KorAP: Find »[drukola/base=calma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...114 >

2,850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

acord Logan. Cu toate astea, ne minte. Sub nici o formă nu a fost acolo doar să se răcorească după o ceartă În familie. Te-ai enervat, bine, dar nu te duci până la râu pe o ploaie torențială doar să te calmezi. A fost acolo cu un motiv precis, dar nu știm care este acela deocamdată. Portul din Aberdeen se Întrezărea prin geamul mașinii, cenușiu și sărăcăcios. Un grup de vase comerciale erau ancorate la mal, cu vopseaua lor În tonuri vesele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de interogatoriu și ascultă cum se agită și se consumă. Hoitarul știa unde e fiul său. Poliția trebuia să-l silească să vorbească! Dacă ei nu puteau, avea s-o facă el! Trebuia să-l găsească pe Peter! Logan Îl calmă Încet, explicându-i că bărbatul pe care Îl reținuseră putea să nu aibă nimic de-a face cu dispariția lui Peter. Că poliția făcea tot ce putea ca să-i găsească fiul. Că ar trebui să se ducă acasă și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
țânc mort... Se afundă În liniște și, În cele din urmă, Își dădu seama de ceva care fusese fix la nasul lui tot timpul. La naiba! Izbi volanul cu pumnul. La naiba, la naiba, la naiba, la naiba! — Isuse, omule, calmează-te. Ce s-a-ntâmplat? Logan Își rânji dinții și izbi din nou volanul. — Faci vreo criză, ceva de genul ăsta? — Tu mereu știi când moare cineva, nu? Tu știi naibii de fiecare dată când găsim un cadavru. Logan se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

spionii săi. Nu păru însă îngrijorat de aura eroică din jurul lui Germanicus și al soției sale, Agrippina, preaiubita nepoată a divinului Augustus. Nu reacționă (aprobând sau manifestându-și supărarea) a nici măcar când senatorii, în unanimitate - populares din entuziasm, optimates ca să calmeze orașul cuprins de neliniște -, au decretat triumphus-ul lui Germanicus pentru victoriile împotriva chattilor, cheruscilor, angrivari și a altor populații din ținuturile de dincolo de Rhenus. După dura izolare din castrum, Gajus Caesar văzu metamorfoza neașteptată a tânărului său tată în veșmântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

