2,791 matches
-
reprezentației și să aplaude sau să dea alte semne de aprobare sau de dezaprobare. Căci, pe vremea aceea, obiceiul acesta era: în timpul reprezentației actorii și actrițele cari nu jucau, scoborau în sală, ocupau scaunele în grupuri, căutau să facă succes camarazilor simpatici, în sfârșit se transformau în clacori. Caragiale a interzis formal această practică. Dar nici el n-a stat mult la Teatrul Național. (Id., ibid., foiletonul XIX, AD., nr. 11 986, 18 martie 1923, p. 1.) Pagina 170 Un alt
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fără speranțe într-un viitor... Așa îl știam și eu din descrierile făcute de foștii și actualii pacienți care trecuseră o dată sau de mai multe ori pe aici prin ,,locul binefacerii’’ ori care chiar acum îmi erau colegi de salon, camarazi de suferință. În urmă cu un an făcusem destule vizite aici la un prieten apropiat. Probabil că încă nu realizez faptul că mă aflu într-un ,,ospiciu’’ cu pretenții de sanatoriu pentru cei bolnavi de boli de plămâni și căi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
decât să-l ajute. Fiecare pat are în partea inferioară câte o pătură groasă împăturită cu grijă; la perete în partea superioară, o perină nu prea confortabilă capului ce vrea să se odihnească. Pe patul dinspre ușă ,,zace’’ întins un camarad de suferință. L-am lăsat pe redută și tot aici l-am găsit, rezistând (încă), eroic asaltului celor 60 de injecții ce trebuie suportate pe o durată de 60 de zile consecutive. Mai primește zilnic aproximativ 9-13 pastile. * * * Marian, un
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de unde tot ea mă scosese. Sinuciderea nu e un scop în sine, nu e nici o lașitate, așa cum cred unii, e o punere în practică a fugii de singurătate, a fugii de o viață de vierme așa cum o trăiesc unii dintre camarazii de suferință. Omul lipsit de libertatea mișcării între animal și Dumnezeu, nu e decât un vierme...! Între pereții de aici, nu am decât șansa zbaterii între claustrofobie și reinventarea spațiului vital. Surogat de viață, oscilând inert precum cadavrul unui spânzurat
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în venele cheltuitoare de energie fluidă întru trăire! Dintre aceștia facem parte...și cine știe... Bunul Dumnezeu să ne aibă în pază pe toți! Un caz...îmi povestea colegul de suferință... Marian îmi spunea despre un consătean ce îi fusese camarad aici și care acum nu mai e... Adaptarea la aceste condiții nu-i reușise ... complet. Dispăruse cu tot cu timp, cu tot cu el însuși, doar memoria colegului îl mai păstra ,,viu’’ în lumea din care plecase. Lupta cu viața, agonia unora, lipsa dorinței
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
mai este prezentă masiv în zona de sud a țării și este tratată în același fel, ca în urmă cu zeci de ani. Aparatura, tehnica și metodele de investigare nu sunt dintre cele mai moderne. * * * Azi a fost externat un camarad de suferință, din salonul alăturat... George, un tânăr de 18 ani, care și-a făcut stagiul de 90 de zile... Se zice că pleacă sănătos... Se zice. Să dea Dumnezeu să și fie așa! Ne-am adunat toți cei tineri
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
să văd un așa spectacol. De multe ori i-am reproșat prietenului Florin că e un laș și că nu are ,,sânge în instalație’’ pentru a pune piciorul în prag, în fața celor care îl umilesc. Răspunsul bunului meu prieten și camarad de suferință a venit tardiv, scurt și tăios ca un cuțit de buzunar înfipt în inima potențialului atacator... ,,Cel puțin, în cazul meu, nu se pune problema... Am unele probleme de sănătate la coloană și îmi e frig dacă vin
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
fapte întâmplate în familia mea și cărora eu le-am dat valoare și formă literară, să zic așa, cu mulți ani în urmă. De exemplu ,,Patima pământului sădește ură’’, text scris în anul 1995, i-a plăcut extraordinar de mult camaradului meu. * * * Marian a făcut un ultim comentariu și s-a întors pe o parte, a adormit imediat.Ca de obicei. Parcă văd undeva pe cotorul cărții ,,Ion glasul pământulu’’, are acuratețe, firesc, fluid și rece ca apa de la munte, nu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
-l primească și să-l instaleze într-o cameră. De multe ori, tocmai în timpul dejunului, răsuna clopotul care anunța aducerea unui bolnav. Atunci internul trebuia să se scoale de îndată de la masă și să primească pe noul venit. însă ceilalți camarazi îi făceau, mai întotdeauna, farsa de a-i mânca friptura. Sabin găsi într-o zi mijlocul de apărare: era tocmai de serviciu când, deodată, răsună clopotul. Însă friptura de-abia fusese pusă pe masă. Atunci Sabin avu o inspirație genială
