19,955 matches
-
cosând, pentru ora fastă, cămașa resurecției, pentru copil, copilul ei.“ Apoi, ca și cum ar fi știut, și ea, mă consolă. De multe ori se ducea să-mi caute leacuri la vecini. Îl vizita pe vrăjitor, pe prezicător și pe ghicitorul în cafea, pentru a le cere auguri și a-i consulta în legătură cu mine. În ultima miercuri de anul trecut, ceru pomană de la oameni și se întoarse cu un castron plin de ceapă, orez și unt rânced; îmi declară că toate acestea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ceaiuri, apă minerală. M-a surprins să constat că berea e cam la același preț cu vinul și sucurile. La Starbucks ( unde m-a dus băiatul meu) , cafenea celebră de la subsolul Luvrului, am degustat niște băuturi reci pe bază de cafea, dar mai ales am rămas cu ochii la pungile atît de diverse ca aromă și tărie, ale boabelor cu pricina... Clipa mea franceză a fost inuman de scurtă : n-am decît o soluție - s-o repet...Pentru că, repet, Parisul cre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ne luăm rămas-bun. Nu înainte să-mi ureze un weekend plăcut și baftă la joc. Am tresărit, evident după ce se depărtase binișor. Ia uite, domnule, toată lumea era la curent cu pasiunea mea pentru bridge! Sâmbătă dimineața, am pus de o cafea și m-am instalat în fața calculatorului pentru câteva done ușoare, așa, cât să-mi îndulcesc următoarele două ceasuri alocate îmbunătățirii marelui proiect pe care trebuia să i-l prezint luni moșului. Bineînțeles că m-a apucat prânzul jucând. Noroc că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o înjurătură din aceea infantilă și am închis calculatorul. Am fumat în sufragerie, numai de-al dracului, două țigări și am poposit în bucătărie. Abia atunci am observa termosul lui tanti Cateluța. Termosul ăla în care-mi mai lăsa dumneaei cafea. L-am deschis, dar înăuntru nu era decât apă. Nu știu ce mi-a venit, dar apa aia mi-am pus-o în ibric și cu ea mi-am preparat o cafeluță. N-am niciun talent în sensul ăsta. Întotdeauna îmi iese
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o spălătură de vase, decât o licoare tare și aromată. De data asta, nu știu cum s-a făcut, probabil eram foarte obosit, am reușit-o la marele fix. Și cu un caimac gros, o minune! N-am treabă, ca alții, cu cafeaua. Pot să beau o bărdacă întreagă, iar după aceea să dorm ca un prunc. Ca un prunc care sforăie, desigur. M-am dus pe balcon să savurez în liniște și în răcoarea revigorantă a zorilor cafeaua, acompaniat de alte două
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
treabă, ca alții, cu cafeaua. Pot să beau o bărdacă întreagă, iar după aceea să dorm ca un prunc. Ca un prunc care sforăie, desigur. M-am dus pe balcon să savurez în liniște și în răcoarea revigorantă a zorilor cafeaua, acompaniat de alte două țigări. Mă uitam de sus, vizavi, în piață, la țăranii și precupeții care-și descărcau legumele, fructele sau alte genuri de produse din mașinile hârbuite. Începusem să-mi mai revin. Puține lucruri sunt atât de plăcute
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iuți și mai tare cel din schimbul de noapte. Nervii lui nu avură nici cel mai mic efect asupra nepăsătorului Anton, care nu catadicsi nici măcar să-l privească. Se așeză pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară. Suflă fumul albăstrui încetișor și cu dichis, formând câteva cercuri pe care le destrămă cu un gest molatic. Apoi, după ce sorbi puțină cafea, îl întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară. Suflă fumul albăstrui încetișor și cu dichis, formând câteva cercuri pe care le destrămă cu un gest molatic. Apoi, după ce sorbi puțină cafea, îl întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși, măi nea, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?. În mod uimitor, deși păru să i se tulbure imaginea și se făcu instantaneu stacojiu în obraji, Petrică rămase mut. Își
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