atunci când se va întoarce. Poate a văzut mai mult. - A plecat? întrebă Sellitto. - Da. - Știi cine era, nu-i așa? se auzi vocea lui Rhyme prin stație. - La naiba, își pierdu Sachs cumpătul. - Nu, e-n regulă, încercă detectivul să calmeze spiritele. Am lăsat cărți de vizită pentru toți locatarii. Ne va suna ea zilele astea. - Nu, nu ne va suna, oftă ea. Acela era făptașul. - Cine, baba? întrebă înveselit sergentul. - Nu era o babă, explică Sachs. Doar arăta ca una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
total de sub controlul lui Marston, încât aceasta fu aproape aruncată din șa. Imediat, calul se cabră încât ea abia reuși să evite căderea. Se agăță cu toată puterea de coama calului și ținu strâns frâiele pentru a încerca să-l calmeze și să evite căderea de la mai mult de 2 metri. - Gata, Donny, țipă ea încercând totodată să mângâie gâtul calului. Donny, băiete, e totul bine. Gata! Și totuși continua să se cabreze înnebunit. Oare s-a lovit la ochi când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
controla! Va fi lovit în cap! - Du-te... Dar... ce se întâmpla? Omul nu privea la ea, ci direct în ochii mari ai calului. Rostind vorbe pe care ea nu le putea auzi. În mod cu totul miraculos, animalul se calma. Nu se mai agită deloc și își reluă poziția patrupedă. Era încă nervos și tremura, ca și ea de altfel, dar pericolul trecuse. Bărbatul luă capul calului și îl apropie de al său spunând alte câteva cuvinte. Se trase într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
fața lui. E posibil să-l fi lovit în ochi. După o scurtă examinare, bărbatul vorbi din nou: - Pare în regulă. Ai putea să-l duci la un veterinar, deși eu nu văd vreo zgârietură. - Dar tu cum l-ai calmat? Ești cumva... - Calmător de cai? răspunse el râzând și privind timid într-o parte. Părea că se simte mai confortabil privind în ochii calului decât într-ai ei. Continuă: - Nu, nicidecum. Dar îmi place să călăresc. Probabil am acest dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Calmător de cai? răspunse el râzând și privind timid într-o parte. Părea că se simte mai confortabil privind în ochii calului decât într-ai ei. Continuă: - Nu, nicidecum. Dar îmi place să călăresc. Probabil am acest dar de a calma caii speriați. - Credeam că vom cădea. - Mi-ar plăcea să spun ceva care să te calmeze pe tine acum, spuse el. - Ce e bine pentru calul meu e bine și pentru mine. Nu știu cum să îți mulțumesc. Apăru un alt călăreț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mai confortabil privind în ochii calului decât într-ai ei. Continuă: - Nu, nicidecum. Dar îmi place să călăresc. Probabil am acest dar de a calma caii speriați. - Credeam că vom cădea. - Mi-ar plăcea să spun ceva care să te calmeze pe tine acum, spuse el. - Ce e bine pentru calul meu e bine și pentru mine. Nu știu cum să îți mulțumesc. Apăru un alt călăreț și bărbatul cu barbă se trase într-o parte pentru a face loc acestuia să treacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Cum îl cheamă? - Don Juan. - L-ai închiriat de la Hammerstead? Sau e al tău? - De la Hammerstead. Dar simt ca și cum ar fi al meu. Ne plimbăm în fiecare săptămână. - Și eu mai închiriez de acolo. E un exemplar frumos într-adevăr. Calmă acum, Marston îl privi atentă. Era un bărbat chipeș, aflat în jurul vârstei de 50 de ani. Avea o barbă îngrijită și sprâncene pronunțate, unite deasupra nasului. Pe gât și pe piept, femeia putu vedea o cicatrice destul de mare; de asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
măcar să clipească. - Bine, spuse într-un final Rhyme. Dar ai grijă de ea, Sachs. Era precaută, observă Malerick, la fel ca orice femeie ce tocmai fusese acostată de un bărbat în Manhattan, chiar dacă bărbatul era timid, prietenos și capabil să calmeze cai foarte agitați. Dar Cheryl Marston se calma încetul cu încetul, ascultând poveștile lui despre perioada când era la circ și călărea fără șa. Bineînțeles, toate poveștile erau în mod considerabil înfrumusețate tocmai pentru a o distra și pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Dar ai grijă de ea, Sachs. Era precaută, observă Malerick, la fel ca orice femeie ce tocmai fusese acostată de un bărbat în Manhattan, chiar dacă bărbatul era timid, prietenos și capabil să calmeze cai foarte agitați. Dar Cheryl Marston se calma încetul cu încetul, ascultând poveștile lui despre perioada când era la circ și călărea fără șa. Bineînțeles, toate poveștile erau în mod considerabil înfrumusețate tocmai pentru a o distra și pentru a o face să lase garda jos. După ce Donny

