveni. În prezent, în Boian există trei biserici, două școli (printre care Gimnaziul "Ion Neculce", cu acest statut de gimnaziu în 1990), în care se predă în limba română și o grădiniță de copii în cătunul Hlinița. Aici există un modern hotel ("Bukovinska zirka") - deschis în anul 2003, un supermarket ("Izvorașul") - cu un restaurant ("Prinț") și mai multe magazine, o bază de odihnă ("Slonecnaya dolina") - în pădurea Boianului, un parc de distracții ("Zorepad"). În sat funcționează
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
de Germania Nazistă. După înfrângerea Germaniei din 1945, Danzigul a devenit parte integrantă a Poloniei cu numele Gdańsk. includea orașul principal Danzig (Gdańsk), și orașele învecinate Zoppot (Sopot), Tiegenhof (Nowy Dwór Gdański), Neuteich (Nowy Staw), 252 de sate și 63 cătune. Teritoriul total administrat era de 1.966 km2. Orașul Liber Danzig era reprezentat în relațiile internaționale de Polonia, cu care avea de altfel și o uniune vamală. Linia de cale ferată care unea Orașul Liber de re-creatul stat polonez era
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
Bunești. Tudorache Ciurea a avansat în funcții, fiind întâlnit în 1801 cu rangul de clucer, în 1804 cu cel de paharnic, în 1814 cu cel de căminar. Satul se extinde la începutul secolului al XIX-lea. După ce în 1785 înglobase cătunul Cotești, în 1838 include și cătunul Stănigeni. În urma reorganizării ocoalelor, satul Tâmpești devine localitate componentă a Ocolului Șomuz. În urma reformei administrative din 1865, satul Tâmpești intră în componența comunei Șoldănești. Va face parte apoi din comuna Rădășeni (1876), din nou
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
funcții, fiind întâlnit în 1801 cu rangul de clucer, în 1804 cu cel de paharnic, în 1814 cu cel de căminar. Satul se extinde la începutul secolului al XIX-lea. După ce în 1785 înglobase cătunul Cotești, în 1838 include și cătunul Stănigeni. În urma reorganizării ocoalelor, satul Tâmpești devine localitate componentă a Ocolului Șomuz. În urma reformei administrative din 1865, satul Tâmpești intră în componența comunei Șoldănești. Va face parte apoi din comuna Rădășeni (1876), din nou din comuna Șoldănești (1887) și apoi
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
1937; "Oameni și șoareci" de John Steinbeck - 1937; "Moll Flanders" de Daniel Defoe și "Autobiografia lui Alice Toklas" de Gertrude Stein - 1938; "David Copperfield" de Charles Dickens - 1939; "Benito Cereno" de Herman Melville și "Trei existente" de Gertrude Stein - 1940; "Cătunul" de William Faulkner - 1942;
Cesare Pavese () [Corola-website/Science/311361_a_312690]
-
cucerirea provinciei până în sec. III d. Hr. Cât privește începuturile vieții monahale pe aceste meleaguri ,sunt atestate din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Sfânta Monastire Bulzu ( denumire dată de la ,bulzii, de calcar ,monumente ale naturii) situată în cătunul numit Valea Bulzului (aparținând de satul Petringeni), nu a putut fi precizată de cercetătorii bisericești, ba s-a spus că a dispărut fără urmă , asemenea satului care o adăpostea, și care probabil se afla undeva pe lângă Câmpeni. Această mănăstire nu
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
bisericești, ba s-a spus că a dispărut fără urmă , asemenea satului care o adăpostea, și care probabil se afla undeva pe lângă Câmpeni. Această mănăstire nu poate fi alta decât cea despre care vorbesc bătrânii satului Valea Mică (denumire dată cătunului Valea Bulzului, la începutul secolului trecut), adică Mănăstirea Bulzului, aparținătoare de Pătrângeni pentru că până la începutul sec. XX în toate statisticile aceste două sate apar sub denumirea de Pătrângeni. Siminica Ioan povestea că tatăl său era prieten cu călugării, din mănăstirea
