3,168 matches
-
săi și pe lîngă *clericii săi se dezvoltă servicii centrale în jurul cîtorva personaje cheie: comitele palatului, care prezidează tribunalul în absența regelui; șambelanul, care se ocupă de "camera" regelui (camera), adică de vistieria acestuia, de încasările și de cheltuielile sale; *cancelarul care redactează și expediază acte scrise din ce în ce mai numeroase. La ordinele acestora se găsesc "funcționari", laici și mai ales clerici, formați pe loc. Acest ansamblu constituie palatul. În întregul imperiu, împăratul este reprezentat de *comiți cel puțin trei sute , care, numiți de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regelui un embrion de administrație, centrală și locală. Din anturajul său, dintre membrii Curții, el alege apropiați care îi dau sfaturi politice și care vor forma *Consiliul regelui; pe lîngă șefii de servicii domestice din palat seneșal, *conetabil, paharnic, camerier, *cancelar -, se organizează primele servicii centrale ale monarhiei; în același timp, regele îi supraveghează tot mai îndeaproape pe agenții locali cărora le încredințează administrarea domeniilor sale *magistrați -, și reușește să-i împiedice să-și transforme funcția într-una ereditară. Mișcarea de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt aleși de către suveran, este împărțit în Consiliu privat (sau al părților), pentru treburile obișnuite de administrație și justiție și în Consiliu restrîns (sau secret, sau al afacerilor) compus numai din cîțiva membri și însărcinat cu problemele cele mai importante. Cancelarul, ministru al justiției, este, după rege, primul personaj din regat, în funcție și în importanță; el conduce justiția și de asemenea administrația și poliția. Conetabilul este șeful armatei, al cărei nucleu este permanent. Patru secretari ai regelui sînt în mod
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ridica un împrumut forțat de la parlamentari. De la unirea sa cu Franța (1532), Bretagne, al cărei guvernator în 1636 este ducele de Brissac, se bucură de importante privilegii: stări provinciale, scutirea de gabelă etc. La 12 septembrie, d'Etampes îi scrie cancelarului Séguier: "Monseniore, cum această provincie se bucură de libertatea stărilor sale, ea este și puțin obișnuită cu respectul și ascultarea față de rege și față de cei care îi sînt trimiși din partea acestuia. La parlament, am găsit o oarecare expresie a acestor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
egală măsură, cu aviditate, de propria sa avere și de cea a familiei sale, așa cum făcuseră Richelieu, Mazarin și Fouquet. După el și pînă la sfîrșitul perioadei numite Ancien Régime, controlorul general al Finanțelor rămîne ministrul cel mai important, în detrimentul cancelarului. Pe partea lor, cei patru secretari de stat au de acum înainte atribuții precise: Afaceri Străine, Război, Marină, Casa Regală. Lenta evoluție a Consiliului regelui a continuat și ajunge, sub Ludovic al XIV-lea, la împărțirea Consiliului în patru secțiuni
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prezida așezat într-un pat cu baldachin nota trad.), la 3 martie 1766 stigmatizează atitudinea parlamentarilor și reafirmă doctrina monarhiei absolute (document 2, p.247), dar cedează la puțin timp după aceea. Maupeou și triumviratul. Totuși, în 1770, la instigarea cancelarului Maupeou, care îi recomandă fermitate, Ludovic al XV-lea îl concediază pe Choiseul, care continuă să-i susțină pe parlamentari, și îl cheamă pe abatele Terray la controlul general și pe d'Aiguillon la secretariatul de stat al Afacerilor străine
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
schimb și bancherii au inventat biletul de schimb. Camera de conturi. Organ financiar scos de Curtea regală pe la 1300 și organizat prin ordonanța lui Viviers-en-Brie în 1320. Ea se ocupă de controlul gestiunii financiare a domeniului regal și a palatului. Cancelar, Cancelarie. Însărcinat sub Carolingieni cu controlul redactării și expedierii actelor regale și cu aplicarea sigiliului regal, cancelarul conduce o echipă din ce în ce mai mare de notari și de scribi (cancelaria). Devenit, sub Capețieni, unul din cei cinci mari ofițeri ai coroanei, el
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe la 1300 și organizat prin ordonanța lui Viviers-en-Brie în 1320. Ea se ocupă de controlul gestiunii financiare a domeniului regal și a palatului. Cancelar, Cancelarie. Însărcinat sub Carolingieni cu controlul redactării și expedierii actelor regale și cu aplicarea sigiliului regal, cancelarul conduce o echipă din ce în ce mai mare de notari și de scribi (cancelaria). Devenit, sub Capețieni, unul din cei cinci mari ofițeri ai coroanei, el este personajul principal al Consiliului regelui, pe care îl prezidează în absența regelui, și șeful administrației regale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și în același timp vede cuvintele exacte folosite de enunțiatorul citat. Avem aici un exemplu de "modalizare autonimică" (vezi cap. 14). Într-un mod asemănător pot fi analizate și insulele textuale din DI pe care le-am evocat mai sus: Cancelarul Kohl i-a explicat că el căuta "soluții creative utile pentru întoarcerea Franței în structura militară integrată a NATO". Le Monde, 7 martie 1997 Dar aici este vorba de niște fapte punctuale și nu de restituirea totalității unui discurs deja
