1,966 matches
-
copilării idilice, în sânul naturii și într-o deplină libertate, pe care îi va evoca mereu cu nostalgie în scrierile sale. Afecțiunea copilului Truman se îndreaptă mai ales spre una din verișoarele lui în vârstă, Sook Faulk, persoană de o candoare și un simț moral care-l vor marca, admirabil portretizată în nuvelele „O amintire de Crăciun” și „Oaspetele din Ziua Recunoștinței”. Printre copiii care îi sunt tovarăși de joacă în acei ani se află și Harper Lee, autoarea de mai
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
să oprească retragerea, ‘Abd-al-Rahmân s-a trezit înconjurat și a fost în cele din urmă ucis, ceea ce a dus la retragerea totală a trupele umayyade la tabăra proprie. "Toți luptătorii au fugit din fața inamicului", a scris un cronicar arab cu candoare, "și mulți au murit în timpul retragerii". Francii și-au rezumat formația phalanx și au rămas pe loc în timpul nopții, fiind convinși că bătălia va fi reluată în zorii zilei următoare. Dimineața următoare, văzând că umayyazii nu au reluat bătălia, francii
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul "Maria Mirabela" este un basm cinematografic în care Ion Popescu-Gopo adaptează într-un stil propriu, plin de ingenuitate și candoare, povestea " Fata babei și fata moșneagului" a lui Ion Creangă. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Două fetițe, una bună, alta răutăcioasă, «doi crini cu ochi de poveste», parcurg lumea, în
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
lipsită de eroism; gestul colecționarului e al unui laș care își atrage victima cu o poveste banală și închide ușa în urma ei, luând-o prizonieră. Poate că numele eroinei e o ironie. Miranda e și, în "Furtuna" lui Shakespeare, întruchiparea candorii. Și ea e prizonieră, pe o insulă unde puterea tatălui ei îi supune deopotrivă pe Ariel, spirit pur al văzduhului, și pe Caliban, duh al pământului. Fowles introduce un procedeu narativ experimentat cândva de Faulkner, în "Zgomotul și furia", și
Colecționarul () [Corola-website/Science/313007_a_314336]
-
duioasă, pe atât de naivă” pe care noul ales a ținut-o în fața deputaților. Dumitru Brătianu se considera nedreptățit că a fost schimbat din funcția de prim-ministru, nefiind lăsat să facă „nici bine, nici rău”. El recunoștea cu o candoare dezarmantă că știa lucruri atât de grave încât dacă le-ar fi spus ar fi pus în primejdie guvernarea liberală. De aceea nu a participat la ședința parlamentului în care a fost demis, de teamă ca la furie să nu
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
Vă mărturisesc că sunt entuziasmată de această fermecătoare prințesă. Este exact cum o doream: are talie de nimfă, ten de crini și trandafiri, cea mai frumoasă carnație din lume, e înaltă și bine făcută, sprintenă, iar blândețea, bunătatea inimii și candoarea i se citesc pe față." Totuși, relația dintre cele două femei se va răci curând. În decembrie 1777, Maria a născut primul din cei zece copii, viitorul Țar Alexandru I. Trei luni mai târziu, Ecaterina îl ia pe noul născut
Sophie Dorothea de Württemberg () [Corola-website/Science/317959_a_319288]
-
spân><spân lang="ro-RO"><i>România Revoluționară</i></spân><spân lang="ro-RO">, cu părul despletit sub marama, cu o mână strângând pumnalul și cu cealaltă protejând steagul, întoarce spre privitor un profil cu trăsături clasice, cărora le lipsește moliciunea și candoarea celor din portret. </spân></p> Organizată în profunzime, România Revoluționară</spân><spân lang="ro-RO"> aduce personajul central într-un primplan foarte strâns, abia lăsând loc ochiului să fugă în planul secund, unde se zăresc, printre perdele de fum, scene din
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
dând naștere Sfinxului), transgresarea idealului regularității (taxis) și al armoniei. „Femeia-Styx de multiplicitate”, cu o formulă a lui Gilbert Durand, e închisă de greci într-un simbolism nefast. Ulterior, moderniștii vor redimensiona această imagine: femeia baudelairiană este „harpia, uriașa, îmbinând candoarea și lubricitatea, tigrul adorat, frumoasa tenebroasă, mai mângâietoare ca îngerii nopții”. Evident, până la această reconversie culturală, duplicitatea pulsiunilor primitive, ilustrată prin feminitatea sălbatică și sângeroasă a vechilor mituri antice, va trece și printr-un proces de sublimare în creștinism, prin
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
nemiluita: o cărăruie „unduiește pe lângă vis“ și „piere în fildeș“; crinii sunt „ciobani de borangic“; cârciumărese roșii țin hanurile lor deschise pentru gângănii zvelte; crăițele sfioase au „carne de madonă“; „amfore cu zări“ se răstoarnă peste un „ostrov de leneșe candori“; pomii, întinzând „aripe albe“, par „vulturi de cleștar“; în seara „roză“, luceferii, ca „păunii“, îi ciugulesc poetului din mâini. El e prin excelență seniorul acestui domeniu feeric: „Radu, cneazul gândacilor cerești“, „Gyr - prințul trist și leneș, domnind prin busuioc“, „vătaf
