94,387 matches
-
profesorul Hliboceanu era foarte curios să afle cum a fost Întâlnirea lui cu bătrânii. Profesorul ajuns În clinică a vrut să lase ușa cabinetului deschisă, ca s-l vadă pe Gruia când vine. Dar abia a făcut un pas În cabinet și s-a trezit salutat: ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bine ai venit. Intră și ia loc. Așaa... Care va să zică, avem musafiri. Ei? Cum a fost Întâlnirea și cum se prezintă părinții privind sănătatea? Gruia a povestit pe Îndelete revederea cu ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Atunci, baza conului se strânge și peștele este prins ca Într-un sac. Așa că să nu-i dăm ocazie „pescarului” să tragă de „sfori”... ― M-ați convins, domnule profesor. După vizită, profesorul l-a luat pe Gruia la el În cabinet. ― Spune-mi, te rog, dacă ai observat ceva deosebit În timpul vizitei? - l-a Întrebat profesorul, rămânând Într-o așteptare plină de curiozitate. ― Voiam chiar să vă spun, domnule profesor, că pe fața „doctorașului” am descoperit o anume lumină, dublată de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dispus. Numai nu fluieră... Ceva se Întâmplă... ― Mulțumesc, nene Mitrule. ― Acum trebuie să plec, domnule doctor, să nu mă vadă careva. Spunând acestea, brancardierul s-a dus la treburile lui. În timp ce Gruia se Îndrepta spre camera de gardă, care era „cabinetul” lui, gândul de veghe l a luat În primire: „Sper să nu te superi, amice, că <am tras cu urecheaă la cele spuse de nenea Mitru... Tare mă tem Însă că <fericireaă dălcăușului nu-i Întâmplătoare. A coborât din cer
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deschis ușa camerei de gardă și pașii profesorului s-au auzit În capătul culoarului. Gruia și-a lăsat mapa și i-a ieșit În Întâmpinare. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața. Te văd preocupat. Ce s-a Întâmplat? Poftește În cabinet, ca să putem vorbi În liniște. După ce au luat loc, profesorul l-a Întrebat: ― Ce fac cei de acasă? În mod deosebit, Tudorel. ― Sunt bine cu toții. După ce și-a făcut de lucru cu niște foi de observație, profesorul a ridicat privirea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atât de surprins. Era aproape șocat. Se vedea că și-a dirijat gândurile În toate direcțiile cu Întrebarea: „Ce și cât știe profesorul despre adevărata mea relație cu colonelul Zdup?”... ― Păiii... nu... nu știu, domnule... ― Atunci, să te prezinți la cabinetul meu Îndată ce termin vizita. „Doctorașul” nu a răspuns nimic. Se vedea depășit de situație. Prima Întrebare la care căuta un răspuns era: Ce atitudine să ia În cazul când ar fi Întrebat direct de atribuțiile lui pe linie... neprofesională?... „Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
telefon pe director - s-a auzit aceeași voce de dimineață. Directorul a apărut În ușă. Din privirea Măriuței a Înțeles cine este la telefon. Ca urmare, i-a spus prin semne că nu este prezent. ― Domnul director nu este În cabinet. ― Da’ unde umblă? Ți-am spus de dimineață că la ora douăsprezece aștept telefonul lui! Când vine, să mă sune! După ce secretara a pus receptorul În furcă, directorul a răbufnit: ― Ia mai dă-i Încolo de neisprăviți! Lasă-i să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
telefonul lui! Când vine, să mă sune! După ce secretara a pus receptorul În furcă, directorul a răbufnit: ― Ia mai dă-i Încolo de neisprăviți! Lasă-i să fiarbă În zeama lor. Dacă mai sună - până la ora unu „nu sunt În cabinet”. Unde? Nu știi... ― Am Înțeles, domnule director. Telefonul a sunat În repetate rânduri, dar Măriuța de fiecare dată răspundea: ― Domnul director nu s-a Întors În cabinet Încă. Pe la ora două, s-au auzit bătăi În ușă. Fără ca cel de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fiarbă În zeama lor. Dacă mai sună - până la ora unu „nu sunt În cabinet”. Unde? Nu știi... ― Am Înțeles, domnule director. Telefonul a sunat În repetate rânduri, dar Măriuța de fiecare dată răspundea: ― Domnul director nu s-a Întors În cabinet Încă. Pe la ora două, s-au auzit bătăi În ușă. Fără ca cel de afară să aștepte invitația secretarei, ușa s-a deschis... În cadrul ei a apărut un individ „lipsit de culoare”, care, fără să dea bună ziua, a Întrebat: ― Unde-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu te interesează pe dumneata. Este sau nu este? Măriuța, recunoscându-i glasul de la telefon - cu gând să nu complice lucrurile - a răspuns: ― Este. ― Atunci... ― Numai o clipă. Pe cine să