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pe 10 iulie, Hitler, însoțit de Ciano, ministrul Afacerilor Externe italian, s-a întâlnit cu Teleki la München. Aici a apărut o situație excepțională, când, altădată prea tăcut și ursuz, primul-ministru ungar l-a întrecut în debit verbal pe atotputernicul cancelar, ceea ce nu reușea oricui în acei ani. Teleki sosea în Bavaria cu intenția obținerii imediate a unei decizii favorabile, și, cum n-a obținut-o, era oarecum dezamăgit - chiar dacă avalanșa de cuvinte a avut efect. Deși, la auzul amenințării cu
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
încercat să închidă toate ușile acțiunii de creștinare a evreilor. Sâmbătașii - cu ale căror convingeri teologice unitarienii erau deseori identificați - reprezentau ramura extremă a protestantismului antitrinitar. Aceștia, pe baza directivelor primite și a Bibliei traduse de Péchi Simon, excelentul ebraist, cancelar al voievodului-principe transilvan Bethelen Gábor, recunoșteau reîntoarcerea totală la învățăturile Vechiului Testament: îi rupseseră toate legăturile cu comunitățile creștine, respectau sărbătoarea de sâmbătă, urmau datinile religioase ebraice și socoteau drept obligatorii cinci cărți ale lui Moise. În epoca ei de
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
este ales prin sufragiu universal direct și primul ministru trebuie să asigure încrederea parlamentului. Această structură ierarhică are o anume consecință: îngrădirea puterii președintelui sau anularea acesteia de către o majoritate parlamentară distinctă, coerentă și puternică. Semi-parlamentarismul este așa-zisa "democrația cancelarului" (chancellor democracy) care configurează un design instituțional în care primul ministru și cabinetul său joacă - în ceea ce privește inițiativele legislative - un rol mai puternic decât cel al parlamentului. Exemplul cel mai notabil al semi-prezidențialismului este Republica a V-a Franceză, în timp ce Marea Britanie
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o dată cu pierderile însemnate înregistrate de flota engleză în al Treilea Război împotriva Olandei. La fel ca în vremea primilor regi Stuart, opoziția dintre rege și parlament a început cu o dispută legată de politica externă. În mod formal, în calitate de lord cancelar, Shaftesbury trebuia să susțină cererea de finanțare a guvernului pentru campania următoare împotriva Olandei. Dar, în realitate, discursul său era plin de ironii la adresa alianței. La fel ca pe vremea lui Iacob I, parlamentul era refractar la o politică externă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a ocupat diverse poziții de secretar al unor consilii sau asociații în care contele Shaftesbury avea rolul central, fiind consilierul, aliatul și colaboratorul intim al contelui și al celor din anturajul său2. Astfel, în perioada în care Shaftesbury a devenit Cancelar, în 1672, Locke a deținut o funcție la Consiliul Comerțului, dar, o dată cu demiterea protectorului său, Locke s-a exilat în Franța în 1675 unde a rămas până în 1679. Din această perioadă datează, cel mai probabil, o serie dintre reflecțiile filosofice
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
restricții nu au lăsat statului otoman, după expresia lui Metternich “que la qualification inutile et dangereuse de suzeraineté sur les deux Principautés du Danube et sur la Serbie”. Considerând că Imperiul Otoman a încetat să mai existe ca stat independent, cancelarul austriac îi cerea ministrului său la Londra, contele Eszterhazy, să intervină pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din acest “imens naufragiu politic”. După cum aprecia Gh. Platon, “actele politice de la Akkerman și Adrianopol - deși încheiate numai între Rusia și Turcia
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
lui Napoleon decât pe măsuri interne eficiente. Flexibilitatea și agerimea de care au dat dovadă în politică le-a permis să-și mențină majoritatea parlamentară până la 1830. în sânul partidului se confruntau mai multe facțiuni: reacționarii, în frunte cu lordul cancelar Eldon și ducele de Wellington, moderații, în jurul primului ministru Liverpool și a ministrului de externe Castlereagh, și progresiștii, printre care Canning și Huskisson erau figurile cele mai proeminent. Deși guvernată de conservatori, în comparație cu despotismele care alcătuiau Sfânta Alianță, Anglia trecea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