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
Abrud ,Sofronie a convocat un sobor de preoți și mireni la Zlatna, în august 1760, unde se expun dolianțele poporului romîn ortodox. Printre participanții major implicați în răscoala lui Sofronie se înscriu doi călugări stabiliți la mănăstirea Bulzu (situată în cătunul cu același nume din satul Pătrângeni, de lângă Zlatna, cf. Ștefan Meteș , Mănăstirile românești din Transilvania și Ungaria, Sibiu, 1936, cit. p XII), pe numele lor Efrem și Teodosie. Cel din urmă a jucat un rol important. În derularea evenimentelor, înrolându
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
cădea pradă unui incendiu care mistuia, pe lângă biserica de lemn și o importantă parte din colecția de icoane pe care aceasta o adăpostea. Ulterior, în locul bisericii de lemn dispărute în incendiu a fost adusă o altă biserică de lemn din cătunul Năsal Fânațe. Articolele apărute la începutul anilor '80 au remarcat biserica adusă în incinta mănăstirii în anul 1974 în special din două perspective: prima, de înlocuitoare a vechii biserici de lemn a mănăstirii iar a doua, pentru calitățile decorului sculptat
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
Golta, Jugastrului, Movilău, Oceacov, Odesa, Ovidiopol, Râbnița, Tiraspol, Tulcin) cuprinzând 64 de raioane și 2 municipii (Odesa și Tiraspol) cu 15 comune urbane, 18 suburbane și 1 363 de comune rurale pentru cele 2 568 de sate și 72 de cătune din întreaga provincie. În luna septembrie 1941 aici și-au desfășurat activitatea mai multe echipe de misionari, veniți din toată Țara: echipa Arhiepiscopiei Chișinăului în frunte cu părintele Teodor Rudiev, cea a Episcopiei Hușilor în frunte cu Episcopul Grigorie Leu
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
apoi din Universitatea Săsească până în anul 1876. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de astăzi. Fiind localitate de frontieră, satul a fost asimilat de timpuriu în unitățile de plăieși și pușcași, culminând cu militarizarea sa totală în cadrul Companiei a VII-a a Regimentului I de Graniță de la Orlat,în perioada 1765-1851
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
au pierdut o dată cu dispariția familiei din sat. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului, precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de astăzi — ceea ce arată că până la această dată localitatea constituia proprietatea coroanei maghiare. Anul 1443 a coincis cu perioada aparițiilor primelor incursiuni turcești în Transilvania, cu urmări din cele mai grele pentru locuitorii așezărilor din apropierea pasului Turnu Roșu
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
peste 500m² de gazon. Pe vremea Merovingienilor, în "Pădurea Rouvre", sau "Rouvray", numită astfel după denumirea franceză a arborelui dominant: gorunul, vânătorii urmăreau urșii, cerbii, lupii și mistreții, care erau foarte ușor de întâlnit. În 1308, tăietorii de lemne din cătunul Menus au făcut un pelerinaj la Notre-Dame de Boulogne-sur-Mer. La întoarcere, cu ajutorul regelui Filip al IV-lea cel Frumos, ei au construit o biserică asemănătoare cu cea pe care au văzut-o pe malul Mării Mânecii și pe care au
Bois de Boulogne () [Corola-website/Science/309628_a_310957]
-
(n. 4 iunie 1954, Bărăganu, Constanța) un jurnalist și poet de limba germană originar din România. A folosit și pseudonimul "Harry Simon". s-a născut în cătunul Salcâmi, din Bărăgan, unde părinții săi, victime ale deportărilor din Bărăgan, fuseseră mutați din localitatea bănățeană Teremia Mică din județul Timiș. Abia când avea doi ani, familia sa s-a putut întoarce în satul de obârșie. A urmat gimnaziul pedagogic