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
aceea, era unul din cei mai veseli și mai inteligenți studenți. Mai târziu, ca doctor de boale interne, era foarte apreciat. El este funda torul sanatorului din Calea Călărași. Într-o seară din luna lui august, ne aflam, vreo zece camarazi, în grădina Alcazar pe strada Câmpineanu. După un șir de rânduri de halbe de bere, nimeni nu mai avea para chioară. Numai Olchovsky avea o hârtie de 20 lei, pe care însă o păstra ca ochii din cap, spre a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
trăiau mai răzleți, pe când mediciniștii - mulțumită faptului că erau concentrați prin spitaluri - erau strânși legați. Grupul de studenți în medicină care trăia în mare camaraderie era compus din: Stăuceanu, mai târziu doctor, tatăl inginerului cunoscut în București, Al. Spiroiu, vesel camarad și bun medic, mai târziu doc tor, mort în plină tinereță dintr-o intoxicație cu alimente, Petre Inotescu, doctor, mort deunăzi la Buzău, Ștefănescu, fost subdirector al serviciului sanitar, mort probabil. Uziel, evreu, mai târziu doctor la Ploiești a murit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dintr-o intoxicație cu alimente, Petre Inotescu, doctor, mort deunăzi la Buzău, Ștefănescu, fost subdirector al serviciului sanitar, mort probabil. Uziel, evreu, mai târziu doctor la Ploiești a murit infectându-se pe când diseca un cadavru. Era un bun român, excelent camarad și bun medic. Sicriul, până la mormânt, a fost urmat de o mare mulțime de ploieșteni. Olchovsky, mai târziu doctor, a fundat sanatoriul din Calea Călărași. Eminent practician, mort tânăr, cosit de o boală mizerabilă. Emil Frunzescu a părăsit medicina pentru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
copii. Pe lângă mediciniști, aveam și alți prieteni printre studenții de la Drept; aceștia erau: Paul Scorțeanu, despre care am scris altă dată; Ion IancovescuJano; Grigore Golescu, fost* director al Băncii Agricole etc. Toți aceștia erau dintre cei mai inteligenți și buni camarazi din facultate. în grupul: Golescu-Iancovescu-Nae Papadat, Mișu Alexandrescu-Guranda, Marinescu de la Ploiești și încă vreo doi, am petrecut ani de zile, anii începători în studenție. în colțul stradei Pictor Grigorescu cu Calea Victoriei, în fața farmaciei Kihăescu, era un birt sărăcăcios, ținut de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de lucru a ținut 15 zile. Într-o zi, un prieten de la R. Vâlcea, Costică Vlădescu, cumnatul lui Gri gore Golescu, veni proaspăt din provincie. Bineînțeles, ne-a poftit pe Go lescu, pe Iancovescu și pe Iancu Zografos, un alt camarad din Vâlcea, la o înghețată la cofetăria Rădulescu, sub otel High Life, otel Mano pe atunci. Eram nemâncat de 9 zile și grozav aș fi luat, în schimb, o cafea cu lapte. Însă, deși prieten intim cu Vlădescu, mi-a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
foarte tânăr de tuberculoză. Încă o pierdere dureroasă. Apoi toți studenții macedoneni din generația cea mare a macedonenilor aduși în școliie din România. Era Andrei Bagav, un Ercule, mort de tuberculoză și îngropat la Câmpulung. Costache Cairetti, cel mai vesel camarad ce am cunoscut, plin de viață, plin de inimă, plin de cinste, plin de focul nestins al patriotismului. Un entuziast fără seamăn. A murit și el de tuberculoză. Toți acești atleți, toți acești premianți întâi la gimnastică, rupți dintre brazii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
octogenar, dar încă verde, bătrânul Zissu. Sărac lipit și el, trăia la masa săracului dar inimosului Costache Belimace. Aci, în birtul obscur și ascuns, era unul din colțurile cele mai vii ale Bucureștilor. Căci, pe lângă macedoneni, mai mâncau și alți camarazi, studenți și ei: Nicolae Rainu de la Focșani, Iancu Stătescu de la Romanați și, din când în când, distinsa noastră artistă Marietta Ionașcu. O văd, încă tânără domnișoară, elevă a Conservatorului de declamație, venind modestă la masa sărăciei vesele, cu ghiozdanul la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Dumnezeu. Sfîntul soldat român, pentru care îndurarea și suferința sînt o deprindere. În tranșeele de la Siret am cunoscut valoarea țăranului român, soldații erau toți țărani. Am înțeles tot atunci, de la un ateu, nevoia de a crede în Dumnezeu. Aveam un camarad de tranșee, care, văzînd cum soldații își făceau cruce cînd plecau la atac, se mira mereu, cum poate cineva să creadă că există Dumnezeu, cînd nimeni nu l-a văzut. Într-o zi, cînd bombele germane cădeau în tranșee din ce în ce mai