le povestea un al cincilea, în costumaș și bonețică albe, proaspăt sosit. Prima cucoană ieși din nou de la PRIMIRI, de data asta cu o farfurioară pe care se afla o cană frumoasă, din porțelan, din care se ridica aroma unei cafele bune. Se scurse așa cam un sfert de oră, într-o liniște care nu era tulburată decât de chicotelile grupului și de târșâitul papucilor doamnei celei corpolente. Până la urmă, tipul cu bandajul nu mai rezistă: "Alo! Da' dă noi nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Niciun strop de sânge. Delia îl îndrumă spre ieșire pe Vasile. Radiologul o căută din priviri pe Fany: "Unde-i moaca aia, mă?", își întreabă asistenta. "De Fany ziceți?" "Da' de cine?" "A! S-a dus să-și ia o cafea." "S-a dus să-și ia o cafea!? Băi, frate, asta nu e sănătoasă la cap? Cum adică s-a dus să-și ia o cafea? Păi, pe ăsta cui l-a lăsat?", zise medicul făcând un semn către nea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ieșire pe Vasile. Radiologul o căută din priviri pe Fany: "Unde-i moaca aia, mă?", își întreabă asistenta. "De Fany ziceți?" "Da' de cine?" "A! S-a dus să-și ia o cafea." "S-a dus să-și ia o cafea!? Băi, frate, asta nu e sănătoasă la cap? Cum adică s-a dus să-și ia o cafea? Păi, pe ăsta cui l-a lăsat?", zise medicul făcând un semn către nea Vasile, căruia îi ridică brusc bărbia, spunându-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
De Fany ziceți?" "Da' de cine?" "A! S-a dus să-și ia o cafea." "S-a dus să-și ia o cafea!? Băi, frate, asta nu e sănătoasă la cap? Cum adică s-a dus să-și ia o cafea? Păi, pe ăsta cui l-a lăsat?", zise medicul făcând un semn către nea Vasile, căruia îi ridică brusc bărbia, spunându-i: "Capu' pe spate și gându' la patrie, meștere!". Și-o fi zis că durează mai mult..." "Și ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Băi, flăcăiași și flăcăițe..." Da, așa face. Are el marota asta rurală..." Celălalt continuă imperturbabil: "Deci: "Băi, flăcăiași și flăcăițe, ciuliți urechea bine! Dacă vi se dă, luați orice. Că-i o ciocolată, că-i un dres, o pungă de cafea, un pix, orice, bibicilor! Că al'fel ați îmbulinat-o. Află bizonu' că sunteți oameni cu principii și oha șpagă. Dacă vreți să plătiți rate la un apartament de două camere pe viață și să mergeți la servici' cu Dacia, țineți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu zici că nu te-am avertizat dinainte că panta asta pe care ai pornit-o nu-i bună deloc! Da' deloc, înțelegi?" "Înțeleg." O dată cu replica asistentei peste birou se înstăpâni liniștea. O liniște fragmentată doar de zgomotul sorbiturilor din cafea executate cu o măiestrie greu de egalat de către profesoară, care stătea cu privirile pierdute-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva. Dar și în acest caz, ca și în cel al oamenilor așa-zis simplii Vasile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ochii din orbite. Mâna îi coborî de la gură până în dreptul inimii. Icni scurt: "Mi-i rău!". Imediat pe perete apăru un nou mesaj: "NU VEZI ÎN CE HAL AI AJUNS?". Se prăbuși pe fotoliu și trase un gât sănătos de cafea. Cafea își închipuia ea că ar mai fi, însă nu mai rămăsese decât zaț. Se înecă și începu să tușească cumplit. Se înroși la față, iar venele i se umflară. Se încovoie, mai să cadă pe covor. Se sprijini însă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din orbite. Mâna îi coborî de la gură până în dreptul inimii. Icni scurt: "Mi-i rău!". Imediat pe perete apăru un nou mesaj: "NU VEZI ÎN CE HAL AI AJUNS?". Se prăbuși pe fotoliu și trase un gât sănătos de cafea. Cafea își închipuia ea că ar mai fi, însă nu mai rămăsese decât zaț. Se înecă și începu să tușească cumplit. Se înroși la față, iar venele i se umflară. Se încovoie, mai să cadă pe covor. Se sprijini însă pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întorsese, după ce curioșii se risipiseră, și-și lipise urechea de ușă. Abia au reușit să-l scoată pe șeful meu din ghearele ei, zgâriat pe față, pe mâini și cu părul plin de zațul ce mai rămăsese în ceștile de cafea pe care i le spărsese în cap. Până să vină o ambulanță, o ținuseră în secretariat, legată cu două perechi de halate și cu un prosop în gură. Anton, care fusese chemat pentru ca s-o țină, se alesese cu două