schimbare a statu-quo-ului din Orientul Apropiat. Cu o zi înainte, Palmerston sugerase ambasadorului austriac la Londra, Eszterhazy, faptul că Marile Puteri ar trebui să colaboreze în eventualitatea proclamării independenței Egiptului. Concomitent, avut loc o întâlnire între țarul Nicolae I și cancelarul Metternich la Töplitz, în Boemia, la care s-a exprimat sprijinul pentru pentru măsurile punitive pe care le-ar lua Anglia și Franța împotriva Egiptului. Rusia a demarat totodată pregătiri de război, flota rusă fiind gata să ocupe Strâmtorile în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Fleischhackl von Hakenau la București și Joseph von Raab la Iași. Solicitarea oficială din partea ambasadorului britanic la Poartă, Liston, a fost făcută la 13 februarie 1819, pentru Fleischhackl, respectiv la 9 noiembrie 1818 pentru von Raab, fiind imediat acceptată de cancelarul Metternich. Cei doi giranți austrieci au primit pentru serviciile aduse câte o gratificație de 500 de lire. Conform lui N. Iorga, Fleischhackl ar fi fost ajutat în activitatea sa de Domenic Choch, fratele fostului agent diplomatic la Salonic și cumnat
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
anului 1831, ciuma făcea în fiecare zi 50 de morți la Iași, și o situație asemănătoare se întâlnea și la Galați, Brăila și Focșani. Holera din Crimeea făcea ravagii, de asemenea, în Principate. Un raport al lui Kisseleff însuși, trimis cancelarului Nesselrode, zugrăvește dimensiunile tragediei: „...pustiirile pe care boala le face în Iași sunt fără de seamăn în Europa (...) Numai cu mare greutate am parvenit a deserta acest oraș infect și nesănătos de 2/3 din populația sa. Cei 8-10 mii de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
și indirectă, cuprinsă în garanțiile generale privind integritatea Imperiului otoman. Viena și Londra, în special, monitorizau atent situația din București și Iași, iar Rusia știa prea bine că nu-și putea permite o aventură politică cu urmări imprevizibile. După cum afirma cancelarul Nesselrode, „Moldova și Valahia sunt înapoiate. Cucerirea lor ne-ar fi fost cu atât mai puțin de folos, că noi acum, fără a întreține trupe acolo, putem dispune de acele provincii după bunul nostru plac, atât în timp de pace
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Ghica, în Consulatul general britanic de la București. Dar Palmerston l-a avertizat pe cel dintâi să nu încurajeze nici o mișcare de opoziție față de Rusia, „actualul statut fiind cel mai bun la care Principatele pot spera”, asigurând, în același timp, pe cancelarul Nesselrode și pe ambasadorul rus la Londra, Brunnow, că Anglia nu sprijină nici o mișcare revoluționară în estul Europei. Palmerston a trebuit să-și explice poziția și în Parlament, drept dovadă că situația din Principate nu mai lăsa indiferente cercurile politice
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
primit și Cunningham, la 26 martie / 7 aprilie 1854. înainte de a pleca, acesta a cerut autorităților ruse ca măcar echipajele celor patru vase englezești, sechestrate în porturile românești, să primească permisiunea de a părăsi Principatele. în sfârșit, Nicolae Pavlu, împreună cu cancelarul consulatului, Henri Cola, au fost și ei siliți să părăsească Moldova, la 30 martie / 10 aprilie, retrăgânduse la Cernăuți. Astfel, pentru patru luni nu a mai existat nici un fel de activitate consulară britanică în Principate. în condițiile debarcării trupelor anglofranceze
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
mediu restrîns cuprinde oameni ai Bisericii (prelatul Sadolet sau teologul John Colet), negustori (Guillaume Bude este magistratul negustorilor din Paris), nobili (Pico de la Mirandola, Ulrich de Hutten sau Pierre de Ronsard) și chiar oameni de stat (Thomas Morus a fost cancelarul Angliei). Suveranii înșiși nu ezită să participe la mișcare: Henric al VIII-lea al Angliei corespondează cu Erasmus, iar François I este interesat de umanism datorită surorii sale, Marguerite d'Angoulême. Acești oameni și aceste idei gravitează în jurul centrelor tipografice
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și se întoarce spre Saxa, urmărit de inamici. Lupta decisivă se dă la Lutzen, la 16 noiembrie 1632: suedezii cîștigă, dar Gustav-Adolf este ucis în bătălie. Moartea sa îl scoate pe Richelieu din încurcătură, dar nu rezolvă problemele hi Ferdinand. Cancelarul suedez Oxen-stiern rămîne în Germania și organizează lupta împotriva împăratului. Mai mult, Bernard de Saxa-Weimar, locotenent al lui Gustav-Adolf, își atribuie un ducat în regiunea Franken (sau Franconia), în timp ce Wallenstein, teoretic în serviciul lui Ferdinand, o face pe suveranul în
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
conteste autoritatea, el se înconjoară de colaboratori înnobilați de curînd și care îi sînt datori. Mai mult, are grijă să împartă exercitarea autorității între acești înalți funcționari: el se sprijină, rînd pe rînd, pe Le Tellier (secretar de stat, apoi cancelar), pe Hughes de Lionne (secretar de stat cu afacerile externe), pe Fouquet (supraintendent general al finanțelor) și, după dizgrația acestuia (1661), pe Colbert. Un mic grup de colaboratori, care se mărește în 1671 cu Louvois, fiul lui Le Tellier și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]