Horst Samson () [Corola-website/Science/309692_a_311021]
-
Cernica) avea 606 locuitori, o școală mixtă cu 30 de elevi (dintre care 8 fete) și o biserică ortodoxă. Pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa pe atunci și comuna Tânganu, fiind formată din satul eponim de reședință și din cătunul Tânganu-Moara, având în total 883 de locuitori. În ea funcționau o școală mixtă, o mașină de treierat cu aburi și o biserică. Celelalte două sate ale comunei aparțineau în acea vreme altor comune învecinate: satul Poșta făcea parte din comuna
Comuna Cernica, Ilfov () [Corola-website/Science/310027_a_311356]
-
o școală rurală. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu numele de "Bascov", ca reședință a plășii Bascov din același județ, având 2480 de locuitori în satele Brăileni, Glâmbocu, Mica, Neașca, Păisești, Rotărești (reședința), Stejaretu și Valea Ursului și în cătunul Floarea. În 1950, comuna a fost arondată orașului regional Pitești, reședința regiunii Argeș. În 1968, a devenit comună suburbană a municipiului Pitești. În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Argeș. În comuna
Comuna Bascov, Argeș () [Corola-website/Science/310119_a_311448]
-
Transilvania, România, formată din satele Bărbești, Bârlești, Bârlești-Cătun, Bârzogani, Bocești, Bogdănești, Butești, Cojocani, Cristești, Mămăligani, Mogoș (reședința), Negrești, Oncești, Poienile-Mogoș, Tomești, Valea Barnii, Valea Bârluțești, Valea Cocești, Valea Giogești, Valea Mlacii și Valea Țupilor. Din comună mai face parte și cătunul Ciocănești. Comuna Mogoș este integrată cu raporturi de subordonare în ansamblul teritorial al județului Alba, fiind așezată în sud-estul Munților Apuseni, în bazinul Văii Mogoșului care se varsă în râul Mureș în dreptul orașului Teiuș, în lungul căreia se întinde o
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
81 km²sau 8063 ha. Răspândirea așezărilor omenești din comună se încadrează în nota caracteristică a Munților Apuseni, fiind răsfirate pretutindeni pe fețele însorite ale versanților și chiar pe părțile nordice ale acestora, în grupuri mici de către5-15 case care formează cătune sau crânguri sau grupuri mai mari de către 50-90 de case ce alcătuiesc satele comunei. Centrul comunei unde se află instituțiile și unitățile comerciale este așezat pe malul stâng al Văii Mogoșului, în bazinul superior al acestuia la o distanță de
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
în bazinul superior al acestuia la o distanță de 8 km de izvor. Unele din cele 21 de sate cât cuprinde comuna sunt așezate în micile depresiuni de-a lungul văii (Mămăligani, Bârlești, Valea Ghioghești, Valea Țupilor, Negrești, Bărbești, Bârlești - cătun și Oncești ) ori așezate în vârf de deal (Bârzogani, Butești, Bogdănești, Cristești, Bocești, Tomești). În ce privește distanța la care se află unele sate față de centrul administrativ al comunei, satul Mogoș (fost Miclești), unele sunt așezate la distanțe de 10-16 km (Tomești
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
Oncești ) ori așezate în vârf de deal (Bârzogani, Butești, Bogdănești, Cristești, Bocești, Tomești). În ce privește distanța la care se află unele sate față de centrul administrativ al comunei, satul Mogoș (fost Miclești), unele sunt așezate la distanțe de 10-16 km (Tomești, Bârlești cătun, Oncești și Cojocani); la distanțe cuprinse între 6-10 km (Bârluțești, Cocești, Bârzogani, Butești, Bărbești, Valea Barnei) sau la distanțe de 3-5 km (Valea Mlacii, Poienile Mogoșului, Mămăligani, Bogdănești ) iar cele mai apropiate sate fiind situate la distanțe de până la 2
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]