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
țărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Idilele sunt caracterizate printr-un lirism discret, în viziune obiectivată epic sau dramatic. Poetul surprinde în scene de o grație firească semnele tulburării erotice, jocurile și capriciile iubirii, farmecul vârstei incerte, între o candoare sufletească și o instinctivă tactică erotică. Imaginea, esențializată, a psihologiei și a comportamentului erotic este recompusă prin reacțiile, gesturile și replicile eroilor. Se detașează din idile o anume simplitate a situațiilor, extrase dintr-un cotidian țărănesc, stilizat cu grație și
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
și care se îmbină cu indulgență cu tarele umane printr-o nedisimulată simpatie. Pictura de gen practicată de Apcar Baltazar este îndreptată atât spre caracterele pozitive ale vieții, cât și spre cele negative, cele din urmă fiind satirizate cu multă candoare. A zugrăvit în acest sens o serie de peisaje urbane bucureștene - ", Vânzătoare de pânzeturi în Bazaca, " (aflat la Galeria Națională) etc. El a prezentat mahalaua în toate ipostazele ei: sub zăpadă (vezi " Pe uliță" cunoscut și ca ""), sub soare (vezi
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
În apele răului/ Scăldându-mă... / Până deveneam albastru/ Ca apele. (Vara, copil). Erosul e absolut în toate ipostazele, inclusiv în cel conjugal, transfigurat însă la tensiuni lirice remarcabile, rafinate și sublimate uneori până la zone ermetice, fără să știrbească însă din candoare și din cadența ritmică, interioară. Iată o foarte subtilă declarație testamentară de dragoste: Tu să mă-nchizi/ În oglinzile sângelui./ Cine știe ce semne/ Sunt pentru dezlegare?/ Poate ochiilor rămân/ Stele de seară/ Și obrajii/ Fântâni/ Așteptându-le răsăritul. (Tu). Alteori găsim
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
esenței dăinuitoare. Lumea lui Iancuț pare a fi una a neputinței suverane: bătrâni, milogi, orbi, sluti, o fauna despuiata de spirit, vermicida, extrasa din ramele lui Bosch și Bruegel, hălăduind în afara oricărei cardinalități. Din când în când, o undă de candoare iluminează acest orizont închis, suficient sieși: copilăria și maternitatea. Două simbouri cu adâncă reverberație morală și creștină, ce atribuie acestui spațiu amorf, al redestinării viului doar în accepțiunea lui biologică, rudimentara, alternativa restaurării sale prin spirit, credința și acțiune purificatoare
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
peceneagă e destul de istorică, însă condițiile penetrației sunt așa de nebuloase, încât scriitorul poate să păstreze ceața preistorică. Țiganii, fie și pecenegi, având sufletul cetelor migratoare, eroul ideal al cărții rămâne un soi de Uvar, care în loc să se înfunde în candoarea arctică, se ascunde în codri.” Spațiul evocat este supus influenței unui miraculos „fastuos” și „poetic”, diferit de miraculosul de tip sacru din romanul " Noaptea de Sânziene" al lui Mircea Eliade. Criticul Nicolae Crețu considera că romanul "Nopțile de Sânziene" are
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
pentru că, în concepția sa, Dumnezeu este un idol care a murit și care "„n-are nimic de-a face cu Dumnezeul adevărat, pe care-l vom întâlni într-o zi, când va voi El”". Dumitru refuză să creadă însă, cu candoare, această versiune demistificatoare, considerând-o o glumă. Nuvela este considerată de Alex. Ștefănescu „o caustică satiră la adresa universalizării prin americanizare - și o falsă minimalizare a culturii unui om de la Dunăre”. În concepția grupului de tineri din societatea americană, lumea din
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
bunicuțelor cu casetele video; din această permanentă uimire s-a născut și întrebarea «hamletiană» a fetițelor: cine au apărut întâi, bunicuțele sau televiziunea?”. Filmul este considerat o plăcută „trăznaie” a unui regizor mai tânăr ca oricând, plin de inentivitate și candoare. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Cele două fetițe atât de diferite, explorează Tranzistoria, lume imaginară din interiorul televizorului. Nouă glumă cinematografică pentru care realizatorul se servește, doar ca pretext, de
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
nu cunoaște sensul cuvintelor: "„cărămida botezului, computată”", "„praporii de pulberi indiferențiale”" etc. Paradoxal, în pofida acestor hazardate ori disonante alăturări de sintagme, atmosfera creată este de o halucinantă intensitate a implicării eului poetic. Mitroi reușește să fie și de o mare candoare, dar și să braveze, frizând cinismul. În pofida efortului de disciplinare, de reducere a aluviunilor lingvistice (sesizabil în ultimele creații), lirica sa rămâne, cum remarca Mircea Iorgulescu, „agitată cu violență de impulsuri contradictorii și tulburi, epuizante” Ceea ce a apărut la un
Florica Mitroi () [Corola-website/Science/330960_a_332289]