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
face cu porumbelul, ci au fost cauzate de un generator de ultrasunete, setat pe o frecvență care a afectat doar auzul animalului. Când Malerick a ieșit la iveală din tufiș, a oprit generatorul și a dat impresia că reușeste să calmeze calul. Cheryl era acum din ce în ce mai volubilă, întrucât avea impresia că are atât de multe lucruri în comun cu salvatorul ei de mai devreme. Doar avea impresia. Acest lucru se datora în mare măsură practicilor de mentalism pe care Malerick le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să chem un veterinar să-l examineze, pentru că o pasăre s-a ciocnit de el și l-a speriat. În timp ce ne uitam la el, începe să îmi povestească despre acest individ misterios care a apărut de nicăieri și l-a calmat pe Donny. M-am uitat la Donny și i-am spus că este în regulă, dar ea continua să ne spună despre cât de interesant este acel tip, bla, bla, bla și cât de fericită este că urmează să bea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
spus că este în regulă, dar ea continua să ne spună despre cât de interesant este acel tip, bla, bla, bla și cât de fericită este că urmează să bea o cafea cu el și poate o va învăța să calmeze la rândul ei caii. L-am zărit apoi în hol când o aștepta. Și chestia e că mă tot întrebam atunci ce o fi în neregulă cu mâna lui, pentru că și-o tot ascundea... Părea că are doar trei degete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sângele îi năvălea în mâini. Stătea cu capul în jos de atâta timp. - Stai, stai! Oprește-te! încercă ea să țipe cu voce stinsă. Ce se întâmplase? Își amintea de Donny cum se cabrează, apoi cum cineva apare și îl calmează, un om foarte drăguț, apoi o cafea într-un local grecesc, conversație, ceva despre o barcă, apoi senzația aceea plăcută de amețeală, cu râsete aproape prostești. Apoi lanțurile. Și apa aceea groaznică. Iar acum, un bărbat privind-o atent, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
treningului. În tot acest timp, se simți privită. Bărbatul o urmărea la rândul lui și înregistra fiecare mișcare. Aceea a fost o tresărire slabă? Așa i se părea, dar nu putea spune cu certitudine. - Domnule, spuse ea calm, până se calmează spiritele pe aici, va trebui să vă pun cătușele. Prin urmare, vă rog să... Deodată, se auzi vocea precipitată a unui bărbat: - Hei, tanti, ai grijă! Gagiul în trening - în lateral! Glonțul! Cei adunați începură să țipe și se aruncară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de ochelari groși, care privea în direcția sa. Pastorul mai observă și că omul tocmai traversa pe același trotuar pe care se afla el acum. Acum era sigur că este paranoic. Cum ar putea trei bărbați diferiți să-l urmărească? Calmează-te, își spuse el, continuându-și drumul spre Fifth Avenue spre Școala Cartierului, înconjurat de mulțimea de pietoni care se bucurau de această seară frumoasă de primăvară. Ajunse în fața școlii la orele 19 fix, cu o jumătate de oră înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nici lame în interiorul hainelor sale. Specialiștii declarară în urma controlului că plămânii săi erau perfect funcționali, însă îi dădură instrucțiuni lui Thom să-i schimbe poziția mai des, pentru a evita orice fel de complicație. Abia atunci Rhyme începu să se calmeze. Dar trecu mult timp până să îi dispară cu totul neliniștea, căci Magicianul reușise să producă un rău mult mai mare decât cel fizic. Îi reamintise criminalistului cât de precară îi era viața și cât de nesigur viitorul. Ura cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
care i le-a spus lui Lincoln mai devreme. Reacția lui a fost ciudată, ca să nu zic înfuriată. Cam la fel la azi-dimineață, continuă ea privind spre Sachs. Nu a vrut să mă ajute la început. Dar apoi s-a calmat și mi-a spus că descrierea se potrivește cu Weir. - De ce? întrebă Sachs. - Păi au cam aceeași vârstă. Puțin peste 50 de ani. Și Weir era cunoscut pe vremuri pentru numerele sale extrem de periculoase. Lame și cuțite. În plus, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
echipa era din ce în ce mai enervată din cauza perorațiilor interlocutorului. Spuse: - Am auzit că soția lui a murit în acel incendiu. Știi ceva despre familia ei? - Marie? Nu. Se căsătoriseră abia de câteva săptămâni. Se iubeau. Ne gândeam că asta îl va mai calma. Îl va face să ne hăituiască mai puțin. Speram asta. Dar nu am apucat să o cunoaștem. - Ne-ai putea spune numele cuiva care ar putea să știe mai multe despre el? - Art Loesser era primul lui asistent. Eu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
și fragmente de muzică, auzea discuții de la revedere, căci familiiile se pregăteau să își încheie vizitele de duminică după-amiaza. Își auzea propriii pași fantomatici. Se opri la intrarea în cameră. Trase de câteva ori aer în piept pentru a-și calma vocea și, mai emoționată decât fusese vreodată pe scenă, păși în cameră. Pauză. Apoi: - Bună, mamă. Mama se întoarse cu fața de la televizor. Clipi surprinsă și îi zâmbi. - Ia uite cine a venit. Bună, draga mea. Dumnezeule, se gândi Kara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
crezi. - Abia aștept. Plină de entziasm, Kara o întrebă: - Vrei un ceai sau ceva? Simțea o nevoie stringentă să îi povestească toate amănuntele vieții sale din ultimele șase luni, să bată câmpii pur și simplu. Dar își impuse să se calmeze; exagerările, se gândea ea, ar putea lesne să o copleșească pe mama ei, care părea nespus de fragilă în momentul acela. - Nu, absolut nimic, draga mea... Poți să închizi televizorul? Aș prefera să stau cu tine. Uite acolo telecomanda. Niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
un ton sfătos criminalistul. E lemnăria mea și neîndemânarea lor. - Mereu se poartă așa după ce termină un caz, îi spuse asistentul lui Sellitto. Ai vreun jaf complicat sau vreun asasinat pentru el? Ceva care să reușească într-adevăr să îl calmeze? - Nu am nevoie de ceva care să mă calmeze, se rățoi Rhyme după ce ajutorul dispăruse. Vreau ca oamneii să fie atenți cu pereții! Sellitto spuse: - Salut, Linc. Trebuie să vorbim. Criminalistul observă tonul pe care fuseseră rostite cuvintele și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]