anunț? - a Întrebat ea, blocându-i drumul către ușa cabinetului directorului. ― Căpitanul Vătrai! Secretara a intrat la director. ― Ce s-a Întâmplat, Măriuță? ― Securistul - i-a șoptit ea. ― Să intre. Secretara a revenit și i s-a adresat străinului, care se apucase să foileteze un dosar de pe birou. ― Poftiți. Individul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-ți adaptezi programul după al nostru și nu invers. ― Aș vrea să vorbesc cu profesorul Hliboceanu. Directorul a ridicat receptorul. ― Te rog cere centralistei legătura cu domnul profesor Hliboceanu - i s-a adresat secretarei. ― Îndată, domnule director... Apelurile repetate la cabinetul profesorului nu au primit nici un răspuns. Acesta tocmai se afla la vizita bolnavilor. Când a terminat, a revenit În cabinet pentru a se pregăti să intre Într-o intervenție chirurgicală deosebită. Tocmai era gata să iasă din cabinet, când a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Te rog cere centralistei legătura cu domnul profesor Hliboceanu - i s-a adresat secretarei. ― Îndată, domnule director... Apelurile repetate la cabinetul profesorului nu au primit nici un răspuns. Acesta tocmai se afla la vizita bolnavilor. Când a terminat, a revenit În cabinet pentru a se pregăti să intre Într-o intervenție chirurgicală deosebită. Tocmai era gata să iasă din cabinet, când a sunat telefonul: ― Alo! Tovarășu’ profesor Hliboceanu? Sunteți căutat de tovarășul căpitan Vătrai - l-a anunțat centralista. „Uite că spusa lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
repetate la cabinetul profesorului nu au primit nici un răspuns. Acesta tocmai se afla la vizita bolnavilor. Când a terminat, a revenit În cabinet pentru a se pregăti să intre Într-o intervenție chirurgicală deosebită. Tocmai era gata să iasă din cabinet, când a sunat telefonul: ― Alo! Tovarășu’ profesor Hliboceanu? Sunteți căutat de tovarășul căpitan Vătrai - l-a anunțat centralista. „Uite că spusa lui Gruia se adeverește. Locul unui securist plecat nu rămâne gol. Vine altul...” ― Alo Profesorul Hliboceanu? ― La telefon. ― Cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu directorul. ― Alo! Am onoarea, domnule profesor. ― Bună dimineața. Tocmai voiam să vă sun eu. Știți că am avut musafiri... ― Știu. Doar acum un minut am Încheiat convorbirea, dacă se poate spune astfel, cu Înlocuitorul lui Zdup. ― A sunat din cabinetul meu doar. ― Ați auzit cum mi-a vorbit. Pe un ton inadmisibil. Eu unul nu mai Înghit umilința!... Eu cred că ar fi bine să mergem și să vedem ce vrea de fapt acest individ - a propus directorul. După ce profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a poruncit: ― Lăsați procesul-verbal la mine. Sunteți liberi. Cui spui dumneata sunteți liberi? Noi nu suntem nici rândași nici subalternii dumitale - i-a replicat profesorul Hliboceranu. Cei doi - profesorul și directorul - au ieșit cu un „bună ziua” zdrobit Între dinți... Până la cabinetul directorului nu au schimbat nici un cuvânt. Abia când s-a Închis ușa În spatele lor, au răsuflat odată, ca și cum ar fi reușit să iasă la suprafață dintr-o bulboană... ― Uite prin ce trebuie să trecem dacă nu am dat de pământ
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
devin Însă mai complicate dacă este vorba despre un deces produs În spital. Aceste lămuriri nu i-au spus prea multe, ba s-a simțit jignit și drept urmare a plecat cu un bună ziua sec. Amuzat, Gruia a bătut În ușa cabinetului profesorului. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bine ai venit. Te văd cu o anume lumină În ochi, lucru care mie Îmi lipsește. Și știi de ce. ― Vă ascult, domnule profesor. ― Păi, nu sunt prea multe noutăți. Securistul nou venit nu are un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe mâini, a venit În fața lui Gruia, ― Vă urmez până În pânzele albe, domnule doctor - a vorbit cu ton de șagă doctorul Vatră, cel care de obicei nu glumea. ― Să mergem! - a rostit Gruia, dându-i Întâietate. Când au ajuns la cabinetul profesorului, s au oprit. La bătaia În ușă, profesorul a răspuns, ca de obicei: ― Poftiți, vă rog! Au intrat. Înainte ca doctorul Vatră să salute, profesorul l-a Întâmpinat: ― Nu știu dacă nu cumva v-am perturbat activitatea, dar aveam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mi-am luat inima În dinți și m-am dus la spital. Când am aflat că este În clinică și că pot să merg la el, am simțit că Îmi crește inima. Nu știam cum arată. Am bătut la ușa cabinetului lui. „Poftește te rog” - a răsunat din interior un glas blajin. Doamne, ce noroc - s-a bucurat Despina. ―Am intrat și am salutat respectuos. Profesorul nu m a Întrebat ce doresc, ci m-a invitat să iau loc. Și nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Însă că nu te-am operat singur, ci cu neprețuitul meu ajutor, pe care l-am avut și... Îl am. Și care este prezent aici În clinică”. ― Ce minune! - a exclamat Despina. ― Am făcut ochii mari. Profesorul a ieșit din cabinet și, În scurtă vreme, s-a Întors cu... ― Cu cine? - a răsunat Întrebarea rostită În cor. ― Cu... Cu omul care abia și-a Încheiat povestea... Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu, cu pecetea Întrebării În ele: „Chiar așa a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
omul, urcând În căruță... ― Rămânem Îndatorați - a Îndrăznit să spună tânărul. ― Atâta datorie să aveți și alta să nu vă stea În spate. Rămâneți sănătoși - a răspuns omul, Îndemnându și calul... După ce au terminat contravizita, profesorul s a retras În cabinetul său, nu Înainte de a-i spune lui Gruia. ― Fii bun și cheamă-i aici pe doctorul Vatră și pe Despina. ― Numaidecât, domnule profesor. În câteva minute, invitații erau prezenți. Profesorul Își arunca din când În când privirea puțin amuzată către
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dimineața, Nicule. Nicu a Întors capul spre locul de unde a venit vorba. ― Bună dimineața, Petrică. Ce vânt te aduce la ora asta? Vreo problemă de sănătate? Da’ hai să intrăm și om sta de vorbă În liniște la mine În cabinet. Cu mersul lui alignit, l-a urmat pe Nicu. Portarul, care Îl cunoscuse pe Petrică și avea „un dinte” Împotriva lui, a făcut ochii mari văzându-l alături de profesor... ― Ia loc, te rog, și spune-mi care-i baiul? Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el să-l conducă. La capătul culoarului, s-au oprit. Petrică a ridicat privirea, cătând insistent la Nicu. ― Rămâi sănătos, bătrâne, și vino să te Îmbrățișez. ― Mergi cu bine, bătrâne - a răspuns Nicu amuzat, folosind aceeași „monedă”. Abia ajuns În cabinet, l-a prins din urmă o bătaie În ușă. ― Poftește, te rog - a fost răspunsul profesorului rămas În așteptare. I se părea că ușa se lasă greu deschisă. În cele din urmă, a apărut chipul Despinei. Inima profesorului a Început
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sunt În jurul meu. Mi-aș reproșa o viață Întreagă dacă Despi și Lia ar avea de suferit din această cauză”... Dimineața aceea a decurs firesc. Fără nici un incident sau accident al vreunei echipe operatorii. După amiază profesorul se afla În cabinet, așteptându-l pe Gruia, ca să Înceapă contravizita... Se Întreba dacă ar trebui să-i spună și lui despre cele aflate de la Petrică. Oscila Între da și nu... „Cred că e mai bine să aștept o vreme, să văd dacă va
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aproape a dat ușa de perete... ― Bună ziua, profesore - l-a salutat căpitanul Vătrai, rămânând În ușă. ― Bine ați venit. Intrați și spuneți-mi cărui fapt datorez vizita? Securistul a Închis ușa și, după ce și-a plimbat privirea pe Întreg spațiul cabinetului, a Întrebat: ― Cine-i cel din tabloul de pe birou? ― Este profesorul Zenit, mentorul meu... La auzul cuvântului „mentor”, securistul a clipit des, rămânând cu Întrebarea pe buze... Profesorul a priceput nedumerirea securistului și a precizat: ― El este cel de la care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ridicat și a pornit către ușă. Gruia l-a urmat. Securistul, rămas În fotoliu, părea că nu are de gând să plece. După câteva clipe de așteptare, profesorul a reluat invitația: ― Vă rog să ieșiți, pentru a putea Încuia ușa cabinetului. ― Eu vă voi aștepta aici - a răspuns securistul. Pentru a-și face de lucru, a luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați auzit ce am spus sau... ― Sau o să mă scoți cu forța
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În clipa următoare, a ieșit, depărtându-se cu pas leneș... „Revino. Tot nu ai nimic de făcut” - a gândit profesorul. ― Uite la acest individ. Își permite orice. Unde ai hainele de stradă? - l-a Întrebat pe Gruia, În timp ce Încuia ușa cabinetului. ― În camera de gardă, domnule profesor. ― Bine... Dă-mi cheia. Mirat, Gruia i-a Întins-o. În drum spre primul salon, profesorul l-a zărit pe nenea Mitru În celălalt capăt de culoar. I-a făcut semn discret să se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]