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
siguranță, ca și timp vorbesc. Înțelegi?" "Da, bine. Nu-i problemă, rezolv și dacă nu vă găsesc o să vă aștept. E bine așa, da?" "Da, dragă. Mersi, ești un scump. Dacă întârzii și ai poftă dă un coniac și o cafea, ceva, fac eu cinste." "Săru'mîna, da' nu trebuie. Sunteți drăguță, da, zău, nu trebuie..." Lasă, dragă, e plăcerea mea. Așa. Bine. Vorbim cân' ne vedem. A! Și să nu-mi uit: să fie-n pachet bucăți cât mai mari
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că nu sosise nicio persoană cunoscută, se așeză strategic la bar. De aici se putea vedea și în salonul principal, peste umărul barmanului. Privi cu figură de expert sorturile de băuturi scumpe și-și luă avânt, pentru început, cu o cafea lungă. Apoi se decise pentru un coniac, respectând oferta doamnei ministru. Se relaxă privind în jur. Îi plăcea vila asta boierească veche, cu aerul ei rafinat, reflectând epoca interbelică. "Ce casă super, nene! Ăștia d-au făcut-o să vede
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
astea mă biciuiau nu numai când eram singur. Mă biciuiau de-a dreptul și când ieșeam la plimbare cu Mona, prima mea achiziție oficială, de când pășisem pe acele meleaguri, sau când o invitam pe aceasta acasă la mine, la o cafea. Mi-aduc aminte cum ardea Mona de nerăbdare să ascultăm o placă cu Gypsy Queen a lui Uriah Heep-șlagărul anilor 69’-’70 (?) la pick-upul radioului Pacific împrumutat de la Casa de Cultură-singurul mod de a te distra într-un oraș mort
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împrumutat de la Casa de Cultură-singurul mod de a te distra într-un oraș mort ca acela (de televizor nici nu mai vorbesc, urma să-mi achiziționez unul Lux, în rate, după vreo câțiva ani). Așadar stăteam cu Mona sorbind liniștiți cafeaua, într-o lumină cât mai difuză, obținută prin camuflarea becului veiozei cu un ziar îngălbenit, aproape maroniu de atâta căldură, și gândul mă ducea la chipul Iozefinei și la degetele ei delicate, de pianistă. Avea degete mult mai fine decât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și scoate-i ochii sau, mai simplu, mulțumește-i prietenei Crina care avusese grijă de apartament și care, în afară de faptul că nu se putea scula dimineața înainte de orele 9 și nu putea deschide ochișorii fără o jumătate de litru de cafea neagră tare, tare și fără vreo 5-7 țigări, mai avea și prostul obicei de a cotrobăi prin sertare și de a șterge ultimul fir de praf. De fapt ea fusese prima care observase statuetele cârne tronând sus pe servantă, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar în același timp, on om jovial, ce părea, cel puțin la prima vedere, bun la suflet și foarte de ajutor. Nu-i rețin nici acuma numele. Mi se întâmplă extrem de des să nu rețin nume. Sunt servit cu o cafea și o țigară bună. Tovarășul contabil-șef mă salută cu apelativul castelane. De unde și până unde eu castelan? De unde știe necunoscutul ăsta că eu voi juca în rolul castelanului Mihai de Giulești? Ce mai? Era groasă de tot. Contabilul își
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Casa de Cultură, pentru că el acasă n-avea telefon, ca să testeze pulsul. Gerard putea să-i răspundă cu da sau nu, cel mult cu un nu știu sau să pronunțe simple cifre. Îl întreba la ce oră își băuse directorul cafeaua (rece sau fierbinte, neagră sau mai puțin neagră, adică nechezol, dulce sau amară) în ziua respectivă sau în ultimele zile, dacă între orele și orele a stat în incinta Casei de Cultură sau nu, cu câte persoane a cochetat sau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă pentru ultima rundă de spălare a fundului de bazin, aud poarta descuindu-se. Atunci repede
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]