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de explozive. Armata rusă se dezmembra puțin cîte puțin. Soldații ruși de pe frontul românesc abandonau pozițiile lor, fără să mai lupte și fără cel puțin să prevină pe aliații lor români, angajați în luptă. Mergeau pînă acolo încît trăgeau în camarazii lor de arme, care veneau să-i înlocuiască și să ocupe pozițiile pe care ei le părăseau. Toate drumurile din Moldova sînt pline de bande de fugari ruși, care pradă și masacrează totul în trecerea lor, cu o furie sălbatică
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cadavrele lui Moța și Marin, devenise cu fiecare zi ce trecea mai agresivă. Crease cîmpuri militare retranșate la casa verde la marginea Bucureștiului și la Predeal și organizase cuiburi legionare în toată țara. Echipa morții asasinase, în plină zi, pe camaradul lor legionar, Stelescu, ciuruindu-l de gloanțe, în pat, la spitalul Brîncovenesc, unde se găsea bolnav. La Cluj, Ștefănescu Goangă, rectorul Universității, scăpase cu viață ca prin minune de gloanțele studenților legionari. La București, pe strada Sărindar, la ieșirea de la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de Niculescu Buzești. Mihai Antonescu sosit la palat, în haine negre și cu pantaloni cu dungă, ca pentru o obișnuită audiență de lucru, a fost invitat să aștepte într-o cameră, nefiind el cel așteptat. Atunci, generalul Sănătescu, care era camarad și prieten cu Antonescu și se tutuiau, l-a chemat el la telefon și i-a spus; "Ioane ce faci, nu vii, că regele vrea să-ți vorbească?" Ce scenă îngrozitoare: "Ioane, nu vii?", cînd știa la ce-l chema
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
un om viu. Examenele din iulie, restanța din septembrie, munții, un voiaj în Maramureș, à pied, cu Radu Florescu și alți băieți de aici. O bucurie: întîlnirea de la București cu Marta Petreu. Ea a venit cu avionul de la Cluj! Un camarad de elită! De neuitat. Ne scriem ca și cum am ști că noi nu vom trăi prea mult. O vizită a Elisabetei Vartic, aici, nu a schimbat pustiul cu care joc rummy. Mi-e tare silă, dragule! Citesc. Deci mă strîmb în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lor. „Primul pe pagină: Voevodul Mihai. Calificări excelente mai la toate materiile. Numai la științele naturale, mențiunea este bine.<...> Pe culoare pereții sunt tapetați cu hărți și tablouri.” Iar în sala de clasă „obișnuitele bănci, toate identice. Voevodul stă alături de camarazii lui. În fund monitorul. De-a lungul zidurilor, pe scânduri se află expuse trenul electric al Voevodului și tot soiul de jucării științifice. Pe peretele de răsărit, o candelă sub o icoană. Voevodul e crescut în religia ortodoxă. Domnește cea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
jucării științifice. Pe peretele de răsărit, o candelă sub o icoană. Voevodul e crescut în religia ortodoxă. Domnește cea mai severă disciplină. În clasă nu există tratament de excepție. Când îi vorbește profesorul, Voevodul se scoală respectuos ca și ceilalți camarazi. Programul e acel al liceelor: de la 815 până la 115 cu pauze de câte un sfert de ceas între ore. După amiază urmează sportul și pregătirea lecțiunilor.” Reporterul a vizitat și „sala de gimnastică înzestrată cu aparatele cele mai moderne, apoi
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
amândoi se înțeleg de minune. Chiar din prima zi când l-a văzut sosind cu un căciuloi enorm în cap, așa cum îl trimiseseră părinții, Voevodul și-a scos bascul și i l-a dat. De altfel, Prințul își iubește mult camarazii și, în timpul recreațiilor, îi place să le arate jucăriile și tablourile ce le-a primit de când era copil mic.” „Regele a poruncit ca fiul său să nu fie protejat”, să nu se bucure de un tratament preferențial nici din partea colegilor
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
instructorul său, Mihai a asistat la o serbare a „puilor de șoimi” din cohorta cercetașilor de la Școala „Silvestru” din București. Se afla de față și ministrul Voicu Nițescu. După amiază, Mihai, însoțit de col. Grigorescu, col. Pălăngeanu și de „doi camarazi de clasă” asistă la matineul Operei Române, un spectacol cu Aida. După spectacol, Mihai „s-a dus cu camarazii la ceai”. Sâmbătă, 25 martie. Presa din țară reproduce articolul intitulat Marele Voevod al României e un elev bun, publicat în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]