-
Jurnalul literar", "Gândirea", "Lumea", "Viața Românească", "Limbă și literatură", "Studii și cercetări de istorie literară și folclor", "Revista de folclor" etc. Cei care l-au cunoscut îl descriau ca pe „un personaj dostoievskian, un mizantrop sociabil, un timid cu mari candori de sentiment”. A debutat ca poet în anii '30 în revista "Gândirea", scriind poezii într-un stil post-baudelairian-rimbaudian. Două antologii din creația sa poetică au fost publicate postum: "Fiul lunii" (1969), sub îngrijirea lui Dinu Pillat, și "Haina de brumă
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
Există o incompatibilitate între cele două categorii de personaje (povestitor și anchetatori), fiecare înțelegând lumea în modul lui: sacru și, respectiv, profan. Unii anchetatori intră totuși în anumite momente în jocul lui Fărâmă, păstrând încă în suflet un rest de candoare din copilărie. Mircea Eliade descrie în cunoștință de cauză modul de desfășurare a interogatoriilor polițienești și atmosfera sumbră din sediul instituții represive, ceea ce dovedește că s-a documentat atent probabil prin ascultarea relatărilor unor foști deținuți politici stabiliți ulterior în
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
comportă cameleonic și polifonic”. Adrian Sămărescu, (prof. univ. dr.- Univ. Pitești, director editura Tiparg) „Argeș” - decembrie 2003 · Tânărul prozator are darul de a scoate în evidență întâmplări senzaționale în absurdul lor, niște adevărate parabole ale timpului nostru scrise cu o candoare a la Salinger, o candoare bine jucată, de altfel. Cristian Meleșteu este un prozator interesant și savuros, el scrie vădit cu plăcere, dând frâu liber imaginației creatoare de scene absurde, realiste, onirice, planurile acestea neîncurcându-se unele pe altele, lumile
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
Sămărescu, (prof. univ. dr.- Univ. Pitești, director editura Tiparg) „Argeș” - decembrie 2003 · Tânărul prozator are darul de a scoate în evidență întâmplări senzaționale în absurdul lor, niște adevărate parabole ale timpului nostru scrise cu o candoare a la Salinger, o candoare bine jucată, de altfel. Cristian Meleșteu este un prozator interesant și savuros, el scrie vădit cu plăcere, dând frâu liber imaginației creatoare de scene absurde, realiste, onirice, planurile acestea neîncurcându-se unele pe altele, lumile acestea paralele conviețuind firesc. Augustin
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
va reproșa neputința de a-i salva piciorul cangrenat. Îl va consola pe cel înfrânt cu una dintre cele mai emoționante definiții ale prieteniei:"Îmi e de ajuns că ești aici, cu mine". Dacă un astfel de film, cu toată candoarea lui, nu ne-a lăsat indiferenți, pretențiosul Brimstone al olandezului Martin Koolhoven a stârnit iritare generală. Fața întunecată a religiei este un pretext pentru o nesfârștă violență, exercitată pe un gen clasic, westernul. Cineastul își mărturisește "pasiunea pentru acest gen
Veneția 2016. Credința și infernul by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105286_a_106578]
-
crudă ipocrizie de cei din jur, de înalta societate, de presă, gata să o aplaude oride câte ori, în spectacolele de binefacere, masacrează marile arii. Un mare actor francez, Fabrice Luchini, probabil în vederile juriului pentru rolul din L' Hermine Candoarea și tenacitatea femeii lăsate să fie subiectul deriziunii până la moarte sunt impresionante în primul rând datorită unei minunate actrițe, Catherine Frot, candidată la premiul de interpretare, o posibilă rivală fiind conaționala ei, mult mai cunoscuta Juliette Binoche, pentru rolul de
Veneția 2015. Realitatea, mai tare ca imaginația by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101831_a_103123]
-
a face publicitate creațiilor celebre; pe nu mai puțin celebrul covor. Nu pot să divulg sursă, dar vă asigur că am avut și dovezile, cu care un vechi amic din branșa, posesor de documente, a vrut să mă lecuiască de candoare. Tocmai astăzi s-a găsit, cănd tocmai voiam să scriu cum va urca Mădălina Ghenea...hai să mai aștern odată, doar de dragul ei, blestematul covor roșu. Am întâlnit-o la conferința de presă a filmului Youth, producție internațională, vorbită în
Cannes 2015. Când Mădălina Ghenea îl fotografiază pe Sir Michael Caine by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102035_a_103327]
-
al libertății, într-un continuu efect placebo, amăgindu-ne cu substitute și speranțe iluzorii.“ Poezia lui Val Mănescu stă sub imperiul nimicului, al vidului care se profilează amenințător într-o lume a blazării, peste care domnește umbra poetului, persiflat cu candoare autoironică: „orașul devine foarte tăcut când se plimbă/ poetul/ o reculegere apasă inert pe acoperișuri/ pe blocurile izolate termic/ ca un nămete apocaliptic [...] cam asta e atmosfera la noi/ când poetul Cetății iese din scară/ cu o țigară în gură
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]